Un scandal de proporții a tulburat relațiile indo-canadiene după ce, imediat după summitul G20 din New Delhi, Premierul canadian Justin Trudeau a acuzat India de implicare în uciderea liderului separatist Sikh Hardeep Singh Nijjar, cetățean canadian, pe teritoriul său național. Subiectul a introdus o tensiune enormă între cele două părți, soldată cu expulzarea a doi diplomați legați de serviciile secrete. Mai grav, alegațiile premierului canadian par să se întemeieze pe intelligence din schimburile uzuale ale formatului Five Eyes, utilizate public, nicidecum pe probe irefutabile. Subiectul a redeschis tema inabilităților unor politicieni de a folosi și da publicității elemente de intelligence pe post de argumente și dovezi, în arena internațională, fapt care a izolat Canada chiar față de partenerii și aliații săi care i-au furnizat parte din aceste informații.

O acuzație incredibilă, venită parcă de nicăieri

La 27 septembrie, la scurt timp de la revenirea de la summitul G20, premierul Canadian Justin Trudeau a lansat o acuzație neașteptată în legătură cu un eveniment petrecut la 18 iunie anul acesta când două persoane rămase necunoscute, purtând cagule, l-au ucis pe cetățeanul canadian separatist sikh, Hardeep Singh Nijjar, pe teritoriu canadian. Acuzația venită parcă de nicăieri a fost respinsă ca absurdă de către ministerul Afacerilor Externe indian, care a reamintit, cu aceeași ocazie, faptul că există în Canada o întreagă comunitate de “teroriști și extremiști Khalistani”, cu referire la separatiștii indieni Sikh. 

Separatiștii Sikh sunt o grupare indiană din Punjab și statele vecine care au funcționat cu precădere în anii 80 și s-au refugiat în Canada din 1984-1985. Priza lor la nivelul Indiei este marginală și redusă, dacă nu chiar inexistentă astăzi. Dacă India a avut preocupări legitime privind separatiștii Sikh, organizarea unui asasinat de către serviciile sale secrete pe teritoriu canadian pare complet excesivă. 

Alegerea de către premierul Trudeau a acestui atac public, momentul în raport cu prezumatul asasinat, absența dialogului diplomatic pe canale directe – mai ales că revenea din India – și propria sa rezervă în condamnarea Indiei au ridicat serioase semne de întrebare la nivel global până acolo încât premierul canadian a rămas izolat între aliații săi și în cadrul Adunării Generale a ONU. El a afirmat, în susținerea atacului său la adresa Indiei, că agențiile de informații canadiene urmăresc “alegații credibile”(deci nu probe credibile) în legătură cu o “potențială” legătură între agenții indieni și acest asasinat. Este adevărat că există speculații asupra faptului că premierul Trudeau ar fi fost forțat să se pronunțe de apropierea unei iminente publicări de către un ziar canadian a acestei relatări și, din dorința de a preceda anunțul, a făcut declarația în cauză.

India pe modelul Israel sau pe drumul Rusiei lui Putin care-și ucide disidenții? 

În acest peisaj, a mai apărut un element al ambasadorului Statelor Unite în Canada, David Cohen, care a declarat public faptul că această informație a premierului canadian ar proveni de la schimbul de informații la nivelul partenerilor din Five Eyes, cu referire la cele cinci state SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă, unite de cea mai profundă relație de schimb de informații globală. Dacă Ambasadorul american s-a simțit nevoit – sau a fost somat – să-l apere public pe premierul statului acreditar în fața unei informații pe care a intermediat-o, rămâne problema oportunității și modului de utilizare al intelligence-ului de către liderii politici occidentali.

Justin Trudeau a făcut  unul dintre gesturile cele mai reprobabile atunci când a ieșit public și a acuzat o infracțiune gravă la adresa Indiei fără a avea probe, și mai ales utilizând intelligence provenind de la alte state fără acordul acestora și fără să se asigure de susținerea acestor state. Într-un moment în care SUA dorește sprijinul Indiei și încălzirea relațiilor în Indo-Pacific împotriva Chinei, o asemenea ieșire în decor aduce multe costuri și subliniază multiple erori de manipulare a informației.

