Maia Morgenstern a venit la Chișinău pentru a inaugura prima serată culturală din proiectul cu genericul „Întâlnirile TVR MOLDOVA”, în cadrul căruia personalități de referință din cultura spaţiului românesc vor purta discuții de suflet cu publicul de la Chișinău, de pe scena teatrului „Satiricus”. După finalizarea evenimentului, actrița a acordat un interviu portalului Deschide.MD.

Numele spune totul despre această femeie minunată, întrucât, în traducere liberă, Morgenstern înseamnă „Steaua de dimineață” sau „Luceafărul de dimineață”. Maia Morgenstern este director al Teatrului Evreiesc de Stat din București, deținătoarea Premiului Academiei Europene de Film pentru cea mai bună actriță europeană. E dintre artiştii pentru care contează doar aflarea pe platoul de filmare. Despre suferința după pelicula „Patimile lui Hristos”, regizată de Mel Gibson, despre încrederea în noua generație de actori și, în fine, despre mândria sa –  „Las Fierbinți” – aflați din interviul ce urmează.

— Ați avut șansa să jucați nu doar în producții românești, ci chiar și la Hollywood. Ați simțit o diferență între un platou de filmare din România și unul internațional?

— Da. În funcție de timpurile care erau, am simțit și diferență, dar nu contează. Poate să fie toată bogăția sau sărăcia, toate fructele și toate șampaniile. Nu contează. Contează numai când ești pe platoul de filmare, restul nu contează.

— Sunteți una dintre puținele actrițe din România care a devenit cunoscută și pe plan internațional.

— Nu cred că sunt una dintre puținele. Acum, nu, nu cred. Și cred din ce în ce mai mult în tânăra generație. Sunt actori, actrițe cunoscuți în lumea întreagă și care merită să fie cunoscuți.

— Există vreo diferență între Maia Morgenstern cea de până la succes și cea de după afirmarea pe plan internațional?

— Poate că o fi, eu nu-mi dau seama.... Poate că este...

— Revenind la Hollywood: cum V-a marcat cariera conlucrarea cu Mel Gibson în „Patimile lui Hristos”?

— După filmul ăsta, „The Passion of Christ” [Patimile lui Hristos – nota red.], a fost o mare controversă și un mare scandal. N-aveți idee cât de rănită am fost și cât de călcată în picioare. Acuma lucrurile au trecut, s-a așezat și praful, și binele, și răul. Dar eram sfâșiată după filmul ăsta. Pur și simplu, am fost sfâșiată. [Nota red. la finele interviului].

— După ce ați jucat așa roluri marcante precum Fecioara Maria din „Patimile lui Hristos”, Amalia Frunzetti din „Orient Express”, Matilda din „Cel mai iubit dintre pământeni” și Nela din „Balanța”, care a fost motivația dumneavoastră de a accepta un rol într-un serial TV și încă de natură satirică precum „Las Fierbinți”?

— Ador. Oooo! „Las Fierbinți” este, în primul rând, mândria și bucuria mea. Doar n-o să înțepenesc într-un rol, mă sui pe un piedestal și rămân acolo încremenită! Am jucat unul dintre multele și dragele personaje din câte am jucat. Astăzi e comedie, mâine e tragedie. Cum e și în teatru: din repertoriu azi joci o comedie muzicală, mâine joci o tragedie.

— Care este rolul la care țineți cel mai mult și de ce?

— N-aveți voie să mă întrebați asta și n-am să răspund. [Râde] E ca și cum m-ați întreba la care copil țin cel mai mult. Îi iubesc!

— Care dintre regizorii film cu care aţi avut ocazia de a colabora a lăsat o amprentă asupra carierei dumneavostră?

— Știți, o școală foarte importantă de film a făcut cu mine Mircea Mureșan. Eram foarte la început și era un rol principal. „Maria și Marea”, un film datat și nu ne mai plac filmele de atunci cu comuniști și cu vorbit așa, într-un fel sau altul, cum era. Ei, m-a învățat câteva direcții, coordonate, trucuri, cum vreți să le spuneți, ale actoriei de film. Trucuri de rostire, care mi-au fost de foarte mare ajutor mai departe. Foarte bine mi-au prins. Am învățat foarte mult cu Mircea Mureșan.

— Ce vă este mai aproape sufletului, teatrul sau filmul?

— Și teatrul și filmul, în egală măsură.

— În 2012, ați devenit și manager al Teatrului Evreiesc de Stat. Cum vă simțiți în poziția de director? Ce este mai bine: să jucați în spectacol sau să gestionați un întreg teatru?

— Inconfortabil, greu! E mai bine să joc. Evident! Și înțeleg, pe de altă parte: ca manager ești nevoit și iei măsuri, uneori, nu foarte populare. Pe de altă parte, mă aflu de toate părțile ale baricadei și înțeleg: actorii nu pot trăi numai din salariul din teatru. Nu o să fac acuma vorbire, dar ca să conduci un teatru, mai ales unul care mai multe activități în derulare. Nu poți să programezi și asta e complicat. Eu sunt drama eroului romantic între datorie și pasiune.

— Tot în 2012, ați apelat la un gest dureros într-o problemă dureroasă. În spotul video pentru Salvați Roșia Montană V-ați smuls cerceii până la sânge din urechi. Doar așa gesturi mai pot trezi și sensibiliza opinia publică cu privire la niște probleme sociale majore?

— Cred că da...Dar acum nu aș vrea să ating tema asta.

— Există pentru Maia Morgenstern un rol care încă nu l-a jucat, dar dorește să fie prezent în cariera sa?

— Evident, bunică. Rolul de bunică. Nu l-am jucat încă. Abia aștept să-l joc.

— Cum v-a părut publicul de astăzi?

— O! Așa o dicuție inteligentă, caldă, onestă, cu toată emoția și, încet, încet, așa, ca un mecanism care se pune lent în mișcare. Dar, atunci când se pornește, funcționează impecabil...

Nota red.: „Patimile lui Hristos”, în regia lui Mel Gibson, a stârnit o serie de controverse, iar regizorul a fost tranformat într-un antisemit şi rasist.  Maia Morgenstern a fost criticată pentru participarea în acest film, datorită faptului că era de religie evreică. Ediția Entertainment Weekly din iunie 2006 a numit „Patimile lui Hristos” cel mai controversat film al tuturor timpurilor. În 2010, TIME a listat pelicula ca una dintre cele mai „violente și ridicole” din toate timpurile.