Apropierea din ultima perioadă între Chișinău și Transnistria îl transformă pe Putin în „mediator involuntar”, constată cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung într-o analiză atentă a situației din regiune.

În avanpremiera vizitei oficiale la Berlin a președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, FAZ remarcă apropierea între Chișinău și Tiraspol. 

Maia Sandu întreprinde un turneu european pentru a afla părerea cancelariilor europene despre cererea de aderare a țării sale la Uniunea Europeană. Însă năzuința Chișinăului are de parcurs un drum anevoios, care nu lasă loc de iluzii deșarte, scrie, miercuri, Frankfurter Allgemeine Zeitung, preluată de DEUTSCHE WELLE.

În definitiv, solicitarea de aderare a venit în siajul deciziilor similare de la Kiev și Tbilisi, iar ele au creat așteptări în rândul electoratului pro-european din Republica Moldova, amintește publicația. 

Totuși, Maia Sandu ar putea duce o veste îmbucurătoare la Berlin, unde este așteptată cel mai probabil vinerea viitoare (10 iunie). Este vorba despre atenuarea tensiunilor între guvernul de la Chișinău și guvernanții din regiunea separatistă Transnistria. 

”Sub presiunea războiului din Ucraina, Moldova și conducerea transnistreană de la Tiraspol s-au apropiat. Problemele asupra cărora nu s-a putut ajunge la un acord timp de ani de zile sunt, se pare, pe cale de a fi rezolvate”, scrie Frankfurter Allgemeine. 

Publicația amintește în context că, de la sfârșitul lunii aprilie, între președintele transnistrean, nerecunoscut la nivel internațional, Vadim Krasnoselski, și consilierii Maiei Sandu, au avut loc nu mai puțin de șase întâlniri. ”Aceste reuniuni s-au axat nu în ultimul rând pe probleme energetice, Moldova fiind dublu dependentă de Rusia și, indirect, de Transnistria. Gazul provine din Rusia, care, timp de zeci de ani, a folosit în mod repetat această dependență ca mijloc de presiune politică pentru a ține fosta republică sovietică sub papuc”, scrie sursa citată. 

FAZ consemnează că Moldova mai depinde de Rusia și în ceea ce privește aprovizionarea cu energie electrică. Pe teritoriul transnistrean - și, prin urmare, în afara controlului Chișinăului - există o centrală care produce energie electrică din gaz și care alimentează Republica Moldova. 

”Pentru supraviețuirea politică a Maiei Sandu și a șefei guvernului de la Chișinău, Natalia Gavrilița, este esențială limitarea cel puțin a creșterii prețurilor la energia electrică, date fiind creșterea bruscă a prețurilor la gaze și inflația de 27%”, avertizează cotidianul german. 

De remarcat că, în cadrul negocierilor de luni, s-a ajuns la un compromis în urma căruia Republica Moldova ar continua să primească energie electrică în condiții relativ avantajoase, iar întreprinderile transnistrene vor putea face afaceri prin intermediul băncilor moldovenești, precizează publicația. 

”Băncile transnistrene sunt izolate la nivel internațional sau legate de Rusia, ceea ce în prezent înseamnă practic același lucru. Moneda Transnistriei, rubla transnistreană, nu valorează nimic pe plan internațional. Pentru Transnistria important este să poată folosi banii moldovenești obținuți din vânzarea de energie electrică pentru importuri, cum ar fi medicamente sau fier vechi pentru oțelăria transnistreană din Ribnița - un angajator important în regiune”. 

Frankfurter Allgemeine Zeitung citează o sursă ”bine informată” de la Chișinău, potrivit căreia ”important nu este doar acordul în sine, ci mai ales faptul că există negocieri regulate între cele două părți”. 

Cu alte cuvinte, evoluțiile recente vin să confirme că liderii transnistreni, deși, la fel ca majoritatea populației din partea separatistă a țării, sunt cu siguranță pro-ruși, nu au niciun interes să fie atrași în războiul lui Putin. 

Sursa consultată de cotidianul german subliniază că decidenții transnistreni au arătat relativ repede că vor să rămână în afara războiului și că nu au niciun fel de intenție de a ataca Ucraina ori de a se alătura luptelor. 

În această cheie trebuie înțelese și spusele liderului transnistrean Krasnoselski, potrivit căruia mai bine trăiești în pace, într-o republică nerecunoscută, decât într-o republică recunoscută, dar aflată în război. ”Acesta a fost un semnal clar că Transnistria nu vrea să urmeze calea Donețkului și Luhanskului”, este evaluarea sursei de la Chișinău, citată de FAZ. 

De altfel, după cum notează semnatarul articolului, Michael Martens, Transnistria nici nu ar avea capacitatea militară de a interveni semnificativ în lupte - în zonă sunt staționați aproximativ 1500 de soldați ruși, iar în Transnistria există o armată de aproximativ 7000 de oameni fără armament greu. 

”Mai presus de toate, nu este în interesul economic al Transnistriei să fie anexată de Rusia sau să devină și mai dependentă de Moscova. Transnistria primește gaz din Rusia aproape gratuit, dar în același timp folosește acordul de liber schimb dintre Moldova și UE, intrat în vigoare acum câțiva ani, pentru a exporta pe piețele occidentale. Acest model de afaceri s-ar prăbuși dacă Transnistria ar cădea în totalitate sub controlul Rusiei”, scrie jurnalistul. 

FAZ citează și o sursă din anturajul negocierilor, potrivit căreia ”contactele dintre Chișinău și Tiraspol sunt bune”. Ambele părți, informează sursa, depun eforturi susținute pentru a rezolva împreună dificultățile economice cauzate de război și pentru a stabiliza situația. 

Pentru moment rămâne însă neclar cine a pus la cale incidentele care au zguduit Transnistria la sfârșitul lunii aprilie, când un atac cu arme antitanc a vizat clădirea ”Securității de Stat a Transnistriei”, iar stâlpi radio au fost aruncați în aer. 

”În evidență iese faptul că autorii atacurilor au avut grijă să nu pună în pericol vieți omenești. Operațiunile au avut loc fie noaptea târziu, fie în zone izolate. Astfel de incidente nu au fost în interesul conducătorilor transnistreni. Dimpotrivă, pericolul de a fi atrași în război a dus la o colaborare fără precedent între Tiraspol și Chișinău”, conchide Frankfurter Allgemeine Zeitung.