Trudeau nu trebuia să utilizeze public aceste informații clasificate, premierul canadian nu trebuia să pertracteze intelligence provenit de la un schimb de informații și, mai ales, un politician experimentat nu ar trebui să confunde informațiile provenite din intelligence cu probe. Rezultatul a fost această sincopă în susținerea Canadei de către aliații și partenerii săi care au ales să marcheze doar îngrijorări față de o asemenea posibilitate de acțiune a Indiei și să recomande dialogul celor două capitale.

Relația India-Canada a fost profund zguduită de această ieșire publică, fapt ce a dus la expulzarea unor diplomați, în primul rând atașatul de intelligence al Ambasadei Indiei la Ottawa și un diplomat canadian ca formă de retorsiune. Apoi negocierile indo-canadiene pentru Acordul de Comerț Liber între cele două state au fost întrerupte ca urmare a scandalului diplomatic. Acuzația de încălcare a suveranității naționale a Canadei prin executarea de către, sau cu sprijinul, sau măcar cu implicarea serviciilor de informații indiene a unui cetățean canadian a creat tensiune, fricțiuni și o îndepărare a celor două democrații care ar putea crea probleme de durată nu numai la nivel bilateral, ci în reuniuni mai largi ale statelor democratice.

Impactul a fost major din trei motive: la nivel de imagine și prestigiu, India a fost acuzată că este o democrație care asasinează cetățeanul altui stat democratic pe propriul teritoriu, un fapt inacceptabil și comportament condamnabil. Apoi, în lipsa unor probe concludente, ca și în cazul unor probe irefutabile pe care le-ar deține statul canadian – dar nu le-a făcut publice – ar determina o reacție clară de polarizare în raport cu una sau alta dintre democrații. În fine, referirea la schimbul de intelligence ar putea extinde confruntarea în raport cu Five eyes sau chiar cu NATO față de care India ar putea ridica semne de întrebare în raport cu implicarea în acest caz. Și acest fapt ar implica și statele care au pe teritoriul lor populații de religie Sikh importante, nu întâmplător majoritatea tot din Give Eyes. Iar asocierea încercată de presa indiană drept justificare cu Israelul – cunoscut pentru utilizarea acțiunilor de asasinat împotriva teroriștilor aflați peste hotare – nu a făcut decât să determine comentariile să îndrepte cu comparația cu Rusia lui Putin și asasinarea de către serviciile sale a dizidenților și resortisanților săi aflați în terțe state, o comparație deloc avantajoasă pentru India.

Trei morți suspecte în lista posibilelor execuții

Dar acuzația publică a lui Justin Trudeau a declanșat deja acțiuni inerente unui asemenea caz: presa a început să caute în arhive și să lege între ele și alte cazuri de asasinate sau posibile asasinate ale reprezentanților comunității Sikh de la nivel mondial. Iar cercetările au dat rezultate multiple și neașteptate, chiar dacă unele dintre ele sunt neconcludente iar în cazul celorlalte, legătura cu India este discutabilă.

Astfel, la 18 iunie, Hardeep Singh Nijjar, în vârstă de 45 de ani, desemnat în urmă cu trei ani de India drept terorist, a fost ucis prin împușcare în fața lăcașului sikh din suburbia Surrey din Vancouver, unde trăiește o largă comunitate indiană sikh. Militantul sikh era susținătorul creării unui stat propriu pentru minoritatea sikh și pregătea derularea unui referendum neoficial în India pentru recunoașterea unei națiuni sikh independente în momentul morții sale. El era născut în districtul Jalandar din Punjab, în 1977, și s-a mutat în Canada la 20 de ani.

Nijjar a fost asociat cu grupul separatist sikh Babbar Khalsa International(BKI) potrivit datelor Agenției Naționale de Investigații contrateroriste a Indiei. Aceasta a fost desemnată drept organizație teroristă iar partea indiană a reclamat că ar fi fost fondată de către serviciile de informații pakistaneze ISI – Inter-Services Intelligence, o acuzație negată de către Pakistan.

