În Ucraina nu se mai termină războiul. Luptele continuă și azi în estul țării. În zona de conflict zilnic mor oameni. O parte din teritoriu este ocupat de armata rusă. Ai zice că poeții ucraineni ar avea toate motivele să fie nefericiți și să devină deprimați, iar literatura pe care o scriu să fie una pesimistă.

 Dar nu e așa. Poeții ucraineni nu se plâng de năpasta pe care o trăiesc. Nu scriu o literatură a deznădejdii și a lamentației.

Poezia lor nu este a unor oameni învinși, care au pierdut bătălia. Ci, dimpotrivă chiar. În poezie ei au câștigat războiul.

De asta, cred că atitudinea poeților este una exemplară. Poeta din Kiev Teodosia Zarivna  are rude în Crimeea și în Donbass, unele dintre ele au fost ucise în timpul războiului, dar ea crede că ești obligat să fii fericit în aceste vremuri de rahat. Traducerea din ucraineană a poemului îmi aparține.

Teodosia ZARIVNA

 Eşti dator să fii fericit,

E obligaţia ta

Faţă de cei care au fost

Şi faţă de cei care vor fi.

În fiecare dimineaţă

Trebuie să mergi dracu să ştie unde

Şi naiba să ştie la cine.

Seara trebuie să te întorci,

Făcând rost de o pâine.

Eşti obligat să-ţi realizezi toate visele

Şi să-i iubeşti pe cei mai buni,

Dar şi pe ceilalţi,

În vremurile astea atât de urâte.

Tre să dai înapoi ceea,

Cu ce te-au încărcat

Naiba să ştie cine, naiba să ştie când, dracu să ştie unde şi

Dracu să ştie pentru ce.

Nu trebuie să fii o povară sau o căruţă

Pentru apropiaţi, pentru rudele din plop şi pentru familie.

Eşti dator să fii o maşină a vieţii,

Un motor veşnic şi un bold de aur,

Să nu rugineşti în timp.

Măcar la ceva să te obligi.

Trebuie.

Trebuie să fii fericit

În aceste vremuri de rahat.