FOTO // O zi din viața unui chelner din Chișinău
Mihai Romanciuc, angajatul restaurantului Trattoria della nonna din Chișinău, a împărtășit jurnalistului secretele profesiei sale
Un job interesant, persoana iubită alături, întâlniri cu prietenii... un telefon performant, o mașină cool, un apartament – toate fac parte din lista scopurilor tinerilor din orice colț al lumii. Acestea sunt visurile tinerilor și în Moldova.
-Mie îmi ajunge în prezent ceea ce am... pentru ce să plec peste hotare?! Nu cred că acolo îmi va fi mai ușor – recunoaște Mihai Romanciuc, unul din chelnerii restaurantului Trattoria della nonna, amplasat pe str. Kogălniceanu 62, în centrul capitalei.
Am petrecut o zi întreagă cu Mihai. Cum a fost? Vesel și interesant. Să începem!
Dimineața
-Mă trezesc la 05:30 dimineața, așa cum locuim cu soția în Sângera, lângă Chișinău. Dimineața – este perioada cea mai haotică. Trebuie să reușesc să ajung la timp la muncă, să beau rapid o cafea și să nu întârzii la autobus.
Tura lui începe la 06:45, dar din cauza orarului transportului Mihai ajunge la lucru cu 20 de minute mai târziu, s-a înțeles cu directorul. Restaurantul se deschide la 07:00, ora la care vin deja primii oaspeți – de obicei studenții de la universitatea de peste drum.
Acum Mihai este încrezut în forțele proprii, cunoaște toate bucatele, poate și după ochi să simtă dispoziția oaspetelui, ce necesități are acesta. Dar acum 9 ani, i-a fost frică să intre la Star Kebab în urma unui anunț de angajare.
-Lucrez din clasa a 8-a, eram tâmplar, făceam geamuri și uși...
Interesantă turnură. Apropo, Mihai are studii superioare, este inginer, a finisat UTM.
-Unii cunoscuți lucrau în calitate de chelneri, m-am gândit de ce să nu încerc și eu, - își amintește Mihai. – Am răspuns la un anunț de angajare de la Star Kebab, dar mi-a fost frică să intru la ei, m-am dus în departamentul resurse umane al acestei companii. M-au angajat, întreptându-mă la Trattoria della nonna, aceeași rețea.
-M-au primit atunci la o stagiere de două săptămâni. Era un dezastru! Nimic nu știam să fac, doar să lustruiesc paharele. Nu eram obișnuit să zâmbesc mereu, nu puteam vorbi clar cu oaspeții. Trebuia să cunosc toate bucatele, care pahare, farfurii și tacâmuri pentru ce servesc...
Așa am început să învăț. Nu a fost simplu, dar nu am cedat. Mai apoi am lucrat o lună ajutor de chelner...
Prânzul
Mai bine spus business-lunch. Pentru trei-patru ore restaurantul este arhiplin, așa cum meniurile pentru prânz la Trattoria sunt gustoase și avantajoase la preț. Ai impresia că Mihai îi cunoaște pe majoritatea oaspeților ce intră în restaurant...
-Când am început să lucrez la Trattoria, am rămas blocat când mi s-a comandat Meniul Avantajos numărul 3. Nu cunoșteam ce este un Meniu Avantajos, nici că sunt numerotate.
Îl urmăresc pe Mihai cum lucrează. Se observă că iubește oamenii și simte care le este dispoziția, ce doresc. Mi-a povestit că a citit două cărți despre cum să înțeleagă și să influențeze oamenii. Ca și cum s-ar conecta cu oaspeții pe aceeași lungime de undă. Chiar dacă vine cineva și este agresiv, Mihai îl abordează un pic mai dur, dar civilizat, oaspetele începe să comunice cu respect și își schimbă atitudinea. Cu oaspeții binevoitori Mihai este angelic!
Mihai își amintește cum a plecat din rețea pentru doi ani în alt restaurant, dar s-a întors la Trattoria della nonna: a înțeles că aici este mai bine.
-Suntem aici ca o familie. Ne ajutăm reciproc, ne înlocuim, dacă are cineva nevoie.
Cineva a comandat o zeamă fierbinte și Mihai și-a amintit de o istorioară amuzantă.
-Când am început să lucrez, un oaspete a comandat “ocroșcă”. Eu nu știam ce este “ocroșca”! La mine în familie nu se pregătea această ciorbă. Păi ce, văd eu că este o supă. O iau, vreau să o duc oaspeților și observ că este rece. Dacă este supă, trebuie să fie caldă... Mă duc la bucătarul-șef, rog să o încălzească. Ei acolo au decis să râdă un pic de mine și îmi promit că o vor încălzi. O iau din nou, vreau să o duc oaspetelui, ea este rece. Iarăși mă duc la bucătărie... Am alergat eu de colo-colo. Toți au râs în final, inclusiv eu. Cum s-a aflat, cât alergam eu, oaspetelui demult i s-a adus “ocroșca” la masă.
Seara
Mai aproape de seară, în sală sunt mai puțini oaspeți, dar oricum restaurantul este plin. Mihai cere sfatul somelierului Tamara. La Trattoria della nonna se fac periodic workshopuri cu prezentarea cărții vinurilor, se explică care vin cu ce bucate se potrivește. Mihai spune că orice preparat sau băutură nouă trebuie neapărat să fie gustat de toată echipa. Cum poți recomanda oaspetelui produsul care nu l-ai gustat?
Mihai ne mai povestește o istorioară.
-A venit odată la noi o familie, a făcut comanda. Și nu știu cum s-a primit, dar s-a încurcat comanda lor la bucătărie, iar eu nici nu am observat. Așa că a fost oferită comanda lor altor oaspeți, iar bucatele acestora le-a primit familia dată. Cel mai ciudat a fost că ei nici nu au observat, deși au comandat copilului ciorbă, iar ceilalți oaspeți nu aveau felul întâi în comandă. Noi am observat deja când oaspeții au achitat comanda. Am râs de încurcătura dată. Dar s-a întâmplat o singură dată...
În general, corespunderea bucatelor din comandă se verifică de câteva ori (!) – de bucătar, bucătarul-șef și de către chelner.
Tura lui Mihai se finisează.
-La început, după o zi de lucru în picioare veneam acasă foarte obosit. Acum deja m-am obișnuit. Poate sportul m-a ajutat, înainte făceam jogging, jucam volei, basket. Astăzi doar desenez. Îmi place să schițez în alb-negru.
Membrii turei împart bacșișul, așa cum nu doar chelnerii au contribuit ca oaspeții să rămână mulțumiți. De asemenea, Mihai ne povestește că lunar se alege angajatul lunii în fiecare restaurant Trattoria della nonna și se premiază cu voucher de 500 lei ce îi poate cheltui în rețea, bilete la cinema sau la concert, card de reducere de 20% etc. Recent Mihai a fost ales angajatul lunii la filiala din centru. În afară de aceasta, lunar se premiază chelnerii lunii din toată rețeaua, în dependență de topul vânzărilor la anumite produse.
XXX
-Iubesc să fiu chelner la Trattoria. Am vrut să lucrez chelner temporar, doar să încerc, dar s-a prelungit testul... Nu vreau să renunț. Mai ales că fiind chelner poți deveni și administrator, barman, așa cum chelnerii cunosc toate procesele din restaurant. Jobul drag și familia mă fac un om fericit. Sunt sincer!