Condoleezza Rice este cel de-al 66-lea secretar de stat în administrația președintelui George W. Bush, consilier pentru securitate națională în timpul atacului de la 11 septembrie, specialist în Rusia prin pregătire profesională, astăzi director al Hoover Institution și director onorific al boardului Atlantic Council. Unul dintre cei mai prestigioși analiști ai relațiilor internaționale și securității globale în viață, cu experiență amplă teoretică și practică, a fost invitată săptămâna trecută la Forumul Viitorului al Atlantic Council pentru a evalua situația Americii și a Lumii în care trăim și către ce ne îndreptăm. Iar principala sa concluzie este că izolaționismul e o falsă soluție, când a aplicat-o America a trebuit să revină cu mult mai multe costuri în marile treburi ale lumii și că nu poate fi lăsat viitorul lumii spre a fi definit de către China și Rusia.

Cei patru cavaleri moderni ai apocalipsei: izolaționism, populism, nativism, și protecționism

Cel mai important punct al discursului Condoleezei Rice a fost analiza evoluțiilor democrației liberale și identificarea alunecărilor în afara regulilor. Apărător de prim rang al democrației dar și al economiei libere de piață, al globalizării, Rice a vorbit despre faptul că patru tendințe afectează democrația astăzi și America în lume, respectiv izolaționismul, populismul, nativismul și protecționismul. Practic, cel mai mare dușman al Americii este America însăși. Și Condy Rice furnizează și argumentele în fiecare caz în parte, permițând reflecții adânci.

Populismul este o alterare a democrației, o democrație fără lidership și fără elite. Fără capacitatea de a oferi proiecte și a convinge a aduna încredere, a obține voturi pentru a aplica proiectul propus. Populismul este o falsă clamare a reprezentării voinței poporului făcută cu ochii la sondaje de opinie și la mass media și determinării acțiunii pe bază de followship, de urmare a masei și a așteptărilor de nivel redus ale mediei populației. Absența proiectului și construcția cu promisiuni deșănțate și nesustenabile. E o direcție care ucide democrația.

Nativismul, sau naționalismul în cazul european, este o formulă de soluție care asumă și izolaționism, și excluderea terților. Lipsa capacității de regenerare, de a învăța de la ceilalți, mergând spre intoleranță și xenofobie, respingând drepturile terților și asumând un privilegiu datorat locului nașterii este, de asemenea o alterare a democrației în termenii lipsei de egalitate a drepturilor omului și crearea de tendințe de privilegiere sau context de discriminare a unor întregi grupuri ale populației, ale omenirii. Nu are neapărat legătură cu fenomenul migrației, dar îl neagă și în formele sale legale și legitime, ba chiar necesare.

Protecționismul alterează piața. Și aici lucrurile sunt mai complexe, deoarece abordarea implică respectarea regulilor jocului, deci a competiției corecte și a regulilor comerțului mondial. Soluția pentru infractorii statali sau privați nu este, însă, protecționismul, ci sancțiunile la adresa infractorului din sistem. Tot așa cum repatrierea locurilor de muncă și a producției manufacturiere ca proiect sau protejarea lanțurilor relevante strategic sunt rezultatul altor procese, nicidecum a protecționismului, și pot fi utilizate pe termen dat atunci când vorbim despre surse alternative, furnituri de încredere, materii prime rare și costuri pe care și le permit economiile, nealterate de intervenții politice. Deci ține tot de formulele de competiție corectă și reacție la alterarea acesteia.

Despre globalizare, Condy Rice consideră că este un proces obiectiv, puterea globalizării nu poate fi combătută de oameni, state, protecționism sau bariere. E adevărat, pe de altă parte, că foarte mulți americani și foarte mulți cetățeni din întreaga lume nu au beneficiat de globalizare, din contra, au resimțit doar efectele secundare ale acestui proces. Dar fostul Secretar de Stat consideră că acest pas este și efectul lipsei de încredere a americanilor în Visul American, iar soluția ar fi să nu lași pe nimeni în urmă, atunci când elitele globale nu se gândesc la oamenii pentru care globalizarea nu funcționează. Iar prima soluție ar fi reangajarea în pregătire și traininguri a persoanelor de 35 de ani, care să fie pregătite de noua economie a viitorului.

