De Dumitru Crudu și de poezia lui am auzit exact la timp. La timp, pentru că se întâmpla când începeam să înțeleg ce e cu literatura și cu poezia. Poate că e prea mult să spun că începeam să înțeleg, dar cel puțin nu mă mai luam după manuale și definiții de-a gata.

Atunci, prin 94-95, am descoperit cărțile de debut ale lui Dumitru, Falsul Dimitrie (Ed. Arhipelag, Târgu-Mureș) și E închis vă rugăm nu insistați (Ed. Pontica, Constanţa). Erau două cărţi diferite între ele, dar, şi mai important, diferite faţă de lirica optzecistă, după care părea atunci că nu poate veni nimic nou. Cam pe atunci fratele meu, Mihai, a mers la Braşov, unde l-a întâlnit pe Dumitru Crudu. I-a dus şi nişte texte de-ale mele. Aşa am debutat în revista Erată la care lucra Dumitru. Mi-a trimis atunci şi o scrisoare, scrisă cu creionul, pe care o păstrez şi azi.

Au urmat alte cărţi şi manifestele fracturiste, scrise alături de Marius Ianuş. După care poezia românească n-a mai fost la fel. Generaţia douămiistă îi datorează enorm, şi direct, şi indirect. Dumitru a mai scris foarte bine şi teatru, şi proză. Sunt bucuros şi de faptul că suntem colegi ca editorialişti la Deschide.md.

După Tbilisi, Braşov, Cluj, Dumitru s-a întors acasă şi face ce ştie mai bine: scrie şi îi îndrumă pe alţii cum să scrie. Acum conduce atelierul de creative writing Vlad Ioviţă, la Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu. Tinerii care frecventează atelierul probabil nu-şi dau seama ce noroc au. Dumitru Crudu e şi un bun prieten: eşti bucuros când e prin preajma ta, indiferent dacă discuţi cu el despre literatură sau fotbal.

Răsfoind cărţi prin biblioteca din Antoneşti, am dat de volumul lui Gheorghe Crăciun, Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, primit de Mihai de la Dumitru în 96. Pe ultimele pagini Dumitru a scris un poem. Iată-l:

Cartea e mai valoroasă cu poemul lui Dudu, cum îi spun prietenii lui Dumitru. Mă bucur să vi-l ofer şi vouă.

Azi Dumitru Crudu a împlinit 50 de ani. Are în spate o grămadă de cărţi valoroase şi sute de articole. Îi doresc să ne mai bucure măcar cu încă atâta! La mulţi ani, Dumitru!