Gâștele noastre - tot cârdul- au trecut una după alta pe lângă scaunul meu și au dat iama în roșiile din grădina lui Nicolai Vladimirovici Bezubâi, de unde acesta le-a gonit îndărăt cu o sapă, proaspăt ascuțită.

Seara, tata, numărându-le, a descoperit că lipseau două. Era sigur că Bezubâi le-a păpat, împreună cu numeroasa sa familie.

- Să le stea în gât, vociferă tata, și vru să se ducă acasă la vecinul nostru ca să-i ceară socoteală, dar nu-l lăsă mama.

- Dar cine ar fi trebuit să le păzească, oare nu tu, Vichișor?, se întoarse tata spre mine, cu o falcă în cer și alta în pământ.

Eu mi-am lăsat automat capul în podea.

- Vichișor, oare ai uitat ce te-am rugat dimineață?

- L-am trimis eu după pâine și am rămas să le păzesc în locul lui, l-a mințit mama, cu toate că nu m-a trimis nicăieri, fiindcă la ora aia încă nu venise acasă.

La ora aia mama încă robotea pe deal, la colhoz, la smuls sfeclă din pământ.

- Ai venit mai repede acasă? n-o crezu tata.

- Da, am venit mai devreme. Am plecat de cum a început ploaia, îi spuse mama, cu toate că eu știam că nu-i adevărat. Venise acasă udă leoarcă, ceea ce însemna că nu le-au lăsat să plece mai devreme, ci le-au impus să lucreze și pe ploaie.

Toate hainele în care mama a lucrat le-a întins la uscat pe sfoară. Mama venise doar cu o jumătate de oră înainte de-a apărea tata, și el, ud bleașcă. Tata lucrase la secerat porumb. Îi păzise ca să nu fugă chiar Jurba, președintele colhozului, când începuse să plouă cu găleata, din cabina GAZ-ului său, de pe care apa curgea șiroaie. Se temea ca porumbul să nu se strice pe deal. Mama venise cu mâinile însângerate, iar tata beat. Cred că trecuse pe la magazinul din Flutura noastră, unde eu totuși n-am fost azi. De asta a venit cu o jumătate de oră mai târziu decât mama.

Ploaia continua să răpăie. Bezubâi era milițian și venea acasă când i se abătea sau făcea ce poftea. Poate de asta mama nici nu-l lăsă pe tata ca să se ducă să-i facă scandal.

Tata i-a ars o palmă încât umbrele degetelor i-au rămas pe obraz, care i s-a umflat pe loc.

- Mamă, de ce l-ai mințit? am întrebat-o eu când tata a ieșit afară în ploaie ca să mai numere încă o dată gâștele.

- Pentru că te-ar fi bătut pe tine, îmi spuse mama și eu mi-am dat seama că palma aia îmi fusese destinată mie. Tata reveni în casă și mai înțepat decât plecase, spunându-ne că nu două, ci tocmai trei gâște lipseau.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.