Un urlet răgușit de bărbat se răspândea din stradă, trecând prin ostreţele gardului şi prin geamurile închise ale bucătăriei. Răcnetele unei femei dubla urletul:

-Ion, ia-ți câinele că-mi omoară bărbatul.

Hărmălaia din uliţă, şi vocea destrămată a Mariei l-au găsit pe bărbat mâncând borş în bucătărie. Şi-a lăsat lingura în farfurie şi a fugit afară, îmbrăcându-se din mers. Din mers şi-a trântit geaca pe el, pentru că se temea mai mult decât orice pe lumea asta să nu răcească. Căciula şi-a îndesat-o în cap în timp ce împingea poarta. Mergea ca tras de aţă spre hălălaia din stradă. Femeia îi ieşi înainte şi-i arătă cu mâna spre ceea ce se petrecea în mijlocul străzii.

Pufuleț, dogul lui Ion, îl doborâse la pământ pe Vasile, punându-și labele pe pieptul lui. Cu Vasile nu se înțelegeau de nicio culoare, pentru că acesta îl simpatiza pe Dodon, pe când el, pe Leancă, dar acum trebuia să-și salveze vecinul, care era mai mult mort decât viu. Pentru că pufuleț îşi înfipse colţii în brațul său și îl împingea când în stânga,  când în dreapta sa, rostogolindu-l ca pe o minge de fotbal. Vasile își închise ochii și abia de mai răsufla, iar Maria gemea atât de jalnic de parcă Pufuleț ar fi agresat-o pe ea.

Se vedea de la o poştă că Pufuleț era mai puternic decât Vasile, pentru că acesta nu nici să se miște nu mai îndrăznea. Ion se apropie și-I strigă câinelui său să-l lase în pace pe Vasile, dar acesta se făcu că nu-l aude.  Ion îl apucă de coadă, dar dogul său începu să mârâie și la el. Parcă turbase, nu altceva. Ion alerga ca un bezmetic în jurul dogului său, cu Maria după el, dar nu reușea să-l scoată pe Vasile din ghearele câinelui său. Pentru că acesta nu voia să-l asculte și se dovedi a fi mai voinic şi decât el.

Pufuleț în doborâse pe Vasile chiar în mijlocul străzii, blocând şi circulaţia. Toată strada era paralizată şi se formase un ambuteiaj de nedescris. Şoferii clacsonau înnebuniţi, înjurau, strigau la Ion şi la Maria, unul ieşi din maşină cu o bâtă şi se repezi spre cei doi , somându-I să acționeze.

Şoferii se indignau, strigau, înjurau. Un bărbat chel apucă javra de coadă, dar Pufuleț se răsuci fulgerător îndărăt și-l mușcă de mână și acesta începu să urle și să se vaiete. Apăru şi un poliţist, dar nici acesta nu l-a putut scoate pe Vasile de sub dogul lui Ion. În ambuteiaj nimeri şi salvarea. Cineva i-a pus lui Ion o bâtă în mână şi i-a spus.

-Singura soluţie e să-i pocneşti. Cum tu eşti stăpânul, izbeşte-i tu. Altfel, circul ăsta nu o să se termine degrabă.

Şi Ion a ridicat bâta deasupra capului şi a tras. A tras cu ochii închişi. Şi-a închis ochii şi Maria. Ion a mai tras o dată şi hălălaia încetă. Şi-a deschis ochii. Pufuleţul zăcea fără simţiri în mijlocul străzii, iar Vasile se făcu nevăzut în curtea sa, şchiopătând și ținându-se cu mâinile de spate.

Pufuleţul lui era mort. L-a luat în braţe și s-a retras în curtea sa.  Plânsetul lui se auzea şi în stradă, dar nu mai avea cine să-l audă, pentru că toţi şoferii s-au urcat în maşini şi au plecat veseli.  Poliţistul apăru şi-i făcu proces verbal lui Ion pentru  tulburarea ordinii publice.

După ce plecă poliţistul, apăru Vasile cu o falcă în cer şi alta în pământ ca să se răzbune pentru ceea ce i-a făcut dogul lui Ion şi a sărit să-l bată și s-au bătut ca la uşa cortului. S-au bătut aşa de tare că, la sfârşit, de jos i-a mai putut ridica doar medicii de la salvare.

La spital, Vasile a aflat că Maria l-a lăsat și a început să plângă, pentru că ținea foarte tare fosta sa soție. Amândoi plângeau, uitând cu totul că, doar peste câteva ceasuri urmau să aibă loc alegerile prezidențiale și că unul dintre ei tare ar mai fi vrut să câștige Dodon, iar altul, Iurie Leancă. Pufulețul era mort și Maria fugise de acasă, doar cu câteva ceasuri înaintea alegerilor prezidențiale.