În fine, dar în primul rând pe lista năpastei efectelor secundare de subminare a democrației liberale din interior, este izolaționismul. Condy Rice subliniază că, de fiecare dată când America a încercat să facă asta, a plătit un preț extrem de greu. Nu e o soluție autarhia și nu e realizabilă într-o lume interdependentă și globalizată. Dar nu a fost o soluție nici în cele două războaie mondiale, când retragerea a costat, a presupus o revenire mult mai complicată, în plină conflagrație mondială, când era mai simplă intervenția preventivă, anticipată, sau măcar din primele momente, așa cum credința că amenințarea este undeva, departe, nu s-a validat la 11 septembrie 2001. America nu se poate retrage din Lume chiar și numai pentru a nu lăsa China și Rusia sau alte state autocratice să definească noile reguli și să instituie noua ordine, după propriul plac și, mai ales după propriul chip.

Greșelile și pericolele izolaționismului american

Problemele izolaționismului american sunt cu atât mai importante dacă ne uităm la evoluțiile de securitate ale momentului, o perioadă caracterizată de șefii serviciilor secrete american și britanic, William Burns și Richard Moore, recent, la Londra, drept cele mai importante amenințări de la Războiul Rece. Nu e o variantă la scară redusă a Războiului Rece, ci e mult mai periculos, cu componente clare de război pe scară largă implicând marile puteri în conflict. Li se adaugă noile tehnologii și cursa înarmărilor tehnologice cu statele autoritare, cu promisiunile deosebite ale acestor tehnologii, cu precădere inteligența artificială, roboții, biologie sintetică, dar și cu pericole enorme asociate.

Problemele interne ale democrației și dilema meținerii voinței americane de a rămâne angajată în treburile lumii sunt cel puțin la fel de importante, mai ales în perioade când mari puteri sau puteri regionale revizioniste încearcă să redeseneze mediul internațional, iar valorile sau interesele Occidentului și democrațiilor nu pot fi cedate Rusiei sau Chinei spre a fi distruse. De aceea s-a trecut de la o perioadă dificilă la una periculoasă, în care lumea nu poate fi lăsată în voia sorții, nici în voia celorlalți. Cine își dorește o lume desenată de Rusia și China? De aceea oricine vine la Casa Albă din ianuarie trebuie să recunoască faptul că SUA nu are nici o alegere ci trebuie să se implice în reconfigurarea ordinii internaționale.

O altă idee inedită a fostului Secretar de Stat și Consilier Prezidențial pentru Securitate Națională o reprezintă nu încercarea de a trata fiecare dintre potențialii membri ai axei autocrațiilor separat – China, Rusia, Iran, Coreea de Nord – ci, din contra, să le izolezi și confrunți pe toate în același timp, cu tot cu aliații și partenerii democrați sau aspiranți la democrație, tocmai pentru a-i pune în situația de a-și realiza diferențele, contradicțiile și să le oblgi să se distanțeze una față de cealaltă tocmai pentru a nu căra și costurile celorlalți în sancțiuni și lipsa prestigiului internațional. Să realizeze și ce ar însemna dispariția puterii americane din unele dintre regiunile la care se referă, să se confrunte cu această realitate și să realizeze nevoia Lumii de America.

Desigur, orice asemenea pas se poate face doar dacă este reconstruită credibilitatea Americii, încrederea în prezența sa și acțiunile sale constante la nivel global, atractivitatea modelului american în fața păcălelilor venite de la războiul informațional al Chinei și Rusiei, cu precădere. Retragerea din Afganistan, reacția marginală și neconvingătoare după anexarea Crimeii, chiar lipsa de reacție în cazul invaziei Georgiei în 2008 – și pe fondul crizei financiare de la acea vreme – și răspunsul internațional neconvingător au afectat această credibilitate, ca și tentativele, programele și candidaturile pe această bază izolaționistă și de retragere din treburile lumii. Trebuie ca America să fie sigură că este și credibilă, iar credibilitatea vine cu stoparea ambițiilor lui Putin și crearea unui răspuns puternic și adecvat la agresiunea din Ucraina.

