Când tatăl a descoperit pe ușa blocului un afiș, pe care scria – Șerif Tiraspol, te iubim- l-a smuls și l-a aruncat în pubelă. A doua zi, pe ușa blocului lor a dat de un alt afiș similar. L-a rupt și pe ăsta și l-a aruncat la tomberon. Apoi apăru și un al treilea afiș, după care al patrulea și tatăl le rupse pe toate, la fel de îndârjit.

Vineri, Farul Constanța juca cu Șerif. Tatăl se puse la pândă. El ținea cu Farul Constanța, dar chiar și dacă n-ar fi ținut, i se părea imoral ca cineva din blocul lor să țină cu Șerif. Tatăl fusese rănit la picior în războiul ruso-moldovenesc din 1992. În seara aia nu apăru făptașul. Dimineața însă afișul reapăru pe ușă.  Îl rupse și pe acela, mânios.

În joia aceea s-a închis în Dacia sa rablagită și a stat până noaptea târziu la pândă. Vineri Farul juca cu Șerif.

În crucea nopții, apăru un tânăr cu șapca pe ochi și, cât ai bate dintr-un picior, lipi un afiș, după care dispăru în clădire, iar tatăl dădu buzna după el, gândindu-se că o să-l prindă la parter, așteptând liftul. Tânărul urca scările. Tatăl se luă după el. Tânărul descuia ușa apartamentului lor. Fanul Șerifului era fiul său. Tatăl se lipi cu spatele de perete, răsuflând gălăgios. Nu știa ce să întreprindă. Să dea năvală în casă peste fiu-său și să-I facă scandal sau să o facă pe mortul în popușoi. Tatăl se hotărî să-l ignore și trecu pe lângă el, șchiopătând. În seara aia piciorul rănit în război începu să-l doară din nou. Îl durea la fel de tare ca atunci când un glonț vrăjmaș îi străpunse pulpa, umplând-o de sânge. Nu înțelegea cum de fiul său i-a putut îndrăgi pe separatiști. Unde oare am greșit?, se întreba tatăl.

Fiul dormea. Tatăl i-a scos toate afișele din rucsac și le-a carat în pubela din curte. Nu a dormit toată noaptea.

A doua zi fiul nu a ieşit nicăieri din casă, cu toate că era meci. Tatăl și fiul l-au urmărit din fața televizorului și amândoi au ținut cu Farul Constanța, strigând la unison Hai, România!, Moldova e România și Trăiască, trăiască Ardealul, Moldova și Țara Românească. Doar a doua zi fiul a ieşit din casă, iar tatăl l-a urmărit. Fiul s-a întâlnit în parc cu un tip îmbrăcat în tricoul Șerifului, care i-a înmânat o pungă și un teanc cu bani. Apoi s-au despărțit și fiul se porni spre casă. Fiul își făcu un selfi cum lipește un afiș pe ușa blocului lor și dispăru în oraș. Pe tatăl din nou începu să-l doară piciorul mutilat în iunie 1992, pe o stradă din Bender, în timp ce-și proteja camarazii care se retrăgeau. În noaptea aia, fiul lui nu reveni acasă.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.