Iurie, un prieten de-al unui coleg de-al meu de școală, venit la Brașov să-și vândă mașina, stătea la mine. L-am lăsat singur în camera mea de cămin și m-am dus la Mariana. Nu mă simțeam prea bine. Afară ningea și am lipăit prin zăpada vâscoasă două cămine mai încolo. La iubita mea se mai aflau două fete. Mariana le-a apucat de umeri și le-a scos pe ușă afară. Fetele nu s-au supărat. Fața îmi ardea. Lungit în patul ei, cu un termometru sub braț, o așteptam să se întoarcă de la bucătărie, unde a mers să-mi prepare un ceai de zmeură. Aveam 39 de grade. Ah, iată de ce mă simțeam atât de prost.

Mariana nu avea decât un singur Paracetamol la ea și eu am refuzat să-l iau. Insista să mă ducă la spital. În loc de asta însă, am ales să merg la Flutura. Dacă aș fi plecat chiar în clipa aia la gară, aș mai fi avut șanse să prind cursa de la ora șapte.

Din Brașov și până la Flutura am călătorit o noapte și o zi, schimbând două trenuri, ambele neîncălzite, primul până la Iași și al doilea până la Ungheni.

După o noapte de stat în picioare, toate lucrurile din jurul meu mi se păreau foarte stranii. Grănicerul îmi studia actele și mă întreba nu știu ce. Parcă mi-ar fi vorbit simultan un batalion întreg. Nu înțelegeam ce mă întreabă.

După ce am coborât în Flutura, am simțit că mă lasă puterile. Un viscol turbat mă doborî din picioare, nu departe de casa noastră. Nu reușeam să mă ridic din zăpada, care se așternea în straturi peste mine. Până acasă m-am târât pe coate.

Cum mă văzu, mama mă băgă imediat în pat. Deliram. Vorbeam cu scaunul din colt. Îl întrebam ce mai face. Credeam că e Ilie, vecinul nostru.

Tata mi-a făcut izvar și mama mi l-a dat să-l beau. Nici ei nu s-au gândit să cheme salvarea – doar oare care ambulanță s-ar fi pornit prin vijelia aia la Flutura, iar dacă și s-ar fi pornit, oare ar mai fi ajuns?- ci mi-au dat să beau vin roșu, fiert cu piper negru și îndulcit cu miere de albină. Nici ei nu aveau paracetamol în casă. În general, n-aveau pastile, de niciun fel.

Toată seara aia am băut izvar, preparat de tata. Din jumătate în jumătate de oră mama îmi schimba cămășile, lăsându-l pe tata fără cămăși uscate. Eram lac de sudoare. În crucea nopții, am adormit, iar dimineață m-am trezit sănătos tun și în aceeași zi am plecat spre Brașov, mergând până la pădurea din Florițoaia- Veche pe jos, iar de acolo cu cursa de Cetâreni până la Ungheni, de unde am luat un tren până la Iași și din Iași un alt tren, până la Brașov.

Am căutat-o mai întâi pe iubita mea, în camera ei din căminul numărul patru. Mariana nu era acasă, iar colegele ei nu știau unde e. Le-am lăsat vorbă să vină la mine și m-am dus în odaia mea, din căminul zece. Ușa era încuiată. Cât ai bate dintr-un picior, m-am gândit că Iurie doarme. Îi lăsasem și lui o cheie, ca să poată ieși în oraş, oricând o să vrea. Am descuiat-o și am intrat, pășind ca pe piuneze. Dormeau amândoi în patul meu, deși în camera mea se aflau două paturi. Goi, îmbrățișați, cu picioarele și mâinile încolăcite. Le-am strâns hainele și le-am aruncat pe fereastră afară, după care i-am trezit și i-am gonit din camera. Am încuiat ușa, oprind cheia în broască.

Pe Iurie l-am mai văzut după aia doar o singură data, peste zece ani, într-o vară, în august, era duminică, duminică dimineața. Bubos, nu-și tratase nici azi bubele de pe faţă, ieșea din clădirea SIS-ului, cu mâinile în buzunare.

Pe Mariana am întâlnit-o la înmormântarea soțului ei, a lui Sergiu, mort într-un stupid accident de mașină. Nu am recunoscut-o dintr-o data. O gonea de la înmormântare Iulia, sora lui Sergiu, zicea că e o curvă și că, din cauza ei, Sergiu ar fi urcat în ziua aia beat la volan. Pe urmă am mai întâlnit-o de câteva ori prin Chișinău, iar de trei ori am mers la o cafea, pe terasa din coasta Bibliotecii Naționale. Ori de câte ori însă ne-am întâlnit, n-am vorbit niciodată despre cum mi-a pus ea coarne cu tipul ăla venit să-și vândă o mașină la Brașov, despre care ulterior am aflat că e securist. Cu toate astea, de fiecare data când o vedeam, îmi aminteam cât de îndrăgostit am fost de ea și cum am surprins-o dormind în patul meu- măcar dacă dormeau în patul lui- cu picioarele și mâinile încolăcite, ca niște vechi iubiți.

Dacă n-aș fi făcut în iarna aia febră și nu m-aș fi dus la părinţii mei la Flutura- auzi, ce idee stupidă am avut, căci puteam să-mi pierd papucii pe drum- poate că niciodată n-aș fi aflat că iubita mea mă traduce cu un securest, venit să vândă mașini la Brașov. Poate că m-ar mai fi încornorat și azi, la fel cum l-a încornorat și pe Sergiu, fostul ei soț și fostul nostru coleg de grupă. Cu același securist bubos.