Rebeliunea militară a lui Evgheni Progojin și a Wagner, din 23-24 iunie, vizând luarea cu asalt a Moscovei pentru a-i spune lui Putin ce face armata sa și comandanții ei, Serghei Shoigu, ministrul apărării și Valeri Gherasimov, șeful Statului Major, a avut nenumărate efecte nu numai în Rusia însăși, ci peste tot în jurul lumii. Operațiunile Wagner au loc în mai bine de 30 de state ale lumii, iar în fiecare caz în parte absența loialității față de Rusia lui Putin a stârnit probleme majore autorităților locale, prinse la mijloc între prezența militară și rolul companiei militare private și legătura cu statul rus.

Instrumentul negării credibile a responsabilității pierdut de Kremlin

Dincolo de chestiunile de loialități, Wagner a oferit Rusiei un instrument unic, care a fost învăluit în mister și negare credibilă în privința responsabilității juridice pentru statul rus, ceea ce astăzi a dispărut, mai mult, după declarațiile lui Vladimir Putin potrivit căreia statul rus a fost unicul finanțator al Wagner cu cel puțin un mliard de dolari, a antrenat toată răspunderea pentru crime de război, tortură, execuții extrajudiciare și spoliere de resurse pe care Wagner le-a făcut peste tot în lume, cu preponderență în Africa. Mai nou, acest instrument cu relevanță militară substanțială, a fost pierdut definitiv de către Rusia, că este vorba despre obligativitatea de a intra în subordinea Ministrului Apărării, că este vorba despre pregătirea și coordonarea(sau implicarea directă) a GRU în recrutări și fondarea companiei, astăzi aceasta nu mai răspunde investițiilor făcute.

Cu atât mai mult se nasc probleme juridice atunci când fondarea companiei Wagner – în afara Rusiei – vine în contradicție cu legislația în vigoare privind mercenarii. Subiectul a mai fost abordat, inclusiv cu o serie de condamnări în Rusia, la vremea respectivă, a unor dintre cei din Wagner. Dar astăzi, această recunoaștere de paternitate și finanțare ridică semne de întrebare asupra liniei fine de interpretare a funcționării independente și autonome a companiei. Doar activitatea sa exclusiv peste hotare ar mai putea ajuta ceva, dar și acest lucru cu greu și cu torsionarea la extrem a intepretării legilor în vigoare.

Că vorbim despre recrutare în închisori – cu acordul statului rus, desigur – că vorbim despre pregătire în taberele Armatei Ruse și a serviciilor militare, că e vorba despre baze proprii pe teritoriul Ucrainei – dar interpretat, după anexarea ilegală a Donetsk-ului și Lugansk-ului, drept teritorii ruse, toate aceste componente fac ilegală pe deplin activitatea Wagner în Rusia, cu atât mai grav când compania este recunoscută oficial ca fiind creația statului rus. Iar apărarea, securitatea sau “operațiunile speciale” ale țării nu sunt niciodată un motiv de încălcare a legii ca și componentele ce țin de aducerea în cadrul companiei a resurselor de militari antrenați din afara Rusiei – Serbia cu precădere, dar și alte multe surse de mercenari, multe din afara spațiului post-sovietic, persoane și activități care sunt pe deplin ilegale în Rusia. Mai ales când Kremlinul a fost cel care s-a opus legiferării acestor companii și a activității de mercenariat în Rusia.

Mai putem adăuga aici și alte componente ce țin de monopolul violenței legale organizate într-un stat. Și Rusia păstrează în continuare toată legislația în sensul clasic al statului care evită această separare a loialităților și comenzii unice în stat. Dar în fapt, Wagner, la fel ca toate celelalte companii particulare, la fel ca formațiunile armate regionale sau unități militare create și plătite de către unele companii de stat din alte domenii(energie, de exemplu) – de la batalionul Ahmat al lui Kadîrov la compania Patriot și alte companii private – au fost în afara lanțului de comandă și, deci, în afara legii de la început, cel puțin până la 1 iulie când a fost momentul ultim al termenului pentru a intra în subordinea Forțelor Armate ruse. Iar astăzi, subiectul rămâne în vigoare, în sensul legalității existenței acestor componente, când este să vorbim despre cei din Wagner care au ales să nu intre în această situație și au rămas în afara Ministerului Apărării, dar în subordinea lui Prigojin.

Loialități împărțite și rupturi între foști aliați: calvarul jocului cu focul al lui Putin

Prigojin și Putin au fost aliați, parteneri și înțeleși în afaceri. Ba o parte din banii lui Putin s-au perindat prin multiplele firme ale lui Prigojin. Acesta și-a asumat să facă lucrurile murdare pe care chiar Putin le nega și le respingea ca fiind în seama responsabilităților Rusiei. Rezultatul a fost o simbioză între cei doi – de la Fabrica de troli de la Sankt Petersburg la companiile media și de catering și mergând până la compania Wagner. În toate aceste cazuri a fost nevoie de o împărțeală, de o succesiune la afaceri pe care Putin și Prigojin au trebuit să o tranșeze față în față, Nu din întâmplare Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a dat publicității luni, 10 iulie date despre întâlnirea celor doi la 28 iunie, după rebeliunea militară, întâlnire în care s-au consumat, probabil, parte din aceste împărțeli.

