Mircea păși pragul și văzu că Pavel Pavlovici era singur în cabinetul lui imens din sediul KGB-ului. Înaintă și se opri în fața lui, așteptând ca ofițerul să-i spună pentru ce l-a chemat într-o altă zi decât cea în care se întâlneau de obicei. Colonelul tăcea și se uita pe fereastră. În dreapta lui se afla un scaun, dar Mircea nu îndrăznea să se așeze neinvitat, cu toate că se știau de atâta amar de vreme.

- Ai vrea să te așezi?

- Da.

- Ia loc. Uite de ce te-am chemat, se întoarse colonelul spre el și se așeză cu fundul pe masă. O să te trimitem în România.

- În România?

- Da.

- Unde anume?

- În București.

- Singur?

- Nu, de ce singur? Nu singur. Diseară o să vă faci cunoștință și cu ceilalți.

- Și când o să plecăm?

- În seara asta.

- Și în România ce ar trebui să facem?

- Să împușcați.

- Să împușcăm?

- Da.

- În cine?

- O să vă spună maiorul Botnaru.

- Și Ceaușescu știe despre asta?

- Că știe că nu știe asta nu-i treaba ta și nici al lui.

-Am înțeles, tovarășe colonel.

- Sunt surprins că ești uimit.

- Cum să nu fiu, tovarășe colonel?

- Da tu nu urmărești ce se întâmplă în lume?

- Urmăresc.

- Nu ai văzut ce se întâmplă în jurul României?

- Cad regimurile comuniste.

- Așa e.

- Dar în România încă n-a căzut.

- Da, dar mâine o să înceapă congresul și , după aia, o să iasă lumea în stradă la Iași, Timișoara, București.

- O să iasă?

- Da.

- Nu am văzut niciun semn până acum. Oamenii par foarte liniștiți și împăcați cu situația. Împăcați cu faptul că Ceaușescu va fi reales.

- Așa pare la prima vedere.

- Adică nu credeți că Ceaușescu va fi reales?

- Va fi, da tocmai asta și-i vor scoate pe oameni în stradă.

- Noi va trebui să-l apărăm pe Ceaușescu?

- Dimpotrivă, dar diseară o să vă povestească mai multe maiorul Botnaru. Diseară, la nouă, plecați de la hotelul Chișinău. Să știi că te-am ales din două motive, că ne ești loial și că vorbești o română bucureșteană. Asta o să ne ajute în România.

- Pot să mă întâlnesc cu iubita mea?

- Da.

- Și-i pot spune că plec în România?

- Poți, dar să nu-i spui de ce și pentru ce. Îi spui că te duci să-ți vizitezi mătușa bolnavă din  Vaslui.

- Nu am nicio mătușă bolnavă în Vaslui și ea știe prea bine asta.

- O să ai începând de azi.

- Și altora? Tipilor de la cenaclul Mateevici pe care-i filez?

- Le zici același lucru. Și încă ceva. Să nu bei alcool.

-Deloc?

- Nici măcar un strop. Acum poți să pleci. Drum bun și la mulți ani! Să ai un an nou cât mai bun

- Mulțumesc, tovarășe colonel. Dar de ce îmi urați  la mulți ani când mai sunt două luni până la revelion.

- Atât ai să stai la București. O să te întorci pe la jumătatea lui ianuarie.

- Însemna că va fi ceva al dracului de serios.

- Așa se pare. Multă baftă, îi mai spuse colonelul și-l conduse până la ușă. O să ne vedem în ianuarie

- Să vă aduc ceva din București?

- Da, un Odobești.

Mircea părăsi sediul KGB-ul  cu o mașină cu geamuri fumurii. Coborî în stația din fața Teatrului Pușkin, și alergă spre terasa cafenelei Moldova. Întrebă de prietenii săi de la cenaclul Mateevici dacă n-au văzut-o pe Liuba.

- Nu. Azi n-a venit la lucru, glumi John.

- Nici acasă nu e.

- Dacă nu-i acasă înseamnă că e pe drum. Nu stai și tu un pic cu noi?

- Stau.

-Vrei un pahar cu vin?

- Azi nu, refuză Mircea.

- Băi, cum se mai schimbă lumea, hăhăi John, Mircea nu bea. Poate nici la chitară nu vrei să cânți?

- Nu.

- Da ce ai, frate, ce se întâmplă cu tine?

- Mâine plec în România, la o mătușă bolnavă. Să-i spuneți și Liubei, dacă n-o s-o văd cumva.

- De asta ești așa de trist?

- Da.

- Cum să fii trist, frate, când pleci în România, cum? În locul tău noi am cânta și am chiui și ne-am face cleampă.

- Dar nu uitați la cine și pentru ce plec?

- Chiar, la cine și pentru ce pleci, Mircea?

- La mătușa mea bolnavă din Vaslui.

- Aha.

- E foarte bolnavă.

- Te compătimim. Cu toate că de ce nu am oare și eu o mătușă bolnavă la Vaslui, unde făcu John, ca să pot pleca și în România. De ai ști cât te invidiez. Să le spui, fraților, că noi îi așteptăm la Chișinău.

- Cum să nu, o să le spun.

- Din București să ne aduci vin de Odobești.

- Mi-a mai comandat cineva.

- Cine?

- Un prieten. Acum plec. Plec s-o caut pe Liuba acasă. Mai am o oră până plec.

Abia a plecat Mircea că a venit Liuba la cafenea. Toți i-au spus că a căutat-o iubitul ei ca să-i spună că pleacă în România la o mătușă de-a sa bolnavă și ea le-a comunicat că a rupt-o cu el.

- Și el știe asta?

-  Nu, dar o să afle în curând, le-a spus fata, dar a refuzat să le spună de ce i-a dat papucii.

După ce au intrat în România, maiorul Botnaru le-a împărțit la toți pistoale și gloanțe. Inclusiv lui Mircea.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.