Putin, un președinte cu două viteze

Unul dintre cei mai importanți specialiști americani în Rusia, chiar înainte de a ajunge la Casa Albă, acum 25 de ani, Condoleezza Rice a prezentat elementele definitorii din experiența sa cu Putin. Fostul Secretar de Stat consideră că Putin are două viteze, umilirea și intimidarea celui din fața sa. Principala sa preocupare ține de insecuritatea privind locul Rusiei în lume, capacitatea de influență și putere, care se reflectă în propria sa putere individuală asupra lumii și credința că Rusia a fost mare când a fost condusă de un mare conducător. O Rusie mesianică și refacerea Imperiului rus rămân obiectivele lui Putin, de unde negarea independenței Ucrainei.

SUA a susținut Ucraina într-o formulăa incrementală, lăsând spațiu de respirație Rusiei după înfrângerea inițială în ambiția de a cuceri Kievul în trei zile și de a răsturna regimul democratic de aici. (Putin a crezut într-atât de mult în această utopie încât trupele ruse nu aveau rezerve decât pentru cinci zile de război și aveau împachetate uniformele de paradă și decorațiile ce aveau să le primească). Așa s-a făcut că am avut dezbateri prelungite privind mai întâi livrările de tancuri, apoi avioane cu performanțe importante, apoi artilerie anti-aeriană, ulterior artilerie cu lovituri de precizie la mare distanță. Nu am livrat asta de la început pentru a lovi Rusia și a o menține la distanță și în retragere, cum a fost în primele luni după atac, în 2022. Le-am dat timp să-și mobilizeze industria de război și populația, mobilizând pe front un număr mai mare de militari.

Condy Rice susține că evaluarea reală va avea loc după sezonul de lupte, care se cam încheie din cauza sezonului ploios și a blocării capacităților luptei kinetice, de manevră. Remarcabilă rămâne realizarea ucrainenilor care, fără a avea o flotă proprie, au neutralizat marina rusă de la Sevastopol și în întreaga Mare Neagră. Dar America trebuie să decidă cum arată o Ucraină prosperă, sigură și integră, așa cum va decide că trebuie să arate garanțiile de securitate americane pentru Ucraina și ce trebuie să conțină acestea. Aici este relevantă experiența americană în securizarea unor state precum RFG și Coreea de Sud pe baza garanțiilor de securitate chiar dacă nu își controlau pe deplin teritoriul. Soluția ar fi garanțiile pe teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime naționale.

Xi și marea problemă de la Beijing

Pe de altă parte, și Condy Rice consideră că astăzi marea problemă a Lumii și a Americii rămâne China. Ea explică ruptura și înrăutățirea relațiilor bilaterale pe seama dorinței Chinei de a schimba statu quo-ul și de a susține Rusia inclusiv militar în războiul din Ucraina. Dacă la început au fost componente, elemente cu dublă utilizare, azi vorbim despre livrări de drone militare și producție de drone de către Rusia în China însăși. Din mia de tancuri produse anual de către Rusia, toate dețin componente precum chip-urile produse în China, dar mai mult, toate folosesc mașini unelte livrate de către China. Asta pe lângă obuzele nord-coreene, mai bune sau mai rele, sau dronele și rachetele cu rază scurtă iraniene, care sunt livrate chiar acum.