Ce au de împărțit șeful statului rus cu un mercenar care a trădat – cum a spus-o chiar Putin – care a generat o rebeliune militară, a doborât avioane și elicoptere și a ucis soldați ruși, amenințând să răstăarne puterea în stat? Cel care a expus direct faptul că Regale e gol și că puterea lui Putin are limite? Cel care a zgâlțâit din temelii toate propaganda oficială de stat contestând-o în privința războiului de agresiune, pe scară largă din Ucraina? Doar Prigojin a spus că nu a găsit naziști în Ucraina, ci doar oameni care-și apărau patria, a lăudat vitejia ucrainenilor și a subminat motivațiile – subținiri dealtfel – care spuneau publicului rus ce caută rușii în Ucraina.

Mai mult, aceste elemente și informații au apărut direct pe canalele validate, tulburând profund toată logica și comunicarea de război a Kremlinului, aruncată în aer de un instrument care a fost ridicat în slăvi și cultivat drept culmea capacității ruse de a lupta în război. Deci legitimitatea sa nu mai putea fi pusă la îndoială credibil de către propaganda oficială, ba chiar era susținută de numeroși purtători de mesaj din zona naționalistă și militaristă – celebrii mil-bloggeri. Și după ce ai pozat și l-ai lăudat pe Prigojin și Wagner, lovitura rebeliunii militară și a comunicării sale era și mai greu de disputat.

Și, dacă în privința Rusiei și a Ucrainei chiar lucrurile pot fi decontate cumva, nu același lucru se întâmplă cu acțiunile de peste hotare, din terțe state. Cu prezența Wagner mai ales în zona africană. Siria, Libia, Mali, Republica Centr-Africană, Sudan au fost primele intrate în vrie, dar în toate cazurile, prezența Wagner a pus probleme majore. Și în Ucraina, credibilitatea și forța de atac a Rusiei a fost oricum zdruncinată, chiar dacă Wagner era în rotație, decimat și în retragere. Totuși înlocuirea unor luptători cunoscători ai meșteșugului armelor și tacticilor cu recruți și rezerviști nu avea cum să nu se vadă, de unde întrebarea de ce nu s-a prăbușit încă frontul.

Marea împărțeală: ce a rămas din Wagner

Nu știm în aceest moment rezultatele negocierii Putin-Prigojin. Cele directe – la care ar fi participat 35 de persoane, potrivit informațiilor de la Kremlin – și cele necunoscute, din spatele ușilor închise. Dar, desigur, principalele teme sunt banii, resursele, contractele și beneficiile. În funcție de înțelegerile prealabile ale lui Prigojin cu terți, participanți la beneficii, aceste resurse puteau sau nu, sau puteau parțial să-i revină. Însă e puțin probabil ca statul rus să fi plătit și să-l lase pe Prigojin să plece cu toți banii. Înțelegerea aceasta pare să fi fost cea mai complicată, deși se referea la simple sume. Dar putea fi tranșată mai ușor pentru că banii se împart. Mai simplu, banii de la stat, despre care nu întreabă nimeni.

În privința contractelor, ne-a anunțat Putin dar și Ministerul Apărării, principalul beneficiar, toate contractele cu Wagner ale instituțiilor statului rus s-au reziliat. Cum, în ce condiții, baza juridică, desigur sunt chestiuni pe care nu avem cum să le știm. Dar Prigojin a însemnat mai mult decât Wagner, iar implicațiile sunt mult dincolo de un om. Dacă era doar despre omul Prigojin, soluția era simplă: era pur și simplu eliminat! Dar în spatele său stă partea nevăzută a icebergului, care poate avea întinderi și adâncimi nebănuite. Neștiindu-le, e greu chiar și de speculat. Iar cei implicați, care, eventual, l-au îndemnat sau l-au susținut în rebeliunea sa, probabil că vor plăti.

Apoi este despre afaceri. O afacere majoră o reprezintă Wagner. Ce rămâne din ea? Intră sub Ministerul Apărării? Ce se întâmplă cu ceilalți, loiali lui Prigojin? Își poate permite Rusia să piardă peste noapte instrumentul? Situația din Africa ne arată cu nu! Pentru compania media, preluarea la concernurile de stat este simplă, nu se știe dacă și asta contra bani sau avantaje ale lui Prigojin. În plus, pentru firma de catering vânzarea se poate face simplu, pe piață, iar despre fabrica de troli, în funcție de nevoile Rusiei, ea mai există sau nu. Și aici absența negării credibile îi va face probleme lui Putin, dacă mai utilizează instrumentul în afara Rusiei, acolo unde poate fi considerat armă iar acțiunea agresiune directă asupra unui stat terț.

