Nu aveam un prosop ca să mă șterg pe față. Apa mi se evapora singură de pe obraji sau mi se usca. Uneori, însă nu mă mai spălam defel.

Azi, am ieșit din casă, cu fața udă. O bătrânică m-a privit compătimitoare, crezând că plâng.

Avansam foarte încet, de parcă tot pământul pe care călcam ar fi fost un ghem de ace. Fiecare talpă apăsată pe asfalt îmi provoca o mare durere. Am intrat în liceu, pe ușa din spate, o cheie mi-a rămas de la cheful ăla de pomină din urmă cu o săptămână. Prin fereastra deschisă de la etajul întâi le-am auzit vocile, mă forfecau pe mine. Ziceau că le-am denigrat imaginea. Cea mai vocală era profa de chimie. Foi din jurnalul meu zburau pe fereastră, mototolite. Îmi uitasem jurnalul pe masă, iar ei l-au citit și asta le-a provocat amocul. M-am oprit sub balcon, ca să nu mă vadă. Acum mă vestejea profa de istorie. Aceasta mi-a dăruit toate hainele fostului ei soț, un securist notoriu. În ele eram îmbrăcat și în clipele alea. Uneori, ea mă invita la cină.

Eram cel mai tânăr dintre ei și încheiam lanțul, ce se întindea până în capătul celălalt al sălii de conferințe. În fruntea coloanei se afla directoarea, pe ea o ținea de mijloc adjunctul ei, iar pe acesta șefa de studii și tot așa mai departe, până ajungeau la mine, care o țineam de talie pe binefăcătoarea mea, văduva securistului, care respira sacadat.

Leoarcă de sudoare, așteptam ca profa de chimie să pună iar macarena, celebra melodie al lui Los Del Rio, care abia de se termină. Melodia inundă sala de conferințe, iar asta o făcu pe directoare să-și dezlipească mâinile de pe perete și să ne conducă prin sala de conferințe, unde doar în urmă cu două săptămâni elevii noștri au susținut ultimul examen la bac, examenul de istorie. Mă apucă cu mâinile de mijloc femeia de serviciu, iar pe ea portarul și pe portar, doctoreasa și coada se întindea acum cât era sala aia de lungă.

Eu m-am rupt din rând și m-am infiltrat în spatele profei de chimie, care îl ținea de brâu pe cel mai vârstnic prof din școala noastră, proful de sport. După mine în mijlocul lanțului se strecură și femeia de serviciu, cu portarul după ea. Nu-mi păsa. Important era că reușisem să mă strecor în spatele profei de chimie.  

Din clipa ea am mai dansat macarena de vreo douăzeci de ori și eu mereu am dansat în spatele ei, uneori aproape că lipit de ea.

Ne legănam ca niște rațe prin sala aia unde pe tot parcursul lunii iunie elevii au susținut bacul, iar noi i-am supravegheat.

După al douăzecilea dans eu am devenit mai îndrăzneți și ea și mai îngăduitoare. De câteva ori am ridicat-o deasupra podelei, ea dansând macarena în aer sau în brațele mele și nu mi-a reproșat niciodată nimic.

În noaptea aia am dansat de vreo sută de ori macarena când lipit de ea, când cu mâinile pe bucile ei ude sau pe țâțele ei în flăcări, când cu ea în brațele mele sau legănând-o în aer.

Când nu dansam, mâncam, uneori eu o hrăneam cu lingura, iar când nu mâncam și nici nu dansam, beam, am băut nenumărate pahare de vin, cu brațele încolăcite, eu trecându-mi mâna pe sub brațul ei, iar ea pe sub al meu, fiind ambii nespus de fericiți.

Mâncarea și băutura nu se mai terminau de pe masă. Cei trei profi de mate, dintre care unul era soțul profei de chimie, pârjoleau carnea la flăcările unui rug din curte, având grijă ca proviziile noastre să nu se mai termine niciodată.

Trecuseră două săptămâni de la bac, am avut un an de învățământ foarte greu, șapte elevi au picat bacul, proful de geografie a fost prins că a luat mită, iar proful de biologie a fost reținut, pentru că s-a dat la o elevă din a cincea, chiar în clasa unde preda.  O altă elevă l-a filmat cu mobilul pe fereastra clasei și poliția l-a săltat în aceeași zi.  Într-o miercuri, o clasă întreagă s-a drogat. Toți elevi din a douăsprezecea B au venit la școală drogați și doi dintre ei s-au bătut atât de urât în timpul lecției profei de istorie, că unul dintre ei fost dus în comă, la spital, unde a și murit.

Noi dansam și încercam să uităm toate astea. Dansam și încercam să uităm că am avut un an atât de greu. În loc să vomităm, dansam.