Avtar Singh Khanda, capul organizației numite Forța de Eliberare a Khalistanului, în vârstă de 35 de ani, a murit tot în iunie în Marea Britanie, în urma unui diagnostic de cancer în fază terminală. Totuși, în ciuda declarațiior familiei care a marșat pe concluzia bolii terminale a medicilor, circumstanțele morții sale au fost considerate misterioase de către militanți și decesul a fost atribuit otrăvirii sale. Vizita mamei și surorii sale din India a fost respinsă de către autoritățile britanice, care nu au acordat viza la timp.

Paramjit Singh Panjwar, conducătorul Comando-ului Forța Khalistanului, o organizație militară care operează în Punjab-ul Indian, în vârstă de 63 de ani, a fost împușcat în Lahore, Pakistan, de către un trăgător neidentificat în mai anul acesta. Este singurul dintre cei trei care a jucat un rol direct în rebeliunea sikh din India, în anii 80-90, și în acte numeroase de violență politică, fiind căutat de către autoritățile indiene de mai mulți ani. Refugierea sa în Pakistan a ridicat semne de întrebare și a dat credibilitate acuzațiilor privind legătura acestor organizații cu serviciile pakistaneze, rivalul de moarte al Indiei de ani buni.

Nu este singurul membru al comunității sikh ucis în Pakistan. Harmeet Singh, pe atunci lider al Khalistan Liberation Force (KLF), a fost ucis lângă Lahore în ianuarie 2020. El avea atunci 38 de ani, și a fost urmat la conducerea organizației de Avtar Singh Khanda, cel care a preluat organizația în 2020. Singh a fost acuzat de numeroase omoruri în India și de antrenarea luptătorilor din mișcarea separatistă sikh desemnată generic drept Khalistan, după numele statului virtual pe care separatiștii Sikh doreau să-l înființeze în Nordul Indiei. Nici unul dintre aceste cazuri nu are vreo probă, la această oră, că ar fi fost ordonată, planificată sau plătită de către statul indian sau serviciile sale de informații.

Mișcarea sikh și istoria unei maxime complicații post-coloniale

Mișcarea separatistă Sikh, de creare a statului Khalistani în Punjab se referă la dorința unei grupări purtătoare a unei limbi specifice, Punjabi, și a unei religii distincte din Nordul Indiei, religia sikh, în special statul Punjab, zona locuită de vorbitorii Punjabi din Nordul Indiei dar și Estul Pakistanului, de a forma un stat independent. Mișcarea autodefinită de eliberare națională a fost relevantă în anii 1970-1980 în India, care a pierdut însă tracțiune și mai supraviețuiește sporadic și marginal, fără nici un impact în India însăși sau în rândul credincioșilor sikh din regiunea Punjab a Indiei de astăzi.

Mai mult, între militanții grupului au existat întodeauna diviziuni în înțelegerea, conceperea și definirea statului pe care-l revendicau, în primul rând din reclamarea sau nu a unei părți a teritoriului pakistanez sau din restrângerea la nivelul Punjabului sau revendicarea unor arii din jurul acestui stat. În orice caz, vorbim despre o rană de pe timpul decolonizării Indiei și a separării artificiale reclamate constant între India și Pakistan, respectiv Pakistanul de Est – Bangladesh, ambele state majoritar musulmane.

Astăzi în India trăiesc circa 20,8 milioane de indieni ce revendică religia Sikh, potrivit ultimului recensământ din 2011, ceea ce reprezintă sub 1,7% din populația Indiei. Majoritatea acestora, circa 16 milioane, trăiesc în statul Punjab din Nordul Indiei, acolo unde reprezintă circa 58% din populația acestui stat, de unde întreaga discuție și reproș privind organizarea referendumurilor fie și ilegale în acest stat. Desigur că orice asemenea organizare ilegală și fără nici o validare internațională nu avea nici o relevanță, cu atât mai puțin astăzi, când subiectul Sikh nu mai este în prim plan iar o amenințare a separatismului sikh poate fi doar un subiect de propagandă și de campanie electorală, neserios din punctul de vedere al principalelor probleme reale ale Indiei.