Și în cazul Chinei, domină mentalitatea omului providențial la conducerea statului, care schimbă totul. Teoria Omului Mesianic, Mare, Relevant, în istorie se repetă și în cazul lui Xi Jinping al cărui unic rol a fost să schimbe caracterul interacțiunilor Chinei cu lumea în sens negativ. Dacă a fost convins că nu poate avea și libertatea economică, și creștere și, în același timp, control politic, Xi a preferat al doilea termen, a preluat controlul strict al economiei, resurselor, și a sugrumat libera inițiativă. Pe acea dimensiune, a schimbat raportarea privind modul în care privește tehnologia.

Nu este vorba doar despre asertivitatea și preluarea prin dumping a lanțurilor de producție sau a piețelor la nivel global. Nu e vorba nici despre supra-producția industrială cu care inundă piețele și subminează orice competiție corectă. Aici este vorba despre preluarea tehnologiei de peste tot de unde este, prin constrângere, furt, spionaj industrial etc, așa cum este vorba și despre utilizarea extensivă a constrângerilor vizând lanțurile de furnizare și resursele rare pe care le-a acaparat și le controlează. Și mai ales despre comportamentul agresiv în Marea Chinei de Sud, în jurul Filipinelor și Japoniei. Ca să nu adăugăm și proiectul preluării violente a Taiwanului. Toate acestea subliniază marea ruptură și confruntare care se pregătește între SUA și China.

De aceea tratamentul adecvat trebuie să fie dur și puternic, afirmând poziția Occidentului în raport cu China și acțiunile sale. Băncile chineze care susțin companiile chineze ce produc și livrează pentru efortul de război al Rusiei în Ucraina trebuie sancționate puternic și scoase de pe piață. Trebuie comunicat foarte clar tuturor - China, Rusia și Iran, în primul rând - că vor fi responsabile pentru ceea ce fac astăzi și că vor plăti toate costurile acțiunilor curente. Iar orice îmbunătățire a relației SUA-China trebuie să plece de la Beijing, cu schimbarea de comportament și pașii în spate din spirala confruntațională. Altfel, Indo-Pacificul în primul rând va rămâne unul dintre locurile cele mai periculoase pe pe Pământ.

Cunoaștere versus înțelepciune în era tehnologică modernă

Condoleezza Rice se declară un tehno-optimist. Trăind la Silicon Valley, este extrem de interesată de integrarea tehnologiei în autostrăzile securității și prosperității globale. Dar marea sa preocupare este înclinația oamenilor spre cunoaștere în domeniul tehnologic și ignorarea, de-prioritizarea sau pasarea în subsidiar a înțelepciunii modului de utilizare a tehnologiilor și a componentei sale de pericol asociat. Desigur, o parte a pricolului este intrinsec, vine din lipsa de limitări și reguli etice ale inteligenței artificială, de exmplu, sau pasarea deciziei acționale, inclusiv în materie de armamente, către aceasta. A doua parte vine de la avansul tehnologic pe care l-ar putea obține autocrațiile și folosirea împotriva propriilor cetățeni și a lumii întregi a acestor cuceriri pentru a subjuga lumea la propria voință.

O înțelegere mai bună asupra promisiunilor pozitive ale tehnologiilor include o hartă clară a locurilor în care dezvoltarea tehnologică ar duce la rezultate contra-indicate și costuri pentru omenire în întregimea sa. Înțelepciunea vine și de la anticiparea evoluțiilor tehnologice care ar puta dăuna, managementul consecințelor în cazuri grave de ignorare a regulilor etice sau a pericolelor chiar de factură existențială care ar putea urma. Lucrul alături de aliați și parteneri este la fel de important pentru a crea avantaje comune din tehnologie și a evita pericolele din dezvoltarea necontrolată și neplanificată a tehnologiilor de factură disruptivă sau care ar putea dăuna omenirii în întregimea ei.

