Nu vreau să scriu despe nimic altceva în această săptămână decât despre faptul că am scăpat, într-un sfârșit, de un stigmat al robiei și... rușinii.

Sintagma „limba moldovenească” a dispărut din Constituție și din toate actele oficiale și va fi înlocuită cu firescul „limba română”!
Ca să înțelegem mai bine ce anume s-a întâmplat, ca să realizăm semnificația evenimentului, o mică incursiune în istorie se impune. Un plonjon în trecut de nu mai puțin de 100 de ani!...

12 octombrie 1924: formarea RASS Moldovenești, care constată existența „unui popor moldovenesc pe ambele maluri ale Nistrului”. Capitală oficială a fost proclamat „orașul vremelnic ocupat Chișinău”, capitală executivă fiind până în 1929 orașul Balta și după această dată și până la desființare (1940), orașul Tiraspol. Odată cu proclamarea existenței „unui popor moldovenesc” se proclama și existența unei „limbi moldovenești” scrisă, de la sine înțeles, în caractere chirilice.

Vom constata, în primul rând, finalitatea, declarată destul de deschis de la bun început, creării RASSM de partea stângă a Nistrului (chiar dacă oficial nici frontierele principatului Moldovei, nici cele ale guberniei Basarabiei nu au depășit Nistrul): expansionismul imperialist sovietic.

Dar crearea RASSM nu a însemnat neapărat și crearea moldovenismului, cu „popor și limbă moldovenească”. Comuniștii români din Komintern au militat pentru ca identitatea românească a moldovenilor, împreună cu limba, să fie conservată, ei sperând ca „revoluția” să se extindă asupra întregii Românii, nu doar Basarabiei.

La acea perioadă tânărul stat sovietic nu se simțea încă destul de puternic pentru a se lansa în cuceriri oecumenice și a tranșat: vrem doar Basarabia! (Iată ce zicea Gh. Cicerin, Comisarul pentru Afaceri Externe, care considera prematură formarea RASSM, pe motivul că „va genera tendințe expansioniste ale șovinismului român. Descoperirea unui asemenea număr de moldoveni, adică români, în teritoriul ucrainean vă fortifica poziția românilor în chestiunea Basarabiei”. URSS se temea chiar și de România?!)

Astfel, năștea conceptul de „popor moldovenesc” care vorbea „limba moldovenească”, diferită de cea română.

Între timp URSS devenea din ce în ce mai puternică militar, iar odată cu creșterea potențialului militar creșteau și poftele imperiului: „revoluția mondială” redevenea o misiune realizabilă. Ambițiile Kremlinului au modificat și situația „națională” din RASSM: pe 2 februarie 1932 alfabetul chirilic și „limba moldovenească” sunt abandonate. RASSM re-adoptă „limba română și alfabetul latin”, iar moldoveniștii sunt ostracizați.

Situația în Europa evoluează rapid, ascensiunea lui Hitler îl face pe Stalin să-și modifice jocul, planurile și strategiile. Românizarea RASSM a fost anulată în 1938: s-a revenit la alfabetului chirilic și „limba moldovenească”. Epurările nu au întârziat: a fost lansată „operațiunea românească”. În total au fost arestați pentru „spionaj în favoarea României” 6 188 persoane din toată RSS Ucraineană, dintre care 1 501 erau români/moldoveni. Circa 150 dintre aceștia vor fi executați de „troika” NKVD în baza unor sentințe sumare. (Pentru lecturi mai ample la subiect vă recomand seria de articole publicate de Octavian Ţîcu pentru Europa Liberă)

Astea fiind reamintite, înțelegem mai bine importanța renunțării la sintagma „limba moldovenească” din textele oficiale. Această decizie nu este doar despre denumirea limbii. Mai bine zis, această decizie nu este deloc despre „denumirea limbii”, ci renunțarea la un stigmat al vasalității. Nu ne-a ajuns un an până la sută...

În rest, foaia de parcurs rămâne aceeași:

1.Interzicerea tuturor mass-media finanțate de Kremlin
2.Limba română și doar limba română
3.Interzicerea Mitropoliei Moldovei
4.Ieșirea din toate structurile CSI
5.Desovietizarea Republicii Moldova
6.Interconecterea energetică cu spațiul european
7.Aderarea la sancțiunile UE