O mașină a frânat în fața poștei, din care au țâșnit trei tineri. Strada era pustie. Și-au tras cagulele pe cap în fața poștei și au dat buzna înăuntru, unde nu era nici țipenie, în afara poștăriței, așa cum se întâmpla în fiecare zi cu cinci minute înainte de închidere.

De spaimă, femeia s-a pitit sub o masă, de sub care a scos-o unul dintre tineri. Voiau bani. Să-i dea toţi banii pe care-i avea în poștă. Banii oamenilor din Flutura. Cu capul întors spre fereastră, pe unde spera să vadă vreun consătean trecând ca să-l strige, femeia refuză demn.

Unul dintre tineri- femeia nu-i putu diferenția, toți i se păreau a fi la fel- îi puse cuțitul la gât, amenințând-o că o să-i taie beregata dacă nu le spune unde sunt banii. Un asemenea cuțit avea și ea la bucătărie. Își aduse aminte că nu-l spălase după ce dimineața a tăiat brânză. În stradă se ivi Vasilică, fiul Stelei Visan și nepotul unui scriitor din Chișinău, Dumitru Crudu, fratele Stelei, despre care toată lumea din Flutura credea că e milionar. Îl strigă, dar băiatul nu-și întoarse capul spre ferestrele poștei. Vru să se rupă din mâinile criminalului, să alerge la fereastră, s-o deschidă, să-și scoată capul afară și să strige după ajutor, dar tânărul era mai puternic. În timp ce se luptau unul cu altul, tânărul o tăie la mână și o năboi sângele, curgând chiar și pe podea.

În timpul ăsta, ceilalți doi tineri răscoleau prin incintă, deșertând sacul cu scrisori sau ziare. Unul dintre ei descoperi sacul cu bani și în aceeași clipă, tustrei, au zburat afară. Când femeia ieși din clădire mai reuși să observe cum Dacia lor albastră cârnea scrâșnind după colț, lăsând în urma ei un nor de fum înecăcios.

Femeia s-a ridicat de jos, și-a bandajat mâna cu o flanea ruptă- și-a sfâșiat propria flanea - și a telefonat la poliția din Ungheni, anunțându-i despre jaf. Jaful secolului! Pentru prima dată poșta din Flutura era călcată de hoți. Femeia nu s-a dus la punctul medical din sat, ca să i se acorde primul ajutor, ci a rămas ca să-i aștepte pe polițiști, indignată de ceea ce i s-a  putut întâmpla.

Polițiștii au venit cu un câine, dresat pentru a-i căuta pe tâlhari. De cum au intrat în poștă, ocolind scrisorile și ziarele împrăștiate pe podea – femeia nu a încercat să facă curat- câinele prinse s-o latre pe ea, apoi ieși afară. Polițiștii au scos-o din clădire și pe femeie și cu toții s-au luat după câine.

Câinele trecu șesul pustiu, și intră în mahalaua de peste râpă. Răufăcătorii se pare că trăiau acolo. Lăsă însă toate casele în urmă și se opri în fața casei poștăriței, reparată recent.

- Deschide poarta, îi ceru unul dintre polițiști, și câinele dădu buzna în ogradă. Zgrepțăna cu labele ușa și femeia, galbenă la față ca și o frunză de tutun, o descuie. Câinele alergă prin coridor și-și puse labele pe ultima treaptă a scării, ridicându-și botul în sus, spre pod. Cu fiecare treaptă pe care o urca polițistul, femeia se schimba la față.  Când polițistul coborî din pod cu sacul de bani în mână, femeia înmărmuri. Nu-i venea să creadă că cei trei infractori au putut să ascundă banii chiar în podul casei ei.

Polițiștii, împreună cu femeia, s-au întors la poștă. Au luat rând pe rând toate scrisorile, ziarele și citațiile împrăștiate pe podea, SPERÂND să dea de vreun indiciu ca să-i ajute să dea de urmele hoților. Bandajul femeii îi alunecă de pe braț. Când poștărița se aplecă să-l ridice, din poșetă îi căzu o citație de la bancă, prin care era somată să întoarcă suma de patruzeci de mii de lei și un cuțit, mânjit de sânge. Inclusiv pe mâner. Cei trei infractori i-au băgat până și cuțitul în geantă. Pătându-i-o, pe dinăuntru, de sânge.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.