Vitalie Vovc // Săptămâna în care am negociat din greu
De 717 de zile durează cel mai sângeros război de pe continentul european de la sfârșitul celui de-al ÎI-lea război mondial, declanșat de către regimul terorist de la Moscova.
Intensitatea luptelor a crescut și mai mult: la începutul săptămânii trecute observatorii au raportat câteva zile în care numărul de ciocniri directe armate a depășit suta... Nu contenesc nici atacurile cu rachete și drone asupra Ucrainei. Printre altele, au fost deja atestate cel puțin 11 rachete balistice nord-coreene folosite de ruși (de cealaltă parte nu-mi aduc aminte decât de două atacuri cu rachete americane de tip ATACMS)... Cu toate acestea avansările rușilor sunt minime. Cel mai critic punct de pe hartă rămâne Avdiivka, de unde e posibil ca armata ucraineană să fie nevoita să se retragă în una din zilele apropiate, pentru a nu fi încercuiți.
Rușii insistă din răsputeri anume acum, profitând de tergiversările criminale ale occidentalilor pentru a livra echipamente și muniții. Vom aminti că nu vorbim despre obligațiuni „morale” sau despre solidaritate cu un popor care apără „valori comune” (deși sunt motive suficiente și astea), ci de un elementar respect al promisiunilor și responsabilităților asumate anterior. Într-un mod foarte straniu se fac toți a uita de memorandumul de la Budapesta pe urma căruia Ucraina a fost dezarmată (au fost distruse sau deplasate în Rusia rachete și avioane strategice) în schimbul unor garanții (care se dovedesc a fi nule astăzi) ale suveranității și integrității teritoariale pentru Ucraina. Rusia, SUA și Marea Britanie au fost semnatarii acelui memorandum. Cineva ar trebui să le explice trumpiștilor și tuturor celor care se opun în senatul și congresul american deblocării ajutoarelor pentru Ucraina că acest ajutor (care întârzie criminal) nu este o opțiune!, iar atunci când îți pui semnătura pe un acord cu rusia, indiferent de epocă și context, îți asumi riscuri și costuri astronomice din start. Vorba aia: acordurile respective nu valorează nici cât e prețul hârtiei pe care sunt scrise.
Apropo, același lucru se referă și la Republica Moldova, care a tot semnat acorduri cu carul de la „Independență” cu „partenerul” de la răsărit.
Iată că am făcut tranziția și spre statul care se integrează într-o veselie în UE de la o vreme. Spre exemplu, asa o ştire: „Viceprim-ministrul pentru Integrare Europeană, care este și negociator-șef al procesului de integrare europeană, Cristina Gherasimov, a afirmat că după ce a fost dat startul evaluării legislației naționale în raport cu cea comunitară, urmează ca în data de 21-22 februarie să fie desfășurată o nouă întrevedere cu experții europeni, unde se va efectua o primă analiză a legilor din R. Moldova. Astfel, în următoarele luni urmează câteva procese tehnice, care se vor desfășura în paralel: evaluarea legislației europene, capitolul 23, domeniul justiției și drepturilor fundamentale, iar pe parcursul următoarelor 4 luni vor urma ședințe de evaluare a legislației UE și pe celelalte capitole”.
Totul e frumos aici, mai ales „pe parcursul următoarelor 4 luni vor urma ședințe”. Nu vă simţiţi mai în securitate şi Domniile Voastre?
Pentru acei cu memorie scurtă țin să reamintesc că în depărtatul deja an 2010 ni se promitea cu probitate că vom fi în UE cam prin 2012, ori prin 2014 cel târziu. Acel care ne promitea era și el cu diplome de la MGIMO, de altfel...
Stau uneori și mă gândesc ce-i în capul guvernanților de la Chișinău, de la București, de la Bruxelles... Și nu doar al celor cu putere, și la cetățenii simpli mă gândesc: stă să zicem un ipotetic Gheorghe Gheorghescu, om cu studii, citit și informat până pe sub pălărie, și se gândește: „Uff, am scăpat! Iată zboară, să zicem, o rachetă din alea cu aripioare, lansată de pe undeva de lângă Novorossiisk, ajunge ea la hotar cu Republica Moldova și brusc se oprește. Se scarpină cu aripioara pe la motorul cu reacție și decide să se întoarcă înapoi, căci nu poate ea lovi un stat independent și suveran care este ditamai candidat la membru UE. Și nu doar că e candidat, dar chiar a început procesul de negocieri! Păi nu glumește o rachetă cu asemenea statut! Nu te joci cu focul, vorba unui politician trăsnit de pe la noi”. Cam așa cred că gândește ipoteticul Gheorghe Gheorghescu, altfel nu pot să-mi explic progresele înregistrate de aproape doi ani de zile la fiecare din axele pe care nu obosesc să vi le aduc regulat (și e un program minim, nota bene):
- Interzicerea tuturor mass-media finanțate de Kremlin
- Limba română și doar limba română
- Interzicerea Mitropoliei Moldovei
- Ieșirea din toate structurile CSI
- Desovietizarea Republicii Moldova
- Interconecterea energetică cu spațiul european
- Aderarea la sancțiunile UE
Apără-i, Doamne, pe ucraineni, căci doar ei ne apără pe noi.
Ai noştri nu au timp – negociază!