Tatăl și fiul au scos oile din stână, pentru a le duce la cealaltă stână, de la marginea satului, unde nu îndrăznea să vină haita de lupi, dar despre asta tatăl nu i-a spus nimic lui Vasilică. Nu i-a spus că ieri noaptea lupii au dat iama în stâna asta din pădure, sfârtecând cinci oi. E adevărat că nu le-au înfulecat aici, ci le-au târât cu ei în pădure. Dar nici despre asta nu i-a spus nimic, ca să nu-l sperie, pentru că băiatul lui se temea și de umbra sa, de când soldații ruși au dat năvală peste ei în casă și i-au violat mama, surorile, după care le-au împușcat, sub ochii lui. El a scăpat, pentru că a reușit să se ascundă în sobă. De acolo, a și văzut și auzit toată grozăvia. În ziua aia tatăl se afla la pădure, la tăiat lemne. El era olog de un picior și, de asta, nu l-au înrolat. Umbla în cârje. Tatăl l-a luat pe Vasilică cu el, pentru că nu avea cu cine să-l lase acasă, fiul său având doar trei ani. Cine știe cine ar fi putut să vină la ei cât el lipsea și cine știe ce i-ar fi putut face. Tata nu voia să riște.

Au predat oile celuilalt cioban, lui nea Tudor, și s-au dus la nea Ghiță, după Joiana, vaca lor, pe care i-au lăsat-o pentru câteva zile pentru a se împerechea cu boul lui. Traversau pădurea. Tatăl, băiețașul, doi câini al lor prin părți și Joiana în față.

Dintr-o dată, cerul s-a întunecat și din cer au căzut primii fulgi. Ninsoarea se întețea și zăpada a acoperit drumul de sub picioarele lor. Tatăl mergea ajutându-se de cârje, iar băiatul mâna vaca. Ninsoarea roia în jurul lor ca un roi de viespe.

Pe neprins de veste, cei doi câini ai lor au început să clănțăne din dinți și să izbească cu cozile în zăpadă. Cărbuni fosforescenți ardeau în fața lor și tropăiau din labe. Tatei i se făcu părul topor în cap când văzu cum cei doi câini ai lor au luat-o la goană, în pădure. Tata a lăsat cârjele și s-a apucat cu mâinile de creanga de deasupra sa, aburcându-se în copac. Lupii l-au înconjurat pe pici și l-au mușinat pe rând. Unul dintre ei l-a lins pe față, după care l-au lăsat în pace și au împresurat vaca, doborând-o din picioare și înfulecând-o sub ochii îngroziți ai copilului. Vaca a dispărut în burțile lor într-o clipită. În locul ei au rămas doar patru copite și coada. I-au mâncat până și urechile. Apoi s-au făcut nevăzuți. În pădure.

Tatăl a sărit din copac și l-a strâns la piept. Băiatul albise. Era la fel de alb ca și zăpada care creștea în jurul lui. Nu știu de ce în acele clipe și-a amintit cum soldații ruși i-au violat și omorât mama și surorile.

Peste 80 de ani, piciul acela a devenit un bătrân ciolănos. Părul ăla alb de atunci îi mai împodobea și acum capul. Ciolănos, trecea prin aceeași pădure, împreună cu nepotul său Stelică, fiul meu, în vârstă de trei ani. Ultimii lupi au dispărut în timpul marii foamete de după acel război în care soldații ruși i-au violat și omorât mama și surorile. Foametea i-a omorât tatăl.

Stelică se temea de lupi. Cât timp au mers prin pădure, l-a ținut strâns de mână. El își dădea seama că nepotul său se temea de lupii din desenele animate. După orice tufă vedea profilându-se un lup. A răsuflat ușurat când au ieșit din pădure. Dar lupii îi așteptau la intrarea în sat. Nepotul a ajuns acasă mai mult mort decât viu, povestindu-mi cum bunicul i-a ținut pe lupi la distanță cu ajutorul unui ciomag, dându-i lui posibilitate să fugă acasă. Nu știa ce s-a întâmplat cu bunicul. Era tare speriat. Tremura și se bâlbâia.

Am alergat încolo. L-am găsit pe tata zăcând într-o băltoacă roșie. Știam că de mai bine de o jumătate de secol lupi au dispărut de prin părțile noastre. Probabil, i-o fi atacat niște maidanezi, mari cât niște lupi și la fel de răi. L-am dus pe tata la spital. Din fericire, nu avea răni prea grave și medicii l-au salvat. L-au mușcat mai mult de fund și de spate și nu de gât, așa cum ar fi vrut ei.

L-au externat pe ninsoare. Am ieșit din spital în șir indian. Fiul meu primul, tata la mijloc și eu ultimul. Traversam curtea spitalului. Tata voia să afle ultimele știri din război, dar Stelică noutăți despre acei lupi care i-au atacat. Voia să afle dacă au fost prinși sau nu. Nu credea că erau câini. Era sigur că erau lupi.

Traversam curtea spitalului punându-ne întrebări unul altuia. Eu voiam să aflu cât mai multe lucruri despre acel război în care soldații ruși i-au violat și ucis mama și surorile, dar tata despre actualul război, iar fiul meu despre lupi. Fiul meu voia să știe totul despre lupi. Lui i se părea că acesta este cel mai mare pericol pentru omenire.