Numele de Khalistan asociat statului la care aspiră unii dintre credincioșii sikh din diaspora provine din perioada secolului 15 odată cu credința sikh apărută în timp ce India se afla sub moguli. Credința a fost condusă de Guru Gobind Singh și a fost reformulata în 1699, atunci când a încorporat componenta de viziune politică a unui stat sikh care să protejeze gruparea de persecuțiile religioase. La partiția Indiei post-coloniale, în 1947, o mișcare Suba din Pujabi a reclamat crearea unui stat al vorbitorilor de Punjabi, dar premierul Jawaharlal Nehru a reuzat și respins aspirațiile.

După crearea statului Punjab, în 1966, în cadrul Indiei, mișcarea de Khalistan din anii 70-80 a devenit o rebeliune armată, sub conducerea liderului Jarnail Singh Bhindranwale. Rebeliunea care a durat 10 ani s-a încheiat cu suprimarea mișcării de către guvernul indian și uciderea a mii de oameni, inclusiv a liderilor separatiști. În 1984, în asaltul împotriva Templului de Aur, cel mai sfânt sit al sikhismului, au fost uciși peste 400 de oameni și liderul rebeliunii, iar în replică, bodyguarzii sikh ai premierului Indira Ghandi au ucis-o pe aceasta la 31 octombrie 1984. Violența a determinat o serie de revolte sikh și reacția dură a autorităților dar ș a unui număr de grupări hinduse care au ucis credincioși sikh. 

Legătura cu Canada și statul canadian intervine în 23 iunie 1985, atunci când o bombă a explodat deasupra Atlanticului într-un zbor al Air India, cursa 182 între Canada și India, care a făcut 329 victime dintre călătorii de la bord. Investigația a descoperit că atentatul terorist a fost provocat de către luptătorii sikh refugiați în Canada drept răzbunare pentru măcelul de la Templul de Aur. Dincolo de memorie și resentimente, mișcarea sikh a dispărut de zeci de ani în India iar solicitările de independență pentru un stat Khalistan sunt practic inexistente din anii 80. 

Rolul Pakistanului și diasporei indiene Sikh în relansarea mișcării

Mișcarea Sikh mai supraviețuiește astăzi, ca și aspirațiile pentru statul Khalistan, doar prin unele comunități din diaspora, cu precădere în Canada, Marea Britanie, Statele Unite și Australia, locuri care au găzduit refugiații sikh după măcelul din 1984. Datele arată că vorbim despre o comunitate numărând 26 milioane de oameni în jurul lumii, majoritatea în India și Punjab, firește.

Canada deține cea mai mare comunitate Sikh din afara Indiei, cu 770.000 de oameni care s-au declarat de religie sikh în recensământul din 2021. Marea Britanie deține o comunitate importantă de 524.000 credincioși sikh în Anglia și Țara Galilor cu precădere, potrivit recensământului din 2021, în timp ce 210.000 trăiesc în Australia. Statele Unite nu au înregistrat în același recensământ din 2021 religia, dar estimările merg undeva între 200 și 500.000 credincioși indieni sikh.

Cum organizația Sikhs for Justice (SFJ) a organizat referendumuri neoficiale pentru crearea statului Khalistan în mai multe state, India a cerut în mod repetat acțiuni ale Canadei, Australiei și Marii Britanii împotriva separatiștilor sikh. În cazul votului din Australia, din ianuarie, s-au înregistrat un număr de ciocniri între suporterii sikh și hinduși. În Canada există astăzi cel mai mare procent de populație sikh, circa 2% din populația acestui stat.

