Suntem în a 402-a zi de război…

S-a împlinit exact un an de la eliberarea orășelului Bucea și dezvăluirea lumii întregi a atrocităților comise de către armata putinistă. Monstruozitatea crimelor din Bucea și, mai cu seamă, caracterul lor sistemic și deliberat au definit de atunci războiul din Ucraina.

S-au împlinit opt luni încheiate de când durează bătălia pentru orașul Bahmut. Pentru ca să înțelegem mai bine ce anume se întâmplă acolo, vom aminti că bătălia de la Stalingrad a durat șase luni, cu două mai putin...

Ieri, în Ucraina, a avut loc Summitul Bucea 2023. La summit a participat și Maia Sandu. La modul general, remarcăm și în această săptămână o activitate febrilă a oficialilor noștri la nivel diplomatic. Întâliniri, vizite, numeroase declarații de „prietenie” și „susținere”. Toate astea sunt bune și frumoase. Mai ales pe timp de pace.

Pe timp de război însă e bine să fii mare, măcar cât o Românie, și să faci parte din alianțe puternice. Este oarecum mai sigur decât promisiunile de genul „voi face tot ce-mi stă în puteri”, chiar dacă sunt pronunțate de cei mai înalți funcționari.

În acest context o vizită îmi pare extrem de importantă: Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, vă sosi pe 3 aprilie 2023 la Bucureşti. Se va întâlni mai întâi cu preşedintele României, Klaus Iohannis, dar și cu președintele R. Moldova, Maia Sandu. Aș da multe să pot asculta ce-și vor spune!

Pe 27 martie s-au făcut exact 105 ani din data când Basarabia, teritoriu anexat de Rusia în 1812, a revenit în componența României. A fost prima dintre provinciile istorice care a făcut-o în 1918!

Parcă mai ieri celebram cu toții „Centenarul”... Au trecut 5 ani de atunci! Există totuși o mare diferență față de comemorările de azi și manifestările unioniste din 2018. Anul acesta ele au fost mult mai... oficiale! Concerte, inaugurări de monumente, premii naționale în domeniul culturii la care sunt premiați Leșe și Zamfir... Acum 5 ani autoritățile scrâșneau din dinți la orice manifestare unionistă, astăzi se simte o oarecare bunavoință din partea oficialilor.

Astea fiind spuse, vom remarca că unele din inițiativele „centenarului” nu au fost anulate și nu trebuie uitate. Mă refer, spre exemplu, la cele câteva zeci sau chiar sute de „declarații de Unire” semnate la nivel de primării în 2018. De ce nu ar continua inițiativa?

Dar cele mai curioase au fost declarațiile despre Unire care au venit din partea unor oficiali de azi și de ieri. (Declarații care lipseau cu desăvârșire din acea zonă acum 5 ani. Declarații care veneau extrem de rar chiar și din zona din care le așteptam cel mai mult, cea a intelectualilor...) Iată doar două exemple:

„E un moment important, când cred că Unirea poate răspunde la cele mai importante întrebări.” Spune ministrul culturii din România, Lucian Romașcanu.

Dar mult mai curioasă mi-a parut declaraţia lui James Olson, fost şef al contraspionajului din CIA: „Nu cred că o discuţie despre unire ar fi nepotrivită, cred că ar fi chiar o mişcare inteligentă din partea R. Moldova şi a României. (...) Cred că totuşi are sens ca R. Moldova şi România să îşi alăture forţele. Din punct de vedere etnic, cultural şi lingvistic sunt aceleaşi persoane şi soluţia aceasta ar fi foarte bună pentru securitatea regională. Aceasta ar însemna şi că apărarea graniţei de est ar fi mult mai puternică pentru NATO, dacă R. Moldova face parte din România”.

Bineînţeles, e un pensionar, dar nu unul oarecare. E un pensionar care are legitimitate şi pondere, totodată delestat de responsabilitatea funcţiei oficiale ocupate. La urma urmelor, crede careva că în instituţii precum CIA există „foşti”?

Iar dacă urmăriţi atent evenimentele legate de războiul din Ucraina, cu certitudine ştiţi câtă importanţă au declaraţiile foştilor generali!