Deja eram în autobuz și deja eram în trafic când Veniamin, șeful grupului nostru, un celebru jurnalist din Chișinău, unul dintre cei mai cunoscuți, ne anunță că nu mai zburăm la Praga, ci la Moscova. Veniamin și organizase această excursie, plătită de fundația pe care o reprezenta, la care-i invitase pe toți jurnaliștii antiputiniști din Chișinău. Ăsta și a fost criteriul de selecție. Pe mine m-a selectat datorită unei proze de-ale mele despre un bucătar din Rusia care aflase cine vrea să-l ucidă pe Putin. Dar ceea ce ni se întâmpla acum semăna a răpire. Nu toți însă îmi împărtășeau revolta. Unii au luat-o ca glumă și râdeau cu gura până la urechi de temerea mea. Mie însă îmi spunea inima că aici nu e vorba despre ceva curat. Tot ce ni se întâmpla în autobuzul ăla nu mirosea deloc a bine.

Un bucătar din orașul Vologda l-a visat astă-noapte pe Boris Elțân, care i-a spus ora, ziua, împrejurările și numele celor care urmau să-l ucidă pe succesorul său. La urmă, înainte să se volatilizeze în aer, i-a transmis că numai el, bucătarul, ar mai putea să-l salveze pe Vladimir Vladimirovici. De aceea, l-a și rugat cu lacrimi în ochi să-l convingă pe Putin să-l concedieze pe actualul bucătar -el era viitorul asasin – și să-l angajeze pe el, pentru că actualul bucătar urma să-l otrăvească. Numai el putea să-și salveze președintele, cu aceste gânduri în cap se trezi Sioma Siomâci, cel mai faimos și cel mai scump bucătar de la cel mai fițos restaurant din Vologda. Toate visele lui de până acum s-au împlinit. De aceea, de cum se lumină de ziuă își scoase mașina din garaj și goni la sediul FSB-ului din oraș, mergând chiar și pe roșu. Când au aflat cine-i, l-au dus la șeful cel mare al FSB-ului din Vologda, la vila lui. Sioma Siomâci era un bucătar vestit și toată lumea îl venera. Numai pe el îl chemau să le pregătească ospețele la zile de naștere, la botezuri, nunți sau la revelion. Nimeni nu știa de ce Sioma Siomâci îl căuta pe Victor Victorovici, și nici el nu le spuse. Zicea că numai lui Victor Victorovici îi putea spunea ceea ce-l frământa. Dar că-l frământa ceva, toți au observat asta. Victor Victorovici a ieșit din dormitor, unde dormea noua sa iubită, cea mai frumoasă balerină din oraș, și l-a condus pe Sioma Siomâci la fântâna arteziană din curte. Acolo nu erau microfoane, cel puțin așa credea el. Acolo și-a aprins o țigară și l-a ascultat, din ce în ce mai contrariat.

Nu, se pare că nu era o glumă. Încolonați în șir indian, am fost mânați la ghișeul la care se făcea check-inul la Moscova. Unii au încercat să rupă rândurile, dar au fost prinși de polițiști, spre marea mea mirare. Nu mai știam cum să scap și mi-am mâncat pașaportul. Chiar și așa, m-au mânat spre poarta de unde se făcea îmbarcarea spre Moscova. Veniamin ne împingea cu pistolul în spate, ca să urcăm mai repede scările avionului. Când avionul care se îndrepta spre Moscova decolă, m-a apucat o groază cumplită și m-am trezit gâfâind, cu inima bătându-mi nebunește în piept, și urlând.

- Iar ai visat coșmarul ăla? m-a întrebat nevastă-mea.
- Da.
- Du-te și bea un calmant, mi-a spus ea și a adormit la loc.

Am lipăit cu picioarele goale spre bucătărie. Încă mai tremuram de frică. Jumătate din paharul cu apă l-am vărsat pe podea,iar jumătate pe pijamaua mea. Nu mai riscam să mă culc ca să nu-mi apară iar în somn coșmarul ăla, care mă urmărea de ani de zile. M-am așezat pe scaunul din bucătărie și atunci am văzut teancul cu foi scrise. Le-am luat în mână și le-am răsfoit. Era proza pe care o începusem aseară despre un bucătar din Rusia care vrea să-l salveze de la moarte pe Putin. Nu aveam finalul. Aseară m-am culcat fără s-o termin, pentru că nu știam cum s-o închei. Acum știam.

Bucătarul va fi băgat la ospiciu.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.