Prins între pornirile imperiale ale Moscovei și prudența Bucureștiului, Chișinăul a fost nevoit să se descurce cum a putut. La început a fost „luna de miere”, iar fericirea părea undeva după colț. Mulți priveau apariția statului Republica Moldova ca pe o măsură temporară de ieșire din imperiul sovietic, urmând revenirea teritoriului intre Nistru și Prut în componența României. Dar nu a fost să fie. Ne-am împotmolit. Deceniile de propagandă antiromânească și de denigrare a tot ce este românesc, utilizate metodic de propaganda sovietică, nu aveau să treacă fără rezultate. Din start, ca să nu ne pară viața prea frumoasă după ieșirea din URSS, Kremlinul ne-a creat cea ce astăzi numim Transnistria.

Prins între pornirile imperiale ale Moscovei și prudența Bucureștiului, Chișinăul a fost nevoit să se descurce cum a putut. La început a fost „luna de miere”, iar fericirea părea undeva după colț. Mulți priveau apariția statului Republica Moldova ca pe o măsură temporară de ieșire din imperiul sovietic, urmând revenirea teritoriului intre Nistru și Prut în componența României. Dar nu a fost să fie. Ne-am împotmolit. Deceniile de propagandă antiromânească și de denigrare a tot ce este românesc, utilizate metodic de propaganda sovietică, nu aveau să treacă fără rezultate. Din start, ca să nu ne pară viața prea frumoasă după ieșirea din URSS, Kremlinul ne-a creat cea ce astăzi numim Transnistria.

Entuziasmul cu Unirea n-a ținut mult. Ușor, ușor, au început să ne macine grijile cotidianului, apoi și deziluziile. Disperați și debusolați, am început să ne risipim eforturile în discuții sterile despre limbă, alfabet, istorie. Sterile, deoarece totul era evident. Mai puțin se vorbea despre viitor. La un moment dat, a început să ne fascineze fraza: „Mergem înainte, că înainte era mai bine!”. Între timp, am avut parte de un premier-„karandaş” și de un șir de sfidări ale diferitor demnitari de la Chișinău la adresa Bucureștiului. După cum era și de așteptat, toate acestea au trezit reticența Bucureștiului făță de conducerea de la Chișinău. Perioada comunistă, chiar dacă a înregistrat şi scurte intervale de cochetare, ne-a îndepărtat și mai mult de București. Împovărat de propriile griji și nevoi, înglodat în dezbaterile democrației în devenire, Bucureștiul nu-i ardea de Chișinău. Clasa politică de peste Prut avea alte priorități, parcurgând anevoios, și ea, treptele tranziției spre democrației.

Moscova, în schimb, a fost omniprezentă în spațiul între Prut și Nistru. În afară de tancuri, rachete și muniții, dislocate ilegal în raioanele de est ale țării, necontrolate de autoritățile oficiale, Moscova și-a creat și întreținut în permanență aici o masivă „coloană a cincea”, formată din persoane concrete, partide, instituţii.  Prin acapararea spațiului mediatic și informațional, Kremlinul și-a extins controlul, practic, asupra întregii populații. Metodele erau cunoscute: manipulare, corupere, șantaj etc. Știa ce știa președintele Petru Lucinschi atunci când afirma că, dacă adoptăm o lege a lustrației, rămânem fără intelectualitate! Este suficient să urmărim parcursul și ultimele declarații publice ale primului fost șef securist de la noi, Anatol Plugaru, ca să ne dăm imediat seama că nici nu am fi putut avea o altă soartă. Iar naivii de la Chișinău, de fiecare dată, știind că Moscova nu crede lacrimilor, preferau varianta capului plecat, crezând că poate, poate... Iluzii deșarte.

Moscova, odată cu stabilirea la Kremlin a lui Vladimir Putin, mai ales, și-a concentrat eforturile pentru a-și restabili poziția de altă dată în tot spațiul ex-sovietic. Lucru cunoscut: unui regim autoritar pentru o perioadă de timp îi reușește mult mai eficient mobilizarea forțelor pe un segment prestabilit. Un timp a picat bine și conjunctura prețurilor la resursele energetice. Ușor dar sigur, Chișinăul a înghițit această momeală care l-a ținut prins o bună perioadă de timp. De fapt, nici nu era nevoie de momeală, trebuia doar un pretext simplu și clar. Rusia ne accepta produsele fără a ne cere calitate și ne livra gaze la prețuri preferențiale. A ținut, dar nu prea mult. Precum spunea înțeleptul: „Nimic nu este veșnic în afară de schimbare”. Acum, simțind că pierde din terenul de altădată, Kremlinul utilizează diferite stratageme pentru a păstra Chișinăul în orbita sa de influență. Metodelor devenite tradiționale și actorilor cunoscuți li se adaugă altele noi, dictate de noile contexte ce apar. Pică bine o criză financiară, economică sau politică prin provocarea anticipatelor.

