Prima oară am mers în România cu buletinul. Apoi, ca să trec graniţa, a fost nevoie de paşaport. Apoi paşaportul n-a mai fost destul – trebuia viză. Şi acum am în paşaportul moldovenesc o refuzare de viză, motiv pentru unii vameşi străini să se uite circumspect la mine.

Ca să treci acum vama cu România ai nevoie de paşaport biometric – la fel ca pentru Uniunea Europeană. Moldovenii au cam scăpat de iadul de la Consulatul Român, unde aşteptau să primească vize, unde se rugau să primească cetăţenia română. Da, da, se rugau, pentru că pe vremuri procesul redobândirii cetăţeniei române a fost ceva mai degrabă metafizic, decât logic.

Aşa s-a întâmplat că mai mulţi ani fratele meu, Mihai, a fost fratele meu de peste Prut. El a primit cetăţenie, eu – nu. Ca să fie totul şi mai plastic – am fost expulzat din România. Probabil că aţi auzit povestea, s-a vorbit despre ea şi la Cronica Cârcotaşilor, atât de absurdă a fost.

Când eram student la Cluj, în fiecare început de an pierdeam aproape o lună până îmi făceam legitimaţia de şedere temporară. Pentru că mă săturasem să pierd atâta timp şi pentru că deja aşteptam cetăţenia română, la un moment dat n-am mai mers să-mi fac legitimaţia. Asta-i povestea expulzării mele. Dar asta-i şi povestea în general a basarabeanului expulzat din România de birocraţia română.

Cunoşteam studenţi basarabeni care după experienţele de la consulat, apoi de la vamă, apoi de la poliţie – se închideau în grupuri mici şi nu mai comunicau cu alţi români. Respingerea birocraţilor români li se părea un act al tuturor românilor. Şi nu-i adevărat. Românii sunt mişto. Şi în Ardeal, şi în Moldova, şi în Muntenia, şi în Banat. Dar birocraţia e scârboasă – oriunde.

Credeam că am scăpat de, cum ar spune Ion Creangă, scârbavnica birocraţie. Dar văd că nu e aşa – studenţii basarabeni stau zilele astea la Consulatul României aşteptându-şi paşapoartele şi viza de studii. Între timp, îşi pierd dreptul la cămin – prin neprezentare, şi nu pot merge nici la ore. Aşa fac ei cunoştinţă cu România. Cei de la Consulat se justifică – aşa e legea, pot să-i ţină pe studenţi câte-o lună, în aşteptarea vizei, chiar dacă au fost chemaţi să îşi ridice actele după 10 zile.

România face un bine enorm Moldovei. Dar de multe ori, paiul din ochi, birocraţia română, nu te lasă să vezi asta. Pentru că birocraţia românească, de multe ori, luptă împotriva României.