Într-un pamflet publicat în revista piteșteană CURIERUL ZILEI, cunoscutul publicist Gheorghe Smeoreanu mă acuză că aș fi vorbit despre ruși în noua mea cartea doar în culori macabre, asociindu-i unor „animale feroce”. Oare chiar așa stau lucrurile? Oare chiar să-fi prezentat eu, în cartea mea, ORA CINCI ȘI ȘAPTE MINUTE, pe ruși doar ca fiind niște monștri, fără inimă și suflet, răspândind în jur teroare și moarte?

Reproșul distinsului publicist, pe care l-am cunoscut la lansarea cărții mele din Pitești - de altfel, atunci mi s-a părut a fi un om de treabă - ar fi că de ce i-am vorbit pe ruși doar de rău.

Reproșul ăsta mă face să cred că faimosul jurnalist - un om de zahăr, altminteri – nu mi-a citit cartea, sau doar a răsfoit-o, altfel nu ar fi lipit pe ea aceste etichete, care nu corespund conținutului. Altfel spus, a confundat borcanele.

Dar haideți să trec la subiect și să răspund învinuirilor care mi se aduc. Adică să răspund la întrebarea: OARE MAI EXISTĂ AZI ȘI RUȘI BUNI, vorba Mariei Pilchin, care și-a întitulat un volum de versuri „Tu ești rusul cel bun”?  

Dacă domnul Smeoreanu mi-ar fi citit cartea ar fi aflat că răspunsul meu e pozitiv: Da, mai există și ruși buni.

Unul dintre lucrurile pe care eu încerc să le afirm răspicat în volumul meu de proză scurtă este că există și ruși buni. Asta o spun și în prima proză din carte, asta o spun și în alte povestiri și nuvele din volum. Da, există și ruși buni. Există și ruși buni nu doar printre soldații ruși trimiși pe frontul din Ucraina, dar și printre generali chiar. Ceea ce susțin aici cred că îl va surprinde pe domnul Smeoreanu, care consideră că eu îi înfățișez pe ruși în cartea mea doar în postura unor „animale feroce”. Nu, nu e adevărat, domnule Smeoreanu, eu vorbesc în cartea mea de proză scurtă, care la o adică ar putea fi citită și ca un roman, și despre ruși buni. Doar că aici aș vrea să deschid o altă discuție: Ce înseamnă azi să fii rus bun?

Ei bine, a fi rus bun azi înseamnă a fi contra lui Putin, care-i mână pe soldații ruși la moarte sigură în Ucraina. A fi rus bun înseamnă a fi împotriva acestui război aberant declanșat de monstru fără creier din Kremlin. A fi rus bun înseamnă a nu susține agresiunea rusă în Ucraina și războiul hibrid în Republica Moldova (oare ați auzit de acest război, domnule Smeoreanu?). A fi rus bun înseamnă a fi contra tiraniei și dictaturii. A fi rus bun înseamnă a fi contra imperialismului rus. A fi rus bun înseamnă a trage în sus, și nu în copiii nevinovați din fața ta. A fi rus bun înseamnă a nu viola copii în fața mamelor lor, înseamnă a nu ucide femei gravide și bătrâni nevăzători.

A fi rus bun înseamnă a nu fi complice la aceste crime. Ruși buni sunt cei care dezertează din armata rusă. Ruși buni sunt cei care fug de pe front. Ruși buni sunt cei care refuză să împuște și să tortureze oameni imobilizați la pat. Ruși buni sunt cei care denunță aceste crime. Ruși buni sunt cei care cer ca acest război să fie oprit și armata rusă să plece din Ucraina.

Da, aceștia sunt rușii cei buni, domnule Smeoreanu. Ceilalți – cei care aprobă războiul și se avântă cu pieptul dezgolit în lupte - sunt criminali.

Despre rușii cei buni care se opun acestui război și vor să-l oprească vorbesc și eu în cartea mea.

Deci și în cartea mea există ruși buni, stimate domnule Smeoreanu. 

Pentru mine, rușii cei buni sunt acei ruși care nu-l susțin pe Putin, Medvedev și Șoigu. Sunt cei care sunt contra războiului.

Pentru dumneavoastră, domnule Smeoreanu, ce înseamnă să fii, azi, rus bun?