Cu respirația oprită, mama tăia mămăliga. Toți copiii ei înmărmuriseră și o priveau țintă. Numai unul Dumnezeu știa de unde și cum făcuse rost de grăunțe. Într-o liniște mormântală, o tăia cu mare grijă cu o ață albă pe un fund de lemn în cinci felii mari.

Așeză fundul pe masa din mijlocul lor.

Spre tavan se înălța răsuflarea fierbinte a mămăligii.

Copii se uitau la mămăligă și își făceau cruce.

Mama le împărțea feliile în încăperea aia în care nu se auzea nici musca. Prima i-o dădu Eugeniei, următoarea lui Leonid, a treia lui Efrim și a patra lui Vasile. Ei nu-și puteau desprinde ochii de la mămăliga din fața lor. Era foarte fierbinte și suflau în ea. Nu aveau cu ce s-o mănânce și mama îi rugă să se ducă după apă la fântână, dar nimeni nu o auzi. Se duse mama.

Rămași singuri, Efrim și Eudochia și-au lungit mâinile spre feliile aburinde, dar Vasile îi pocni peste degete cu o lingură de lemn. Leonid atinse mămăliga sa cu cotul și aceasta ateriză pe podea.

- Idiotule, strigă mânios Vasile și-i pictă obrazul lihnit cu palma sa noduroasă. Leonid zâmbea. Mama deschise poarta. Eudochia și Efrim își întinseră mâinile spre bucățile lor de mămăligă, dar Vasile îi lovi iar cu lingura aia de lemn peste degete și le luă el hrincile lor.

Când mama intră în casă, doar Vasile și Leonid mai aveau câte o bucată aurie în mâini. Pe a sa Leonid o ducea fără frică la gură, știind că fratele său mai mare nu mânca nimic de pe jos. Eudochia și Efrim erau atât de hămesiți că nici nu puteau să plângă.

Mama știa că Vasile le mâncase din nou și porția lor, dar nu îndrăzni să-i reproșeze nimic, pentru că el era cel mai mare și singurul dintre ei care putea căra bușteni din pădure sau mâna vaca la păscut, în pădure, unde bărbați în toată firea roiau în jurul dobitoacelor cu cuțite sau topoare în mâini, pândind momentul potrivit pentru a le ucide. Nicolae Turturică s-a întors aseară doar cu copitele vacii sale.

Acum două zile sări și Iulian Ciorescu să-i omoare vaca și Vasile îi dezbătu cu piciorul cuțitul din mână. Acesta zbură vreo zece metri pe deasupra pământului uscat și dispăru într-o crăpătură din mijlocul drumului. Supărat că a vrut să-i ucidă vaca, Vasile îl prinse și îi tăie o ureche. Înnebunit de durere, Iulian zigzagă îndărăt spre sat. Colea îi culese urechea din mijlocul unor buruieni pârjolite de soare și fugi bucuros, cu ea, acasă. După el se luă Anton.

Vasile scoase vaca din casă, în curte. O țineau în fosta cameră de oaspeți ca să nu le-o ucidă nimeni. Mama o privi cu recunoștință și gratitudine. Leonid plecă cu Vasile.

Când au rămas numai ei, mama scoase din sân felia ei de mămăligă și o tăie în trei părți: cea mai mare i-o dădu Eudochiei, cea mijlocie lui Efrim și cea mai mică o mâncă ea, ca într-un roman de Anatol France.

La răscrucea de la Șaigu, Vasile se aruncă cu tot corpul în calea unui cuțit care zbura vâjâind spre beregata vacii lor, aruncat din spatele unui nuc rămuros, te miri știe de cine.

Cuțitul i se înfipse în umăr.

Mama răsuflă ușurată.