Primul lucru pe care mi l-am amintit, atunci când mascații mi-au pus cătușele pe mâini, au fost cuvintele pe care mi le-a aruncat în față Aliona, soția lui Iurie, la înmormântarea acestuia:

-Avortonule, ai s-o pățești și mai rău. Stârpitură, încă ai mai îndrăznit să vii la înnmormântare. Pleacă tot acum de aici, mi-a strigat văduva și m-a izgonit de la înmormântare, la care eu am venit ca să-mi cer iertare de la fostul meu coleg, pentru că moartea lui o aveam pe conștiință, fiindcă Iurie a murit la foarte scurt timp după ce poliția l-a prins cu rața în traistă și l-au vârât după gratii. Eu însă l-am turnat, trebuie să recunosc asta. L-am turnat ca să-i iau locul. Eu am mers la securitate și le-am ciripit în ce fel și când ia mită fostul meu șef. Asta a fost mașinația mea, după care ei l-au prins în flagrant delict și l-au scos cu cătușele la mâini din vamă, dar Iurie, care nu era deloc băiat prost, și-a dat seama din prima cine i-a copt-o. Dacă știam că va muri nu l-aș fi săpat. Dar nu am putut bănui că era așa de slab de înger. I-a cedat inima și a murit în brațele soției sale, la vreo două săptămâni după ce m-au numit pe mine șef de tură în locul lui și Iulia m-a blestemat și mi-a dat cu flitul de la înmormântarea lui Iurie, la care au venit toți colegii noștri.

Pe Andrei, un văr de-al doilea de-al lui Iurie, l-am băgat în pâinea de la vamă la rugămintea Iuliei. L-am luat pentru ca să-mi mai spăl obrajii în fața văduvei. Dar acum realizez că mai bine nu-l luam, pentru că Andrei m-a săpat. Pot să bag mâna în foc că el m-a turnat ca să-l răzbune pe Iurie și să-mi ia locul. Of, of, ce tăntălău am mai fost că l-am luat la lucru, că dacă nu-l luam, acum aș fi fost liber. Of, de ce sunt eu așa de milos cu cine nu merită.

Lepădătura! Îl vedeam eu că în ultimele zile se cam ferea de mine, dar abia acum înțeleg de ce, pentru că el mă turnase deja și, probabil, se temea să nu se trădeze prin ceva. Și eu mă feream de Iurie, după ce am mers și m-am răsuflat la poliție. Asta e opera sa. El i-a adus încoace pe îngerași. El. El le-a povestit tot, pentru că îngerașii nu au țîșnit din mașini decât în clipa când am luat șperțul. Nici mai devreme, dar nici mai târziu, ci exact în clipa când un cetățean îmi băga plicul în mână în toaletă. De unde puteau să știe îngerașii că eu iau șpanga în toaletă? Andrei m-a vândut, pe care l-am ajutat în fel și chip, inițiindu-l în toate secretele de la vamă, doar ca să mai domolesc mustrările de conștiință că din cauza mea a crăpat Iurie.

Nici nu am avut timp să-mi alung musca de pe nas că mi-au și pus cătușele la mâini. El însă a rămas acasă. Cică gogește. Gogește pe dracu. Știa ce o să fie și a fost sfătuit să răcească urgent. Uf, da de ce mă închid chiar în celula în care l-au vârât și pe Iurie, ce , chiar nu mai aveți și alte celule?

Uf, azi-dimineață am avut o presimțire că mi se va întâmpla ceva foarte nasol. Oare de ce nu mi-am ascultat inima? Un gând parcă îmi spunea să nu iau azi șpagă și eu l-am alungat ca pe o viespe. Acum regret. Astă noapte am avut și un vis. Se făcea că îi dădeam indicații unei subalterne și ea refuză să mi le execute pentru că, cică, nu aș mai fi șef. Visul ăla a fost profetic. Dacă l-aș fi putut citi acum aș fi fost în libertate.

Andrei, Andrei, secătură ce ești. Cred că deja te-au numit șef în locul meu. Și deja destupi șampania. Să știi însă că nicio fericire nu durează prea mult când e clădită pe necazul altora? Să știi că și pe tine o să te pască alții și ai să ajungi și tu unde m-ai înfundat pe mine.  Geaba te bucuri, șmechere. Iurie, Iurie, oare cuvintele astea de pe perete le-ai scrijelat chiar tu?

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine sînt cu caracter pamfletar și trebuie abordate ca atare