Milioane de etnici români din Republica Moldova, Ucraina ori alte republici ex-sovietice sunt prizonieri în ghetou religios al Patriarhiei Ruse, unde crimele de război ale soldaților ruși împotriva populației din Ucraina sunt considerate binecuvântate de Dumnezeu. Este timpul ca Biserica Ortodoxă Română să vină în ajutorul enoriașilor români, risipiți de o istorie vitregă în mrejele unor propovăduitori ai războiului. Este momentul ca ortodoxia răsăriteană românească să se întoarcă din pribegia impusă!

Pribegia canonică și geopolitică impusă ortodocșilor români de Imperiul Țarist, Uniunea Sovietică și ulterior de Patriarhia Ortodoxă Rusă a lăsat urme adânci în mentalul colectiv românesc. Recenta scrisoare deschisă a Mitropoliei Autonome a Basarabiei spune răspicat că „Mitropolia Chișinăului, structura de ocupație bisericească a Patriarhiei Moscovei, continuă să dezinformeze opinia publică, falsificând adevărul, distorsionând realitatea și prezentând trunchiat sau tendențios aspecte istorice sau canoane ale Bisericii. Această situație denotă reflexe imperiale, teamă pentru pierderea puterii de influență în societate, opacitate la adevăr, inadecvare la procesele sociale de desovietizare și incapacitate de dialog constructiv în interesul Ortodoxiei”.

Acest adevăr fundamental nu se referă doar la recentul caz al bisericii cu simboluri imperiale rusești de la Sîngera, parte a Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, ori la prigonirea preoților români din Basarabia care doresc să revină acasă, sub autoritatea Patriarhiei Ortodoxe Române. Politica imperială de cotropire, susținută și promovată de Patriarhia Ortodoxă Rusă, ne afectează și în acest moment. Nu putem ignora aportul Patriarhiei Ruse la războiul de agresiune declanșat de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova la începutul anilor 90 ori de folosirea ortodocșilor români din Ucraina ca masă de manevră ca parte a războiului hibrid declanșat împotriva Europei.

Mitropolia Basarabiei, și implicit Patriarhia Ortodoxă Română, au declarat clar că „îi primește și îi va primi în comuniune pe toți preoții și diaconii români din Republica Moldova și Ucraina care părăsesc jurisdicția Patriarhiei Moscovei, având ca temei un șir de canoane ortodoxe care permit clericilor să se separe de o ierarhie abuzivă și asupritoare, imorală, coruptă și simonistă, care propagă erezia războiului și omuciderii, cum se vede astăzi în cazul războiului nedrept din Ucraina”.

Acest apel de conștiință către preoții, călugării și diaconii captivi în ghetoul Patriarhiei Războinice și Cotropitoare Ruse se adresează practic atât celor de etnie română, dar și celor de altă etnie din Basarabia care doresc să scape de jugul pseudo-canonic impus de Kremlin.

Ce poate fi mai dureros decât să vedem etnici români basarabeni, maramureșeni ori bucovineni din diaspora economică din statele Uniunii Europene închinându-se preoților Patriarhiei Cotropitoare Ruse și slăvindu-l pe Patriarhul Kiril? Fugăriți din vetrele străbune de politica agresivă rusă, susținută de Patriarhia lui Kiril, dar rămași prizonieri în pseudo-canonică a Ruski Mir.

Este momentul ca această nedreptate istorică să fie îndreptată. Nu ne putem vindeca, nici ca popor, nici ca Biserică Ortodoxă dacă nu ne aducem frații acasă din pribegia canonică impusă de cizmele țariste, sovietice ori rusești.

Scrisoarea deschisă a Mitropoliei Basarabiei oferă și baza canonică, desființând orice boceală geopolitică din partea Patriarhiei Ruse. „Canonul 15 (partea a II-a) a Sinodului I-II de la Constantinopol (861), care spune: ”cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte [de comuniunea] cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învaţă în biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canonice, desfăcându-se pe sine-şi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop [chiar] înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări” se arată negru pe alb în scrisoarea Mitropoliei Românești a Basarabiei.

Este momentul ca Patriarhia Română să inițieze discuții cu liderii ortodoxiei de la Kiev pentru a găsi o soluție canonică pentru importanta comunitate ortodoxă românească de pe întreg teritoriul actual al Ucrainei. Din stepele Bugeacului și câmpiile dintre Bug și Nistru, până în vechile sate românești din Bucovina ori Maramureșul Istoric. Mitropolia Basarabiei și-a manifestat de multe ori deschiderea față de aceștia, iar cu sprijinul întregii ortodoxii românești poate duce la îndeplinire această datorie.

Totodată, Patriarhia Română trebuie să identifice soluții canonice și pentru credincioșii ortodocși români din alte zone din Ucraina ori spațiul ex-sovietic. Modelul Vicariatului Ortodox Ucrainean, care coordonează viața spirituală a credincioșilor ortodocși ucraineni din România, sub directa conducere a Patriarhiei Ortodoxe Române, este un bun exemplu despre cum ortodoxia românească are grijă de etnicii ortodocși de altă etnie. Modele similare pot fi aplicare și pentru minoritățile ortodoxe din spațiul basarabean, fără a pune în pericol identitatea acestora.

Dacă acest moment istoric și geopolitic nu este valorificat, milioane de credincioși ortodocși români și urmașii lor vor rămâne subjugați în Ruski Mir pentru multe generații!