Fostul membru al delegației moldovenești la Comisia Unificată de Control, Ion Leahu, spune că în procesul de reglementare transnistreană au fost aruncate sute de milioane de dolari, efectul fiind zero.

„Eu cred că mulți, cred că sute de milioane, (investite în rezolvarea transnistreană) dar efectul e zero, efectul e de râs. Practic, cel mai mare efect obținut în cadrul negocierilor formatului „5+2” a fost demontarea funicularului dintre Rezina și Râbnița. În rest, semi-decizii și în majoritatea covârșitoare în detrimentul intereselor și ale Moldovei, și ale procesului de negocieri. Fiecare semnare a protocolului sapă mai adânc râpa dintre Tiraspol și Chișinău”, a declarat Ion Leahu într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.

Expertul a vorbit și despre cele șase întâlniri dintre președintele moldovean Igor Dodon și liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, concluzionând că aceștia doi nu au avut pe primele poziții ale agendei reglementarea conflictului transnistrean.

Leahu a fost întrebat ce înțelege din faptul că partenerii externi, în special reprezentantul special al OSCE pentru diferendul transnistrean, Franco Frattini a vorbit despre necesitatea unei înțelegeri în domeniul bancar?

„Dl Frattini a fost cel care pentru prima dată a spus foarte tranșant că această problemă trebuie să se regăsească printre priorități. Ce înțelegeți Dvs. din acest lucru?”.

Ion Leahu a constatat că italienii sunt cei care fac adesea partizanat cu partea transnistreană pe anumite probleme.

„De fiecare dată când apare o problemă mult mai serioasă, partenerii noștri de dezvoltare, în special italienii, nu știu de ce, dar ei se pronunță mai mult în favoarea Tiraspolului decât a Chișinăului. Cum putem noi, adică Chișinăul, Moldova, să rezolvăm problema relațiilor interbancare așa cum vrea Tiraspolul, în situația în care noi nu controlăm absolut nimic? Cum vor fi efectuate aceste operațiuni? Vă spun sincer, nu prea înțeleg de ce au ridicat ei întrebarea aceasta. Ei aveau foarte multe și foarte eficiente canale de cooperare interbancară prin intermediul unor bănci mult mai puternice, cum ar fi Raiffeisen Bank din Germania, New York Bank din Statele Unite ale Americii. Uneori te lua groaza când te uitai ce tranzacții se operau prin aceste bănci – sute de mii de dolari – și nu așa, dar zilnic, de la Tiraspol.”, a declarat Ion Leahu.