Veni în sală și soțul profei de chimie și aceasta nu-mi mai îngădui să mă mai apropii de ea. Când răsună iar Macarena și eu mă strecurai în spatele ei, se răsuci fulgerător pe călcâie, îmi puse mâinile în piept și mă îmbrânci, încât mă înșirai pe podea.

Soțul ei discuta cu colegul său de catedră și nu observă nimic.

Cu chiu, cu vai, m-am ridicat de jos, și m-am dus la masă ca să beau ceva. De mijlocul profei de chimie se prinse proful de filosofie, care o mai călca uneori și pe călcâie, dar ea nu-i spunea nimic.

Spre mine veni directoarea cu două pahare de coniac în mâini, ea urmări scena. Unul mi-l înmână și am ciocnit, Apoi mă pupă pe buze, lung, și eu nu mi-am îndepărtat capul. Cred că era trecută de cincizeci de ani, dar știa să pupe foarte bine. Înțelegeam că o să-mi reînnoiască contractul, pe care nu prea voise să mi-l prelungească.

Toți dansau, iar când se opreau din dansat beau, mâncau și se îmbrățișau. Eu dansam în spatele directoarei, iar când nu dansam, ea venea spre mine cu două pahare de coniac în mână, unul mi-l dădea mie, ciocneam, le beam și ea mă săruta lung pe buze. Știa să pupe chiar mai bine ca profa de chimie.

De trei zile și de trei nopți nimeni nu mai plecase acasă, iar impresia mea e că nici nu mai voiau să plece și-și doreau ca acel chef să nu se mai termine niciodată. Într-o pauză de dans, directoarea se așeză lângă mine și-mi puse mâna pe coapsă. Oamenii mâncau, beau, vorbeau tare, cântau și nimeni nu se uita la noi. Ea își ridică mâna mai sus și și-o lăsă pe șlițul meu, apăsându-l.  Era directoarea mea și nu-i puteam spune nimic. Profa de chimie dispăru cu proful de filosofie în baie. Nu-i puteam respinge mâna. Doar era directoarea mea.

Începu un nou dans și lumea se ridică de la masă. Se sculă și directoarea. Mă apucă de mână, dar nu mă conduse spre șirul de dansatori, ci în direcția opusă, spre ușa care dădea spre cabinetul ei. În timp ce mergea, se poticni și căzu grămadă pe podea. Nimeni nu sări s-o ridice. Proful de etică o înghesuia într-un colț pe doctoreasa liceului nostru. Lumea trecea dansând pe lângă directoarea noastră, înșirată pe podea, fără s-o ia în seamă. M-am strecurat printre ei și am fugit afară.

Soțul profei de chimie frigea singur carnea la focul din curte. Nu știu de ce, dar mi se făcu milă de el. Am deschis poarta și am ieșit în stradă. Chiar și din stradă, se auzeau ritmurile nebune ale unui dans latin. Cheful continua.

În lipsa unei idei mai bune, am mers acasă.

Era din nou noapte și eu m-am băgat în pat. Nu puteam să adorm. Ceea ce voiam era să mă arunc pe fereastră, Neșansa mea era că locuiam singur într-un cămin pustiu la etajul cinci, în care din când în când mai intra doar profa de chimie.

Ca să nu mă arunc pe fereastră, mi-am legat o mână cu pantalonii mei de corlatele patului. Dacă și ar fi trebuit să mă arunc pe fereastră, ar fi trebuit să mă arunc cu tot cu patul acela, pe care mi-l dăduse profa de istorie. Era patul fostului ei soț. A securistului. Pe care foarte multă lume din orașul ăsta îl ura.

Nu puteam să dorm și mi-am slobozit picioarele pe podea. Nu puteam atinge podeaua cu ele. Adică o puteam atinge, dar nu le puteam apăsa pe podea, pentru că mă furnicau îngrozitor, de parcă acea dușumea ar fi fost străbătută de curent electric și m-ar fi electrocutat.

Întunericul mă deranja și cu mâna liberă mi-am înfășurat ochii cu cămașa mea. Toate gândurile mele din cap îmi cereau să mă arunc pe fereastră. Nu știu cum de am ajuns până dimineață.

De sub balconul unde stăteam ciucit, îi auzeam pe profii îngrămădiți în cancelarie cum mă înjurau că i-am înnegrit în jurnalul meu. Cereau să fiu concediat imediat. Foi mototolite zburau în curte. M-am strecurat în stradă, fără ca ei să mă vadă. Îmi doream doar un singur lucru  ca în vecii vecilor să nu mai aud niciodată și nicăieri Macarena.