Pregătirea unui referendum privind aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană a trezit furia taberei pro-ruse din estul Prutului care încearcă să deturneze atenția opiniei publice folosind argumente false, invocând sacralitatea neutralității. Promotorii falsei neutralități ignoră voit prezența trupelor de ocupație rusești din estul R. Moldova. Neutralitatea este prezentată populație R. Moldova într-un mod fals și este prost înțeleasă ca un scut împotriva tuturor relelor.

Conform unor definiții, neutralitatea este o politică adoptată de unele state de a nu participa în conflicte armate între alte state. Aceasta implică abținerea de la alianțe militare sau acțiuni beligerante în războaie sau dispute internaționale.

Unii actori statali aleg neutralitatea permanentă, aceasta devinind o politică de lungă durată sau chiar permanentă, adesea înscrisă în constituția sau legile țării. Astfel de exemple includ Elveția și Austria, care au acest statut recunoscut de o parte importantă a comunității internaționale.

Alte state pot adopta o politică de neutralitate pe termen limitat sau în anumite situații specifice.

Neutralitatea este reglementată de dreptul internațional, în special de Convențiile de la Haga din 1907. Statele neutre sunt obligate să nu sprijine părțile beligerante într-un conflict.

Un stat neutru nu trebuie să permită utilizarea teritoriului său de către forțele beligerante și, de obicei, nu participă la alianțe militare. Statele neutre pot continua să întrețină relații comerciale cu țările beligerante, dar trebuie să evite orice formă de sprijin care ar putea influența rezultatul conflictului.

Elveția este cel mai cunoscut exemplu de neutralitate permanentă. A rămas neutră în ambele Războaie Mondiale și în alte conflicte majore. Acest statut se datorea particularităților istorice și politice ale acestui stat multietnic.

Menținerea neutralității poate fi provocatoare, mai ales în situații de conflict regional sau global intens. De asemenea, neutralitatea poate fi criticată dacă un stat neutru este perceput ca fiind pasiv în fața agresiunilor sau violărilor drepturilor omului.

Statele neutre pot juca un rol important în medierea și soluționarea conflictelor, oferind un teren neutru pentru negocieri. În contextul contemporan, conceptul de neutralitate se poate adapta la noile realități geopolitice. Unii analiști susțin că neutralitatea trebuie reevaluată în contextul amenințărilor globale precum terorismul, crizele climatice și cyber-atacurile.

Neutralitatea, ca politică de stat, reprezintă o alegere strategică bazată pe principiul non-participării la conflicte armate internaționale. În timp ce oferă avantaje, cum ar fi evitarea implicării directe în războaie și posibilitatea de a servi ca mediator, neutralitatea vine și cu provocări, inclusiv menținerea unei poziții echilibrate într-un mediu internațional dinamic. Adoptarea și menținerea neutralității depind de contextul istoric, geopolitic și de voința politică internă.

Foarte multe persoane din Republica Moldova nu înțeleg faptul că Elveția, care este dată drept exemplu al neutralității, este un stat foarte bine înarmat, care a investit foarte mulți bani în apărare, are una dintre cele mai importante armate din zona Europei Centrale și de Vest.

Și Ucraina a crezut în neutralitate. Kievul a avut un act care ar fi trebuit să îi garanteze neutralitatea și integritatea teritorială, Tratatul de la Budapesta din 1994, semnat de către o serie de mari puteri, inclusiv Federația Rusă. Prin acest tratat, Ucraina, care avea al treilea arsenal nuclear din lume, l-a cedat în schimbul asigurării integrității sale teritoriale și al suveranității. Federația Rusă, care a semnat acel tratat, nu a crezut în tratate, așa cum au arătat evenimentele din 2014 și războiul prelungit dus împotriva populației civile.

Neutralitatea folosită în mod samavolnic de către partidele pro-ruse a dus și slăbirea Armatei Naționale, organism care nu își poate juca rolul de apărare a R. Moldova. Timp de aproape 30 de ani, forțele politice au preferat să aloce sume foarte importante de bani unui aparat de represiune îndreptat împotriva opozanților politici, indiferent de perioada electorală, decât Armatei Naționale.

Republica Moldova și-a declarat neutralitatea sa permanentă prin Constituția adoptată în 1994, după obținerea independenței în urma descompunerii Uniunii Sovietice în 1991.

Ni se spune că decizia de a adopta o politică de neutralitate a fost influențată de contextul politic și securitar post-sovietic, în special de conflictul din regiunea Transnistria, unde tensiunile separatiste au condus la un conflict armat în 1992. Treptat, neutralitatea a devenit o piatră de moară care ține R. Moldova în închisoarea Rusky Mir.

Prezența forțelor ruse în regiune ocupată din R.Moldova, este o problemă majoră pentru suveranitatea și integritatea teritorială. Acest aspect complică implementarea efectivă a neutralității, fiind o dovadă clară a folosirii acestei himere de către Moscova pentru a nu permite apropierea R. Moldova de Europa.

Există dezbateri în R. Moldova și în comunitatea internațională privind viabilitatea și eficacitatea neutralității sale, în special în lumina evoluțiilor geopolitice recente.

Neutralitatea ne este vândută drept un element cheie al politicii de securitate a R. Moldova de către forțele pro-ruse, fără a se menționa prezența armatei ruse de ocupație pe Nistru, dublată de milițiile ilegale recrutate de cele mai multe ori forțat din rândul cetățenilor R. Moldova din regiune.

Perspectivele de viitor ale neutralității Moldovei vor depinde de evoluțiile interne și de dinamica geopolitică regională și globală.

R. Moldova este un război hibrid total și țara este supusă unui adevărat asediu informațional prin intermediul presei de limbă rusă, dar și celei de limbă română, iar propaganda rusă duce la exacerbarea divergențelor în societate. Acest principiu „Divide et impera” este folosit cu succes de Kremlin în multe locuri din lume, unde influența rusă, din păcate, încă are efect.

R. Moldova trebuie să se lepede de această pseudo-neutralitate și să conștientizeze necesitatea unei colaborări mai aprofundate cu statele partenere. Apropierea de UE și NATO vin, practic, la pachet, fiindcă nu poți avea relații bune cu Uniunea Europeană și relații proaste cu NATO.

Populația și elita politică din R. Moldova ar trebui să conștientizeze că orice vot acordat pentru o pseudo-neutralitate este un vot care condamnă generațiile viitoare la o servitute geopolitică și la un viitor controlat de Kremlin.