Cine aude că Gheorghe Macari este responsabil de banchete, catering, office lunch-uri, spune cu admirație că viața lui este ca o adevărată petrecere. Însă, în spatele organizării sărbătorilor pentru oaspeți și formarea unui meniu echilibrat pentru angajații oficiilor stă o muncă asiduă, o zi de muncă prelungită și decizii uneori dificile – ceva nu s-a primit, va ieși altfel decât a fost planificat și a fost decis împreună cu directorul. Dar aceste momente nu sunt depre Gheorghe. El le reușește pe toate. Cum? Cu talent și ambiție!

Dimineața la o ceașcă de cafea

-  Dimineața începe desigur cu o ceașcă de cafea, la 8 dimineața, povestește Gheorghe. Urmeză verificarea bucatelor pentru banchetele planificate pentru astăzi, analizăm repetat meniul, planificăm ordinea preparării bucatelor.

Gheorghe personal nu stă la aragaz, dar controlul tuturor proceselor din bucătărie este inevitabil. Doar la Trattoria della nonna din sectorul Râșcani pot avea loc concomitent câte 10 banchete zilnic. Și așa cum este o rețea populară în capitală, Gheorghe este nevoit să alerge zilnic prin tot orașul.

Și, pe lângă banchete, mai sunt serviciile de catering: banchete la distanță și fourchette; petreceri de tip barbeque; office lunch (15 meniuri diferite, pentru trei săptămâni). Gheorghe elaborează meniul pentru acestea în dependență de cerințele nutriționale, specificul bucătăriei și tendințele pieței.

- Pentru mine catering-ul reprezintă o artă, este necesară o abordare minuțioasă în organizare, aranjare, servire atrăgătoare, spune brand chef-ul.

Gheorghe a finisat școala de bucătari. Avea 17 ani pe atunci, când a candidat la practică la un supermarket. Iar când a finisat cu brio stagierea, Gheorghe a fost întrebat dacă dorește să lucreze mai departe în market.

- Cândva mi-am pus scopul ca la 18 ani să lucrez într-un restaurant, se destăinuie Gheorghe. De aceea, în timpul stagierii în supermarket, am auzit despre selecția bucătarilor în restaurantul Trattoria della nonna, din sectorul Râșcani. Am trecut interviul, m-au luat la stagiere care avea loc în centru, la Trattoria de pe str. Kogălniceanu. Peste o săptămână de lucru activ, în special în pauza de masă, când era un flux mare de oaspeți, mi s-a propus să lucrez la Trattoria Râșcani sau să rămân în restaurantul din centru. Am rămas la Trattoria Kogălniceanu. Era anul 2012.

Prânzul - acolo unde mă prinde

Însuși Gheorghe este bucătar, dar o pauză de prânz la oră exactă nu are. Mai corect, mănâncă în restaurantul unde se află la moment și are posibilitatea să facă o pauză. Are noroc că jobul lui ține de

domeniul restaurației și oricând gustă ceva delicios!

Peste un an Gheorghe a devenit sous-chef, ajutorul bucătarului-șef al rețelei Trattoria. Totul era nou: sarcini, planificări, idei. În prima luna era nevoit să muncească de la 09:00 până la 23:00, deoarece era vară, terasa era imensă, mulți oaspeți, iar în echipă - 15 bucătari. Dar Gheorghe a făcut față cu brio și acestei provocări.

- Peste încă doi ani s-a deschis restaurantul Trattoria din sectorul Ciocana. Doream să particip în procesul organizațional de la zero. Mai întâi m-au refuzat, așa cum aveam doar 21 ani, iar mai apoi totuși m-au numit chef al acestui restaurant. Era chiar destul de greu, dar foarte interesant. Tot echipamentul era deja montat, dar trebuia să găsim bucătari, să îi instruim, și să organizăm toate procesele din bucătărie.

Și iarăși, Gheorghe a reușit. Iar peste doi ani, când restaurantul funcționa strună, Gheorghe a început să se plictisească. Nu poate el trăi fără noi provocări și realizări.

- Așa am ajuns să fiu brand chef, când fiecare zi nu seamănă cu ziua precedentă. Când trebuie permanent să elaborez ceva nou, să formez meniul pentru participarea la tendere de alimentare în cadrul instituțiilor de învățământ din Chișinău, să țin cont de sute de detalii în organizarea banchetelor și a comenzilor de la catering. Iubesc nespus acest job, nu am timp de plictiseală, este necesară o abordare creativă și îmi place acest lucru.

Cina – acasă

Acasă Gheorghe ajunge uneori și la ora zece, depinde de anvergura evenimentului din ziua respectivă.

- Cel mai mare catering ce l-am deservit – am organizat alimentarea pentru 900 persoane, care s-au reunit în cadrul unei conferințe internaționale a comunității evreiești. Clientul avea cerințe speciale pentru bucate. Am preparat mâncarea la combinatul nostru CAP Casa Mare, care are capacitatea să hrănească așa un număr mare de oameni. Clientul a rămas foarte mulțumit și noi ne-am simțit mândri că am reușit să facem față acestei provocări.

Soția lui Ghorghe și fratele acestuia lucrează de asemenea în rețeaua de restaurante Trattoria della nonna. El i-a “molipsit” cu entuziasmul său.

- Nu, nu dorim cu soția să plecăm peste hotare, spune Gheorghe, acasă dispunem de tot de ce avem nevoie. Am reușit, cu ajutorul părinților, să cumpărăm un apartament în Chișinău, însă cea mai mare parte a banilor, am strâns-o cu soția. Ce ne mai ține acasă? O echipă unită cu care prietenim. Mergem împreună la pescuit. Și pentru mine viața în Moldova nu este numai atașamentul de părinți și Patrie. Mai reprezintă și stabilitate.

În alte țări Gheorghe călătorește des, când participă la trainingurile legate de muncă. Mai apoi el deja petrece master class-uri în școlile profesionale (rețeaua Trattoria della nonna oferă gratuit așa tip de instruire, în calitate de partener social), realizează workshop-uri pentru colegi.

- Recent m-am întors din Kiev, unde am făcut cunoștință cu tehnicile bucătăriei moleculare. Cu două săptămâni în urmă am participat la un master class pentru ucenicii din cadrul școlii profesionale din

Bubuieci.

Când are un weekend liber, Gheorghe merge cu prietenii la pescuit. Peștele prins îl gătesc pe loc, pe disc de la plug (indispensabilă achiziție), după care îl savurează fierbinte, cu miros de fum, discută noutățile de la lucru, râd și se iau peste picior... cine ar refuza toate aceste mărunțișuri?