Andrei  o aștepta pe Alina în fața ușii, pe scări, fumând și mutându-se de pe un picior pe altul. Chiștocul îi ardea buzele și l-o aruncat în pubelă, dar  mucul de țigară s-a izbit de marginea recipientului și a căzut pe asfalt. Alina deschidea ușa și l-a surprins ridicându-l de jos și l-a întrebat contrariată ce face. Vreau să-l arunc la gunoi, i-a explicat rușinat, și l-a azvârlit în vasul cu gunoi ce se înălța între ei. Alina și-a scos un șervețel umed din geantă și i l-a dat. Băiatul și-a frecat cu scrupulozitate mânile și i-a făcut vânt în recipient. De data asta, a nimerit.

Fata l-a apucat de mână și au traversat parcul, în direcția unei cafenele dosită printre copaci. Peste un sfert de oră, au ajuns. Când fata și-a desprins mâna din strânsoarea băiatului, a observat că avea palma transpirată.  S-au așezat față în față la o masă mai retrasă, deși cafeneaua aia era pustie și se puteau așeza oriunde. 

Masa la care stăteau era de culoarea untului. Andrei nu zicea nimic, dar zâmbea. Fata însă și-a ascuns capul în meniu, frunzărindu-l. Au comandat pește și cafea. Cafeaua le-au adus-o îndată  și Andrei a băut-o cu înghițituri mici și când lăsa cafeaua  din mână, trăgea din țigară, dar fiecare fum îl sufla  în altă parte ca să nu o deranjeze pe  Alina.

Băiatul și fata erau împreună de doi ani. Primele cuvinte le-au schimbat la o chermeză dată de șeful lor de partid la vila sa din codru, unde a venit foarte multă lume, majoritatea din afara formațiunii lor politice. Pe cei mai mulți dintre ei

 nu-i știau, îi vedeau pentru prima dată însă chiar și pe cei despre care au mai auzit câte ceva. Toți roiau în jurul lui Vlad Filat. Toți se apropiau de bosul lor ca să-i spună ceva, să-l gratuleze  sau să-l roage cine știe ce și ei s-au putut retrage într-un  umbrar, unde au intrat mergând la o distanță apreciabilă unul de altul și au ieșit ținându-se de mâini.

După ce șeful lor a fost băgat la mititica, Alina a plecat prima de la partid, și s-a angajat ca secretară la la partidul lui Shor. Andrei însă a rămas.

Mâncau pește și Alina îi povestea că după ce Ilan a început să fie cercetat penal situația a devenit maronie și la noul ei partid. Voia să plece în altă parte, dar nu știa unde. Era foarte dezamăgită că nu avea unde să plece.

Până una, alta, a plecat la toaletă, cu o față foarte tristă. Andrei a ciopârțit peștele care i-a mai rămas de mâncat și tocmai și-a ridicat furculița în dreptul ochilor, gata s-o înfigă într-o fărâmă când a observat ieșind din carnea sa argintie un vierme.

Un vierme adevărat în toată legea, care se târa unduindu-se spre inima farfuriei.  Alina încă mai era la bucătărie și Andrei nu știa ce să facă. Trebuia să acționeze rapid, cât încă ea nu s-a întors. A înșfăcar viermele cu degetele și căuta unde să-l arunce. Nu avea unde .  În acelașii timp, se întreba oare mai sunt și alți viermi în peștele pe care l-au mâncat. A scormonit cu zimții furculiței în toate fărâmele din farfurie, dar nu a mai găsit alți viermi. Poate o fi  căzut din teiul care se ridica deasupra cafenelei. Nu, nu, pentru că l-o văzut clar cum și-a scos capul dintr-o bucată de pește. A văzut limpede cum se târa printre oasele peștelui afară pe farfurie. Nu se putea înșela în privința asta și acum se întreba oare câți viermi o fi mâncat odată cu peștele pe care l-a băgat în ghiozdan. Și oare sunt viermi și în peștele Alinei? Și dacă sunt cum să-i spună asta?  Ea e așa de depresivă și de impresionabilă. Andrei se temea să nu leșine pe loc, pe podeaua cafenelei, sub ochii lui, sau să facă o criză de isterie, dacă i-ar fi arătat viermele sau i-ar fi povestit despre asta. Alina a revenit de la baie și s-a mirat să-l vadă așa de galben la față.

-Ce e, ce s-o întâmplat?

-Nimic, nimic, Alina.

Alina revenit de la baie și mai abătută și Andrei acum chiar nu mai îndrăznea să-i spună să nu se mai atingă de peștele acela  că are viermi, dar trebuia să-i spună. Trebuia, cât încă Alina nu și-a băgat o altă bucată de pește în gură. Când Alina vru să mai ia o fărâmă, Andrei a cuprins-o de mijloc și a pupat-o, și ea a lăsat furculița în care era înfiptă o bucată de pește în farfurie. Și-a pupat-o îndelung. A pupat-o îndelung ca să nu se atingă de pește, dar nu putea să o pupe la infinit că au venit totuși să mănânce . Alina s-a desprins din brațele sale și iar a încercat să-și înfigă furculția într-o bucată de pește. Nu trebuia s-o lase să-l pape și i-a spus, apucând-o de mână și împiedicând-o să-și ducă furculița la gură.

-Cred că trebuie să pleci de la Shor, Alina.

-Dar unde?

-Nu știu unde. Dar trebuie să pleci. De altfel, să știi că o să plec și eu de la verzii mei.

Ideile lui n-au încântat-o, ci au abătut-o și mai tare. Se vede că nu le agrea. Când iar se pregătea să-și ducă o bucată de pește la gură, lui Andrei i-a zbârnâit telefonul. Era sora sa de la țară. Dar Andrei a mințit-o că l-a sunat un vecin care i-a spus că a luat foc apartamentul de dedesubtul lor și s-ar putea să se aprindă și al lor.  Și când a auzit asta, Alina iar a lăsat să-i cadă furculița din mână și din bucata ei de pește  ieși un vierme lipicios. Ca s-o facă să nu se uite spre farfurie, Andrei a apucat-o de mână și a forțat-o să se ridice în picioare.

-Trebuie să plecăm imediat.

Andrei a lăsat  câteva bancnote foșnitoare sub farfuriile cu peștele mâncat doar pe jumătate și au aleergat glonț  din cafenea. Afară, în timp ce  Alina se uita în altă parte, și-a făcut vânt și-a desfăcut palma și a aruncat cât acolo viermele pe care în tot răstimpul acesta îl ținuse în pumnul său strâns  cu putere.