Săream la masa cinci unde urma să înceapă partida dintre mine și Netrov dintr-o clipă în altă, cu paleta în mână, așteptându-l și pe acesta să apară. În sfârșit, veni și el, își scoase paleta din geantă, și se apropie de celălalt capăt al mesei. Paleta lui era cu mult mai performantă ca a mea, dar jucam cu aceeași minge și la aceeași masă și, deocamdată, scorul era egal.

- Ești gata, putem începe? l-am întrebat cu un glas prietenos.
- Șto tî scazal ( Ce ai spus?), urlă acesta la mine.

Am crezut că nu m-a auzit bine și i-am repetat ceea ce i-am mai spus, doar că de data asta cu o voce mai tare.

- Ești gata, putem începe?

Netrov era cu două capete mai înalt ca mine și eu presupun că și-a făcut armata la parașutiști.

- Jucăm? Începem?
- Șto tî hoceși ( ce vrei, mă?) Șto tî scazal ( ce ai spus?)
- Te-am întrebat dacă ești gata să începem partida. Uite, toți din jurul nostru joacă numai noi stăm de vorbă.
- Ia tebea ne panimaiu ( Eu nu te înțeleg.) Gavari pa ruski șto tebe nado ( Spune-mi în rusă ce te doare?)

Că limba română nu era limba maternă a lui Netrov, eu știam asta de mult. Probabil că se născuse undeva prin Rusia și venise la Chișinău, împreună cu familia sa, undeva pe la sfârșitul anilor șaptezeci ai secolului trecut. Nu știu de ce aveam impresia că părinții lui o fi fost militari.

Cu Netrov am mai jucat și alte partide și pe la alte turnee și eu tot timpul i-am vorbit în română. Deci reacția lui mi se părea supradimensionată. Adică el refuza să înceapă partida dacă eu nu-i vorbeam în rusă. Asta era problema. De aceea, își lipise paleta de masă și își înfipse mâinile în șolduri, uitându-se provocator la mine. Nu voia decât un singur lucru ca eu să-i spun în rusă:

-Hai să începem să jucăm!

Iar în timp ce aștepta ca eu să trec la rusă, arunca în sus balonul alb și-l prindea ca pe un ban în mână.
- No vedi vî znaete oceni horoșo ruskii, pacemu vî ne hotite abiasnitsea so mnoi pe ruski ( Doar dumneavoastră știți foarte bine rusa, de ce refuzați să discutați cu mine în rusă?)
- Dar și dumneavoastră știți la fel de bine româna, de ce vă faceți că nu înțelegeți ce vă spun?
- Șto tî scazal ? ( Ce ai spus, mă?), mă întrebă Netrov împingând furios discuția pe o linie moartă.

Știam că mă înțelege. Știam că rupe româna și că a înțeles foarte bine ce i-am spus, că vorbele astea le rosteau toți jucătorii înaintea tuturor partidelor, iar el nu juca tenis de masă doar de câteva zile.

Nu știu ce se întâmplase cu el în ziua aia, că în altele parcă era mai cooperant, dar refuza să înceapă meciul cât timp eu nu treceam la limba rusă. Îmi spuse asta clar, privindu-mă drept în ochi. Așa că eu trebuia să decid ce să fac: trec la rusă și jucăm meciul sau rămân la română și nu mai jucăm partida. Omul voia să mă forțeze să trec la rusă. Mă amenința că, altfel, se retrage din meci.

Aveam impresia că mă aflam într-o tranșee și că, dacă voi ceda acum, voi pierde nu știu ce bătălie importantă. O bătălie pe care noi o duceam la Chișinău încă din perioada sovietică.

Toată lumea din sala aia juca tenis de masă și numai noi purtam discuția asta inflamantă. Discuții care nu se poartă în sălile de sport, ci doar la mitinguri, la mitingurile Marinei Tauber. Oare să meargă omul ăsta la mitingurile Marinei Tauber? Și de ce nu s-ar duce, dacă eu mă duc uneori să protestez în fața Ambasadei Rusiei?

Mi-am amintit de o scenă de la ultimul miting al Marinei Tauber când o femeie din Călărași îi rupse fotografia Maiei Sandu în bucăți și juca tontoroiul pe ea?

Oare nu fusese și el la mitingul ăla?

Nu excludeam să aibă în buzunar și un pașaport rusesc, după cum nu excludeam să aibă și un pistol în safeu, rămas de la taică-său, ca moștenire. Nu aveam nicio îndoială că, dacă soldații ruși ar invada Moldova, s-ar alătura lor imediat.

Nu, nu voiam să renunț la română și i-am spus că mă retrag eu din joc și să se ducă la arbitru și să-l anunțe că a câștigat partida. S-a dus și i-a spus. Ultimele mele fraze le-a înțeles fără să-mi mai ceară să i le traduc în rusă.

Pierzând meciul ăsta, am căzut pe ultimul loc și am ieșit din competiție.

Când am părăsit sala de sport am aflat că rușii erau pe cale să încercuiască Bahmutul.

Azi se termina a 343-a zi de război.