Of, ce mă mai doare capul. Dar de ce oare, doar ieri parcă m-am pornit la alegeri, și atunci de ce în pisicii mei mă doare capul? La alegeri? Ca să votez am ieșit din casă, doar ieri au fost alegeri, nu-i așa? Păi am ieșit și eu să votez, și atunci de ce mi se sparge capul și îmi vine să borăsc? Unde-i ligheanul! Dați-mi ligeanu, că mi-e rău de nu mai pot și mă ia când cu cald când cu rece, când la vale, când la deal, și parcă gândurile mi se îngroașă în cap și devin materiale, ca niște viermi? Uf, da de ce oare mă clatin așa, doar ieri am fost la alegeri? Sau, poate?..

Nu, nu, țin minte perfect că la ora două am ieșit din casă și m-am pornit spre secția noastră de votare, deschisă în școala mea iubită. La poartă însă l-am întâlnit pe Vova, un lăbar, dar pe care nu l-am mai văzut de 10 ani. Din una în alta, tipul mi-a propus să bem ceva. De ce nu? Să-ți faci curaj înainte să votezi, mi-a spus tipul și eu i-am dat dreptate, ce aurită gură mai avea, pentru că, deși mergeam la votare, nu aveam stare. Am coborât în beciul său, unde am și rămas să bem.

Beam chiar între butoaie, când din unul, când din altul.  Și așa am golit câteva urcioare. Of, da ce vin bun mai avea! Lăbar-lăbar, da vinul lui era tare bun! Oricât de bună însă ar fi fost, eu nu uitam că trebuie să votez. Asta era mai important decât orice pe lumea asta. Fiind un băiat conștiincios, am decis totuși să merg și să votez. De, Vova deja votase și avea tot dreptul să bea. Nu mi-a spus însă pentru cine, iar eu mă temeam să nu-și fi dat votul pentru Dodon, pe care eu nu-l pot înghiți. Mi se pare așa un șmecher și un trombonagiu. Numai ca să nu cîștige Dodon și tot ar fi trebuit să merg să votez. Am băut la gura calului și m-am pornit spre secția de votare, zigzagând pe drum, de la un gard la altul. Eu aș fi vrut să-l votez pe Leancă, vă spun sincer. Leancă. Ce om minunat. Numai Leancă mai poate să-l oprească pe diavolul ăsta roșu.

Cu chiu, cu vai, m-am apropiat de secția de votare, dar când să intru în față îmi ieși Jora, un văr de-al meu de-al doilea, și atât de tare m-am bucurat să-l văd că am uitat și de votare și de tot și iar m-am întors din drum ca să bem un pahar în cinstea revederii noastre. Am băut în fața magazinului. Am preferat să beau afară ca să observ când o să se întunece. Voiam să beau doar până când se va lăsa întunericul, ca să merg să-mi dau votul pentru Leancă. Și am băut, la o masă, din fața magazinului. Am băut votcă și bere. Și am mâncat pește sărat. Ce bun mai era peștele sărat cu votcă și bere! Și când s-a întunecat am sărit ca ars de pe scaun, și m-am îndreptat iar spre secția de votare, care nu era chiar așa de departe. Acum însă-mi venea și mai greu să merg. O dată am căzut. Și nu mă puteam ridica de jos. Ionuț m-a ajutat să mă scol. Ionuț, care îmi mărturisi că l-a votat pe Dodon. Nu i-am spus nimic, dar în capul meu l-am înjurat cum mi-a venit la gură. Trebuia neapărat să ajung la secția de votare că, altfel, o să câștige Dodon, îmi spuneam și făceam eforturi disperate ca să mă țin pe două picioare și să înaintez spre fosta mea școală.  Dar înainte să intru pe poartă, l-am întâlnit pe Igor Petrovici, fostul meu prof de literatura română, un mare admirator de-al lui Caragiale, care mi-a întins o sticloanță de rachiu , doar un gât o să beau, i-am spus, pentru că mă tem să nu întârzii la votare, și am dus sticla la gură, dar ce s-a întâmplat mai departe chiar nu-mi amintesc. Oare să mai fi ajuns eu la secția de votare sau nu? Chiar nu-mi mai amintesc. Oare cine ar putea să-mi spună? Și oare am votat sau nu? Ups, da ce mă mai doare capul! Și ce rău îmi mai e. Dați-mi un lighean că-mi vine să borăsc!