Războiul rusesc de agresiune pe scară largă, de mare intensitate și de lungă durată din Ucraina a readus în Europa perspectiva unui război la scară largă ca o amenințare directă la adresa țărilor UE și NATO, în special în flancul estic, așa cum nu a fost niciodată luat în considerare în niciun document recent al NATO.

Această perspectivă, chiar dacă discutabilă în condițiile pierderilor grele ale Rusiei și a modului slab în care aceasta a acționat în război în fața armatei ucrainene, a adus evaluări ale schimbărilor necesare pentru a face față unei astfel de amenințări în viitorul previzibil.

Fără drepturile omului, fără preocupare pentru victime

Mai mult, indiciile unei infanterii rusești dispensabile aduse ca o nouă tactică de evoluțiile din Bahmut au arătat că Occidentul este slab pregătit să facă față acestor noi instrumente în război, inacceptabile pentru orice țară care respectă drepturile omului. Cu această ocazie, evaluările au revalorizat intangibilele războiului care fac diferențe pe teren - voința de a lupta, hotărârea, prestigiul, sacrificiul, solidaritatea - care cântăresc mai mult decât numărul de rachete sau de soldați.

Dezbaterea privind perspectiva unui război de agresiune pe scară largă, de mare intensitate și de lungă durată ca amenințare la adresa țărilor UE și NATO revine în actualitate. Argumentele sunt multiple, chiar dacă cineva ar putea spune că Rusia nu are suficiente forțe sau o nouă armată bine antrenată pentru a purta un război împotriva unei țări NATO.

În altă ordine de idei, nu putem exclude această posibilitate și existența unei astfel de amenințări odată ce s-a întâmplat deja în Ucraina. Mai mult, cineva ar putea argumenta că armata rusă a fost distrusă în primul an și jumătate în Ucraina, dar asta nu înseamnă că un impas în Ucraina nu ar putea determina necesitatea unei schimbări de situație care ar putea fi exact deschiderea unui nou front într-o altă direcție, cum ar fi statele baltice sau o altă țară de la granițele Rusiei.

Infanteria dispensabilă și rolurile sale la Bahmut

Mai mult, lecțiile învățate de la Bahmut ne-au arătat că o autocrație care nu respectă drepturile omului își poate permite să ducă un război folosind un număr mare de soldați nepregătiți, infanteria dispensabilă, creată mai întâi de deținuți din închisori sau de recruți din grupuri etnice fără prea multe aptitudini militare, care sunt folosiți pentru a copleși tabăra adversă prin număr și prin nepăsarea față de propria lor siguranță. Valuri succesive multiple lansate pentru a câștiga următorii 100 de metri, pierderi în proporții inacceptabile sau infanteria dispensabilă lansată pentru a identifica pozițiile inamice cu prețul vieții lor este noua tactică folosită de Rusia direct de către trupele regulate sau prin intermediul Companiei Militare Private - PMC Wagner în Bahmut și în alte câteva locuri.

Cifrele pierderilor sunt mari, dar adevărul este că Occidentul nu a învățat cum să lupte în aceste condiții. Iar ucrainenii cer suficientă muniție pentru a putea ucide toate acele grupuri sinucigașe care sunt lansate sub linia de foc în scopuri incredibile. Atunci când există o lipsă de logică și pragmatism în timp de război, este foarte dificil să duci un război și să construiești tactici de descurajare sau de apărare în condiții normale. Atunci când o linie sau un val de atac nu se pune la adăpost atunci când se trage în el, este dificil să înfrunți această realitate și să o accepți din unghiul foarte moral în fața acestei hecatombe de vieți pierdute pentru niciun obiectiv clar.

Acest lucru ar putea avea o pondere mare în sindromul post-traumatic - PTSD-ul soldaților care se întorc acasă după război. Ar putea fi altfel? Ar trebui să găsim modele diferite de luptă împotriva valurilor succesive de atacuri care au dus la afirmațiile foarte frecvente din timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu privire la cel mai mare număr de victime pe care Uniunea Sovietică, după care Rusia și-l asumă cu mândrie?

Cultul victimelor numeroase în război

Uniunea Sovietică, moștenită de Federația Rusă, a creat un adevărat cult al morților în război. De câte ori nu și-a construit Putin legimitatea pe numărul de victime moarte în al Doilea Război Mondial? Cultul victimelor multiple este unul macabru, mai ales că, dacă ne uităm la tacticile folosite, cele 12 milioane de victime din catastrofa secolului 20 trebuiau să aducă și executarea câtorva mii de comandanți care nu și-au putut proteja soldații și i-au trimis la moarte sigură fără armament corespunzător, fără pregătire sau tactici potrivite. Un stat bazat pe cultul victimelor exhibat și astăzi în paradele detașamentelor nemuritorilor poate anunța exact această tactică fără discernământ a infanteriei dispensabile.

Tacticile de infanterie dispensabilă și numărul mare de soldați recrutați în Rusia, în ciuda pregătirii militare precare, arată că războiul la scară largă ca amenințare ar trebui să fie prezent în orice planificare și că un atac direct ar putea avea loc. Cât de pregătit este Occidentul pentru a face față unei astfel de perspective? Greu de spus. Și vorbim de Rusia, cu 120 milioane de locuitori. Dar cum ar arăta o asemenea tactică cât vorbim despre state mai populate? India a depășit China cu 1,4 milioane de locuitori, Pakistanul a avut o creștere de 35 milioane de locuitori, Nigerul e statul cu cea mai explozivă demografie din Africa și din lume.

Tehnologia este de partea Occidentului, acesta e un lucru acceptat de către toată lumea, inclusiv de China. Multe elemente de noi tehnologii nu au putut fi copiate, imitate sau lansate nici de către Beijing. Dar nu și numărul. Numărul de capabilități, numărul/cantitatea de muniție pentru aceste capabilități lipsesc cu siguranță în perspectiva unui război la scară largă. În altă ordine de idei, capabități militare moderne și muniții ieftine pentru a provoca pagube maxime și mai ales costuri față de armele de lux ale Occidentului, foarte tehnologizate, pot face și ea diferența. Și trebuie să ținem cont de acest lucru în planificarea noastră viitoare. Cât despre intangibilele războiului? Sondajele de opinie ne-o arată, trist, în fiecare zi, când căutăm să vedem cine și-ar apăra patria.