Igor Dodon a avut o șansă să devină primar al Municipiului Chișinău, dar a ieșit pe locul doi. Pentru că nu era primul în Partidul Comuniștilor, și-a tras un partid în care să fie lider cu orice preț. Igor Dodon a vrut și grade științifice, dar după cum se pare, teza de doctorat miroase a plagiat – nici cu cariera științifică nu se descurcă mai bine. De fapt, asta e o interpretare. Putem interpreta și altfel: Igor Dodon s-a descurat extrem de bine, fiind un simplu mediocru, dar având vise foarte mari.

Fiicare vis împlinit de-a lui Igor Dodon înseamnă un pas înapoi pentru noi. Ca ministru al economiei i-a privatizat lui Plahotniuc, cu care se preface acum că luptă, mai multe imobile importante, printre care hotelurile Codru și Național. A vândut stațiunea Moldova din Odesa, așa va face și cu Moldova, în general, dacă va avea posibilitatea.

La primul tur al alegerilor prezidențiale însă, Dodon ne-a dat emoții mari. Și celor 50% care n-au fost la vot, dar care nu l-ar vrea niciodată pe Dodon în fruntea țării. Se pare că procentele lui Marian Lupu au mers la el, deși, cel puțin declarativ, ar fi trebuit să meargă la Maia Sandu. Nu e deloc exclus ca Plahotniuc să joace în două tabere: prin declarații să susțină integrarea europeană, dar pe la spate să-i dea voturi și lui Dodon, pentru că ar fi un președinte mult mai comod, mai călduț, decât Maia Sandu. Oricum, chiar dacă a avut mai multe voturi în primul tur, nu a avut destule pentru a ajunge președinte. Eu cred că ăsta a fost apogeul carierei lui Igor Dodon.

Până pe 13 noiembrie avem timp să ne îngrozim gândindu-ne că Dodon ar fi putut ajunge președinte. Pe 13 însă suntem obligați să ieșim din case și să mergem la vot. Gata cu joaca. Dacă din lene nu vom merge, la cârma țării n-o să fie lenea, ci acest plagiator, acest nr. 2 cu pretenții și ambiții imense. Trebuie să ne treacă lenea, dacă nu vrem să ne trezim cu toții la amanet, împreună cu Moldova.

Adio, Igor Dodon, numărul doi este numărul tău.