În plus, India a acuzat guvernul pakistanez și serviciile de informații ale acestui stat, ISI, de acțiuni susținute pentru a menține această mișcare separatistă Sikh a statului Khalistan în viață. Cum legătura Sikh este făcută nu rareori cu atacurile teroriste din 2008 din Mumbai, perspectiva de a reaprinde violența interetnică stă la baza argumentelor Indiei pentru cererile sale de reacții față de reprezentanții militanți sikh din diferitele state ale lumii, în primul rând Canada. Însă de aici la o acțiune de suprimare a acestora peste hotare e o cale importantă pe care, dacă India o parcurge, intră în rândul statelor care plasează relațiile bilaterale și democrația sub un semn mare de întrebare.

Calmarea apelor și impactul unei inabilități diplomatice costisitoare

Desigur că această confruntare a declarațiilor indo-canadiană nu a rămas fără urmări. Tensiunile dintre Canada și india au escaladat după uciderea lui Nijjar, iar India a suspendat emiterea de vize pentru cetățenii canadieni, invocând amenințări de securitate legate de acest stat. Pe de altă parte, India a reacționat la declararea de către statul canadian persona non grata pentru Pavan Kumar Rai, cel mai înalt representant al serviciilor de informații indiene care opera în Canada, fiind expulzat ca mișcare de retorsiune un înalt diplomat canadian de la New Delhi. Desigur mișcarea se adaugă stopării și amânării sine die a negocierilor comerciale între India și Canada programate pentru luna octombrie la New Delhi.

Investigația privind zborul Air India s-a soldat în Canada cu achitarea majorității celor acuzați din lipsă de probe concludente, fapt ce a accentuat contextul complicat al relațiilor bilaterale. În plus chiar Nijjar a fost acuzat în India de acte teroriste legate de bombardarea unui cinematograf în Punjab în 2007 și uciderea politicianului idnian sikh Rulda Singh în 2009. Cererile repetate ale Indiei au fost respinse din lipsă de probe și protejarea cetățeanului canadian pentru expulzare într-un stat în care risca pedeapsa capitală. La fel de importante au fost și criticile de ignorare a solicitărilor indiene de distrugere a rețelelor de finanțare a acțiunilor separatiștilor sikh din Canada. Iar Justin Trudeau s-a aflat în repetate rânduri între cei criticați de statul indian pentru susținerea acordată separatiștilor sikh din Canada din rațiuni electorale proprii.

Lipsa unei reacții dure la nivel internațional a alianților Canadei a creat, însă, un spațiu de manevră al diplomațiilor. Apelurile ca cele două părți să se așeze și să discute probele pe baza cărora premierul canadian a lansat acuzațiile au jucat și ele un rol în calmarea situației și în reacțiile mai nuanțate ale ministerului de Externe Indian, după primele replici la acuzațiile publice venite de la Ottawa. Ministrul de Externe Indian, Sabrahmanyam Jaishankar a anunțat faptul că India a comunicat Canadei deschiderea sa de a analiza informația specifică și relevantă pe care o deține aceasta despre asasinarea separatistului sikh Hardeep Singh Nikkar.

Pe de altă parte, ministrul indian a răspuns foarte direct, tranșant și fără echivoc acuzațiilor venite din Canada. Astfel, el a subliniat că uciderea unui cetățean canadian pe tărâmul acestei țări și operațiuni ale serviciilor de informații indiene peste hotare de această factură nu se află în spațiul politicilor guvernului indian. Apoi a susținut că, dacă partea canadiană are date și elemente specifice, probe, indicii sau orice tip de informații relevante, partea indiană e deschisă să le analizeze și să angajeze dialogul răspunzând datelor prezentate de către Ottawa.

Desigur că acest lucru nu încheie conflictul diplomatic și nici nu exonerează partea indiană, doar crează premizele unui dialog real, al calmării spiritelor și construcției unui modus vivendi care să închidă acest diferend nedorit și costisitor pentru ambele părți. Factual, este dificil de spus astăzi cum s-au derulat în mod real lucrurile, dar concluzia finală este că ieșirea publică nepotrivită și stângace a premierului Trudeau și utilizarea unor date nepublice, provenite din schimb de informații și care nu constituiau probe irefutabile este o greșeală și politicienii trebuie instruiți mai atent de către deținătorii acestor informații despre modul și limitele utilizării publice a acestor date.