Altfel a lăsa statelor autoritare inițiativa poate duce la aberații, precum în perioada COVID: ascunderea faptelor, lipsa transparenței și răspunsurilor, izolarea și închiderea accesului la zonele de unde s-ar putea afla factual realitatea și evoluția. De aceea trebuie foarte clar studiul de impact în privința modului în care noile tehnologii pot afecta economia, societatea, democrația și securitatea națională. Există un spațiu necunoscut în privința noilor tehnologii care nu poate fi negat, trebuie asumat și totul planificat pe această bază. Și el vizează deopotrivă computerele, robotica, științele spațiale, biologia sintetică. Iar dacă America are primatul inovației și Marea Britanie vine cu ceea ce-i oferă Oxford și Cambridge și nenumărate centre de cercetare avansată, Europa are mult prea multe reglementări ca să poată profita de inovație și inventivitate, iar acest lucru trebuie modificat.

Recomandări pentru noul președinte american. Quo Vadis America?

Desigur, prezentarea/interviu al Condoleezzei Rice nu se putea încheia fără un set de recomandări pentru viitorul președinte american, oricare ar fi acela. Republican prin înclinație, neo-conservator și internaționalist liberal, Rice nu pare a declina vreun favorit în cursă și se plasează deasuprea războiului politic atunci când evaluează unde se află America și ce ar trebui să facă. Totuși critica sa împotriva izolaționismului și plasarea politicilor americane sunt semnul celei mai mari amenințări de securitate națională potențială declină suficient de transparent opțiunile sale nerostite.

Mai întâi, la nivel strategic, întărirea bazei industriale de apărare a Americii devine o obligație egală cu forța de descurajare a Americii și, implicit, cu credibilitatea sa. Lucrul așezat, constant și cât mai integrat și aprofundat cu aliații este un alt deziderat și fapt indivizibil față de nevoia de a rămâne implicat în treburile lumii. Desigur, subliniază Rice, aliații trebuie să facă și ei mai mult, dar trebuie ca împreună democrațiile și Occidentul să se opună agresiunilor de orice fel și să creeze un răspuns puternic de descurajare pentru agresorii viitorului.

Duritatea în atitudine într-o lume în turbulență precum este Orientul Mijlociu trebuie să vizeze direct Iranul. Dacă-și dorește să fie o putere nucleară, trebuie să știe care este nivelul costurilor pentru așa ceva, iar întărirea pârghiilor și resurselor Occidentului, a sancțiunilor și instrumentelor care să-i constrângă pe cei care ies din sistem trebuie să revină puternice și credibile, în toate cazurile. Orientul Mijlociu pare a fi astăzi cea mai urgentă acțiune cerută de nevoia de a ajuta Israelul să devină prosper și sigur, găsind un loc adecvat poporului Palestinian – Rice nu a pronunțat explicit dezideratul celor două state. Normalizarea relațiilor dintre statele arabe și Israel e pe masă obligatoriu.

Pe alte meridiane, Ucraina trebuie să fie sigură că ajunge într-o poziție benefică pentru siguranța, reconstrucția și perspectivele sale în Lumea liberă și că Vladimir Putin plătește pentru agresiunea sa, așa cum Xi trebuie să știe că orice mișcare împotriva aliaților Americii sau a Taiwanului se va confrunta cu hotărârea Americii de a-i apăra și de a contracara orice tip de constrângere sau agresiune împotriva lor.

Menținerea a două grupuri de protavioane simultan, unul în Golf și unul în Indo-Pacific, este crucială, ca și folosirea avansurilor tehnolgice cât mai repede după descoperiri și achiziția acestora la nivelul Pentagonului. Așa cum e nevoie de întărirea și valorizarea aliaților din Indo-Pacific precum India, pecum și de un NATO întărit prin aderarea Suediei și Finlandei. Și nu în ultimul rând, America trebuie să dea un răspuns, un proiect și o perspectivă relațiilor sale cu Sudul Global care să contreze unicele opțiuni de pe masă care vin cu propaganda chineză și paramilitarii ruși.

Un adevărat Proiect de Țară, în care America post - electorală are liniile directoare pentru redefinirea sa în prim planul politicilor global, credibilă, înclinată spre multilateralism și sprijinirea aliaților săi, dar și pentru contrarea puternică a dușmanilor de pe toate meridianele.