Un document publicat săptămâna trecută de Judecătoria Buiucani relevă sume mari de bani care proveneau de la ambasada Federației Ruse și care trebuiau să ajungă, drept mită, la deputați. Era planificată dizolvarea Parlamentului, iar deputații trebuiau corupți ca să părăsească „Coaliția Majoritară” din anul 2014 și „să nu voteze unele legi ce țin de aderarea ca membru asociat al Republicii Moldova la Uniunea Europeană”. Dacă nu a mers scenariul cu coruperea deputaților în 2014, s-a încercat provocarea anticipatelor din 2015-2016, în speranța că puterea va fi preluată de tandemul Dodon-Usatîi. Coloana Moscovei o completau, acum, proaspeții înlăturați de la putere și revanșarzii. Aceștia voiau cu orice preț revanșa, chiar și cu prețul schimbării vectorului geopolitic. Ușor, ușor, aceștia, fără să-și dea seama, au început să fredoneze un refren cu muzica și textul scris de consultanţii politici ai Kremlinului: nu avem nicio treabă cu geopolitica. Unii chiar s-au aruncat să-și „pună batista pe țambalul” integrării europene. Acum, aceștia mizează pe victorie la prezidențiale, ca mai apoi să provoace anticipatele, lucru pe care îl declară fără nicio sfială.

Apropo, acuzarea ambasadei Federației Ruse de la Chișinău de coruperea unor deputați prin furnizarea de resurse financiare este foarte gravă. Atenție: nu este vorba de o declarație fără de temei a unei persoane sau partid politic, cum se mai întâmplă pe la noi; este o acuzaţie care se regăsește în decizia unei instanțe judecătorești, lucru ce presupune existența probelor respective.

În contextul celor menționate mai sus, săptămâna trecută s-a produs un lucru cu totul deosebit. Chișinăul, prin intermediul premierului Pavel Filip, într-un articol publicat de portalul informațional din SUA, www.thehill.com, pentru prima dată într-un mod atât de tranșant, a vorbit despre rolul Rusiei ca factor destabilizator în regiune. Premierul de la Chișinău și-a manifestat direct și ferm opțiunea euro-atlantică și eforturile de-a menține acest curs. Au fost aruncate complexele, frustrările și inhibițiile de altă dată și lucrurilor li s-a spus pe nume. Până acum, aproape toți liderii noștri, poate cu excepția lui Mihai Ghimpu, adoptau strategia şederii în două luntri, până la creșterea celei de a treia fese, vorba lui Dorin Tudoran. Balticii au înţeles Ineficiența, ba chiar pericolul acestei tactici încă -un sfert de veac în urmă; acum a ajuns și la noi. Oricum, mai bine mai târziu…

Cum era de așteptat, a urmat replica. O parte din opoziția intransigentă și susținătorii acesteia au savurat și distribuit cu abnegație un alt material publicat de același portal american cu privire la starea lucrurilor de la noi, de data asta cu critici la adresa actualei guvernări, în general, și a lui Vlad Plahotniuc, în mod special. Nimic nou, dar dacă, totuși, a-i răbdarea să citești materialul până la capăt, dai de neaşteptata concluzie că Veaceslav Platon nu ar trebui extrădat autorităților Republicii Moldova și totul devine clar. Evident că celelalte litere, fraze și alineate din articol au fost de umplutură.

Între timp, creditul de 150 de milioane de euro oferit de București Chișinăului a picat cum nu se putea mai bine. Vizita premierului român Dacian Cioloș, planificată săptămâna curentă la Chișinău, are loc în contextul în care guvernul de la București a aprobat eliberarea primei tranșe în valoare de 60 de milioane de euro din asistența financiară rambursabilă pentru Republica Moldova. În ce măsură putem vorbi și despre o nouă optică a Bucureștiului în relațiile cu Chișinăul? Rămâne de văzut. Cel puțin avem de față doi factori de care trebuie să se țină cont: amenințările regionale la securitatea Bucureștiului și hotărârea Chișinăului de-a face față provocărilor Moscovei.