Dar poate cele mai dificile împărțiri în târguiala foștilor parteneri, rămâne împărțeala acțiunilor și prezenței lui Wagner peste hotare. Siria este un caz, acolo unde trupele ruse au acționat imediat după declanșarea rebeliunii în țară. Dar în Africa, lucrurile sunt mai complicate: Rusia nu poate să se dispenseze de azi pe mâine de Wagner, oamenii de acolo nu se pot împărți rapid și fără bavuri între statul rus și Prigojin ca loialități, tot astfel cum oamenii au cheile și lacătele afacerilor africane, nicidecum Wagner ca și companie sau statul rus în sine. De aici încep cele mai importante probleme ale Rusiei, de la prestigiu, la instrumente directe la acces la resursele pe care le exploata Wagner și mergând până la vânzările de arme și banii din aceste vânzări făcute pe sub mână.

În Africa, între Wagnerul din capitală sau din Palatul Prezidențial și Rusia de peste mări și țări

Rebeliunea militară din Rusia a stârnit un adevărat cutremur și prin cancelariile statelor care lucrează sau sunt dependente de Wagner. Brusc, ele s-au aflat între ciocan și nicovală, între dependența de Wagner, prezent în Palatele prezidențiale, dacă nu în capitale, și loialitatea sau relația pe care doreau să o păstreze cu statul rus. Cum te descurci în acest caz? Cum verifici loialitățile? Cum reușești ca stat mic și dependent să te descurci? Până la urmă ale cui sunt contractele de exploatare petrolieră, de aur și diamante? Ale Rusiei sau ale lui Prigojin? Contractele sunt cu Wagner, iar serviciile sunt prestate tot de către compania militară privată.

Desigur, Ministrul de Externe rus a trebuit să iasă public și să anunțe continuarea operațiunilor Wagner în Africa, de unde nu s-ar retrage, dar s-a rezumat doar la a pomeni Mali și Republica Centr-Africană. Or Wagner este prezent în mult mai multe state. Apoi referirea la Wagner poate însemna multe lucruri în limbajul relativizat și interpretat al diplomației ruse: poate însemna Wagnerul actual, ca atare, poate fi un Wagner intrat deplin sub controlul Ministerului rus al Apărării – fapt care ar stârni multe probleme de prezență militară și responsabilitate față de acțiunile companiei militare; sau poate însemna o prezență rusă complet diferită, pusă sub eticheta Wagner doar pentru a fi succesoară la tratate, acorduri și mai ales contracte.

Ce a negociat Putin cu Prigojin pe aceste teme este partea cea mai interesantă. Cât a păstrat din beneficiile și uzufructul prezențelor Wagner în lume Prigojin? Cât controlează companiile și cât au ele un grad de independență și sunt legate de comandanți locali, care-și pot juca și negocia loialitățile? Desigur, la reuniunea de la Kremlin au participat comandanții Wagner, dar cu precădere cei din teren, din Ucraina, poate din Siria și Libia, nu neapărat din Africa largă, acolo unde le-ar fi fost mult mai greu să lase lucrurile într-o situație discutabilă și să zboare la Moscova la ședință.

Soarta reală a contractelor, banilor, influenței, ba chiar a oamenilor din Wagner este greu de decriptat. Este posibil ca, în anumite cazuri, să avem de a face cu o scindare, o împărțire pe bază de loialități și cu o continuare a unor tipuri de contracte de către cei intrați sub controlul Rusiei lui Putin, cei controlați de Prigojin sau chiar cei deveniți independenți. Maxima complicație lovește puternic în coerența și acțiunea unitară a Rusiei, a prestigiului și influenței sale în aceste state.

În Mali, armata nu poate pilota avioanele și elicopterele la retragerea Wagnerului peste noapte, iar acesta are un contract de 100 mln dolari pe an valabil. În Republica Centr-Africană, Wagnerul păzește președintele statului – sau unii spun că-l țin ostatic – luându-și resursele din exploatările de aur. În Sudan, susținerea pentru o facțiune militară combatantă în cadrul actualului război civil a permis accesul la resursele de aur și contrabanda cu acest metal parțial în beneficiul Rusiei, plată considerate mai degrabă o taxă de protecție pentru a-și acoperi propriile operațiuni și beneficia. În Libia Khalifa Haftar mizează pe prezența Wagner și manevrarea dronelor în poziționarea locală. Cine mai joacă rolul de actor în toate aceste locuri și multele altele? Wagner sau statul rus?

Chiar dacă reuniunea de la Kremlin în care s-a făcut împărțeala - care a durat 3 ore potrivit lui Peskov - și multe alte reuniuni pe diferite teme secvențiale din acorduri ar fi fost corecte și dezvoltate cu atenție până la ultima consecință, moștenirea Wagner și costurile pentru Rusia se vor vedea mult, în timp. Astfel, nu e niciodată sigur că înțelegerea de la masă va putea fi și transpusă în realitate. Că oamenii părăsiți prin Africa de ani de zile, integrați în aceste societăți cu dominații, prietenii, relații de lucru și dependențe financiare vor și pune în practică aceste înțelegeri. Haosul creat de rebeliunea militară și dispariția Wagner ca actor, chiar dacă nu se va produce peste noapte, va avea un lung siaj de costuri și pierderi pentru Rusia pentru mulți ani de acum înainte.