Soldații ruși coborau din tancuri în fața casei lor. Ea puse farfuria pe masă și-i spuse că a apărut pe stradă mașina cu pâine, din urma căreia aleargă tot cartierul lor.

- Și nu te duci și tu?

- Mă duc.

- Du-te chiar acum că am și uitat cum arată pâinea.

- Atât de mulți oameni aleargă la magazin că nu știu dacă am să mai prind și eu vreo franzelă ceva.

- Da tu încearcă.

- Bine, fac cum zici, îi spuse ea și ieși din cameră. În vestibul, de unde el nu avea cum s-o vadă, își șterse cu un șervețel rujul de pe buze și își îmbrăcă paltonul de iarnă.

Când soldații au ajuns pe palierul de la nouă, au dat și de o ușă încuiată, toate celelalte fiind deschise sau sparte. Doar cea de la numărul 86 era încuiată și asta i-a mirat la culme, pentru că ei erau siguri că, în blocul acela pe jumătate ras de pe fața pământului, nu mai locuiește nimeni. Nici nu le-a trecut prin cap să apese pe butonul soneriei, s-au aruncat mai mulți deodată cu picioarele înainte în tăblia de lemn, doborând-o la pământ. Prin deschizătura din zid, au dat buzna unul după altul în garsoniera de la ultimul etaj, dar apartamentul ăla era așa de îngust că nu toți au încăput și unii s-a întors înapoi pe palier.

Un bătrân tras la față îi privea îngrozit de pe un divan jerpelit și soios. Totul era vechi și nașpa în încăperea aia: televizorul, masa, patul, draperiile. Iar bătrânul ăla nu se putea mișca din pat. Soția, fiica, fiul sau cine l-o mai fi îngrijit și pe el îl lăsaseră și fugiseră ca să-și scape pielea, probabil, atunci când i-au văzut intrând în imobilul lor, se gândi comandantul. Presupuse că au fugit cu liftul și se sudui în gând că nu a lăsat un soldat de pază la ieșirea din ascensor.

Farfuria cu hrișcă încă mai era caldă. Comandantul o mâncă toată.

- Și cu ăsta ce facem? îl întrebă un soldat și-i arătă spre bărbatul țintuit la pat, îl împușcăm sau nu?

- De ce să-l împușcăm, dacă, oricum, o să piară ca un câine, fără nimeni alături. Vrei să-i faci un bine?

După ce au mâncat tot ce-au găsit în frigider, soldații s-au cărat.

Ea stătea ciucită după un turn gata să se arunce în gol dacă soldații s-ar fi urcat pe acoperiș.

Ieșind din blocul lor, soldații s-au urcat în tancurile din stradă și coloana s-a pus în mișcare.

Ea intră grăbită în camera lui. Bâlbâindu-se, îi spuse că și azi a ajuns prea târziu și nu a ajuns să prindă nici măcar o singură franzelă.

- Lasă că și mâine o să vină camionul ăla cu pâine și poate că mâine o să ai mai mult noroc, îi spuse el, bâlbâindu-se la fel de tare ca și ea.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.