Din căsuța noastră de vară, în care eu mă retrăgeam zilnic cu o carte în mână, am fost izgonit într-o vineri, iar în locul meu a fost instalată acolo o tânără învățătoare. Noua noastră învățătoare, Margareta Pavlovna. Iar eu m-am întors în camera mea din casa noastră cea mare, cea cu șapte odăi, căci noi aveam tocmai trei case în curte: în una, în cea mai mare locuiam eu și cu părinții mei, în alta, în cea mijlocie, bunica, și în cea de vară, doar eu, când nu voiam să mă deranjeze cineva. Din clipa însă în care în căsuța noastră de vară s-a mutat Margareta Pavlovna eu nu am mai putut intra niciodată acolo. Tata schimbase până  și lacătul, iar ușa Margaretei Pavlovna era mereu încuiată.

Noua noastră învățătoare era foarte frumoasă. Lucrul ăsta l-au remarcat toți colegii mei de clasă. Drept pentru care mă invidiau. Mă pizmuia că ea locuia la noi și nu la ei, acasă. Cât ar fi dat ei să fie invers.

O întâlneam uneori în curte când își spăla hainele sau când ieșea să le întindă pe sfori la uscat.

De când trăia la noi Margareta Pavlovna, eu îmi petreceam veacul mai mult prin curte, pândind-o. O așteptam să deschidă ușa și să iasă afară, cu căldarea în mână. Mă gândeam să-i car eu apă de la fântână. Dar mai rapid decât mine se dovedea a fi tata, care, și el, de altfel, de când hălăduia la noi învățătoarea era mai tot timpul acasă, ceea ce nu se prea întâmpla înainte .  El îi și căra apă de la fântână sau pâine de la băcănie, iar mama îl și certa pentru asta. Îl ocăra seara când rămâneau singuri. Se sfădeau când stingeau lumina și credeau că eu dorm. Mama îi reproșa că îi face curte învățătoarei.

Eu tare voiam să știu ce face ea când rămâne singură și nu o vede nimeni. Pentru asta, într-o zi m-am strecurat după casă și m-am îndreptat în vârful degetelor spre fereastra ei, gândindu-mă să-mi lipesc ochii de geamul ei și să-i aflu toate secretele. După câțiva pași l-am văzut pe tata făcând ceea ce voiam să fac eu. Nu m-a văzut și m-am retras îndărăt în marșarier până am dat colțul.

Într-o altă zi a venit la noi la poartă vărul meu de-al doilea Alexandru Moldovanu și l-a strigat pe tata. Odată cu tata, am mers și eu la poartă. Alexandru îl întreba pe tata dacă Margareta Pavlovna este sau nu acasă. Era acasă. Eu știam prea bine asta. În urmă cu un sfert de oră intrase în camera ei. O pândisem dintr-un copac, dar tata susținea contrariul. Îi punea bărbi lui Alexandru că Margareta plecase nu știu unde în sat și băiatul se retrase cu coada între picioare. Nu am înțeles de ce l-a mințit, când învățătoarea era acasă.

Alexandru reveni însă a doua zi.  Venea aproape că în fiecare seară ca să întrebe dacă e acasă sau nu Margareta și tata îl mințea de fiecare dată că nu e. O dată însă învățătoarea ieși din casă în clipa când tata îl asigura pe vărul meu că Margareta nu e acasă. Alexandru o văzu pe Margareta și Margareta pe Alexandru, dar tata, oricum, nu-i permise flăcăului să intre în curte, dar nici ei nu-i dădu voie să iasă în drum.

Noaptea, când ne-am culcat, l-am auzit pe tata cum o amenința pe mama că se duce la învățătoare dacă ea refuză să se culce cu el. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe că am adormit.

Într-o zi, Alexandru m-a întâlnit pe stadion unde jucam fotbal după lecții și m-a rugat să-i dau un bilețel învățătoarei, dar să nu mă vadă tata. În seara aceea tata a trebăluit toată seara prin curte, iar învățătoarea nu a ieșit nici măcar pentru o clipă afară. Bilețelul i l-am dat a doua zi, la școală.

Știam că urma să se întâmple ceva ieșit din comun și i-am anunțat despre asta și pe colegii mei. După lecții, am urmărit-o în păr pe învățătoare. Ea nu s-a întors la noi acasă, așa cum făcea de obicei, ci a urcat dealul și a intrat într-o plantație de vie. O urmăream de la distanță ca să nu ne vadă. Cu noi au venit chiar și fetele din clasa noastră.

Între două  rânduri de viță de vie se întâlni cu Alexandru, cu văru-meu, pe care tata nu-l lăsa să o viziteze pe Margareta Pavlovna la noi, acasă. S-au îmbrățișat. Se îndepărtau spre capătul rândurilor de viță de vie ținându-se de mâini. Noi îi urmăream cu respirația tăiată, fiind foarte curioși să aflăm ce vor face mai departe. Ne-au văzut și ei și au început să arunce cu bulgări sau cu struguri în noi. Cât ne-am ferit capetele, când într-o parte, când în alta,  au dispărut te miri unde. I-am căutat toată seara prin vie, dar nu i-am mai găsit nicăieri. Atâția struguri ca în seara aia nu am mai mâncat de mult.

A doua zi tata s-a întors ciomăgit acasă, cu ochii umflați și cu fața tumefiată. Mama zicea că l-a bătut vărul nostru, Alexandru.

A treia zi învățătoarea s-a mutat acasă, la Alexandru. Dar peste o lună acesta a fost înrolat în armata sovietică și a fost trimis în Afganistan. Margareta Pavlovna a trăit în toată perioada asta la mama lui Alexandru. În martie Alexandru a fost adus acasă într-un coșciug de zinc și a fost înmormântat cu multă jale. După înmormântare, învățătoarea a plecat pentru totdeauna din Flutura.  

Mama mea nu a luat parte la înmormântare, în ziua aia ea năștea la maternitatea din Ungheni. A născut-o pe sora mea, Veronica. Tata se îmbătase criță.