Vladimir Vladimirovici cobora scările interioare ale  hotelului, când în întâmpinarea îi ieși un pechinez mițos. Vladimir Vladimirovici adora pechinezii. Își lungi mâna să-l mângâie, se poticni, alunecă și căzu,  cu capul în jos, pe trepte. Mihail Ilici, medicul său personal, ajutat de Gavril Gavrilovici, secretarul-șef al lui Vladimir Vladimirovici, l-au culcat pe sofaua din hol. Trebuia internat la spital, dar nu în Novorosiisk. Trebuia dus la Moscova. Au chemat elicopterul. În timpul ăsta, Valentin Fiodorovici, al  doilea secretar al lui Vladimir Vladimirovici, urmări câinele prin curte și îl împușcă, dar, după cum îl informă un angajat al hotelului, nu ăsta fusese pechinezul care îl făcuse pe preşedinte să se dezechilibreze. Ca să nu mai facă și alte greșeli, Valentin Fiodosevici împușcă toți pechinezii din hotel.

Primul pe care l-au arestat a fost directorul hotelului. Apoi i-au arestat pe rând și pe toți ceilalți angajați, începând de la portari și terminând cu femeia de serviciu, care în dimineața aceea a spălat scările de marmoră. Elicopterul ateriză în curte, din care Mihail Ilici și cu Gavril Gavrilovici au ieșit cu o targă pe care l-au culcat pe Vladimir Vladimirovici și l-au suit în aparatul de zbor, care , nu peste mult, a aterizat la aeroport, de unde l-au mutat în avionul personal al președintelui și acesta a decolat neîntârziat spre Moscova.

Toți angajații hotelului, de la director la femeia de serviciu, au fost duși cu trenul la o pușcărie secretă din Moscova.

Hotelul din Novorosiisk a fost demolat pe loc.

Femeia de serviciu nu s-a întors în seara aia acasă și cei doi copii ai ei- Sașa și Tolea- nu s-au culcat până dimineața, așteptând-o. Tatăl lor a fost mobilizat în Ucraina. De cum s-a luminat de ziuă, au mers la mătușa Aliona. Nu la școală, dar la mătușa Aliona, care locuia două cartiere mai încolo. Nici ea nu știa nimic. Părea foarte speriată. Sașa și Tolea nu mâncaseră de ieri seara, dar nu de mâncare le ardea lor acum, ei voiau să s-o găsească pe mama lor. Cu ei de mână, a mers la hotelul la care lucrare mama lor- un hotel ascuns într-o pădure, pe malul unui lac- despre care nimeni nu știa că există.  Existau paznici care nu te lăsau să treci de gardul de sârmă ghimpată, explicându-ți că acolo e o proprietate privată. Dispăruse gardul de sârmă ghimpată, ghereta, paznicii. Nimeni nu i-a împiedicat să înainteze. Nu au întâlnit nici măcar un singur om.  Hotelul pe care ea l-a văzut doar în poze fusese ras de pe fața pământului.  În locul lui sute de muncitori săpau fundația unei noi construcții.

Muncitorii nu le-au putut răspunde la nicio întrebare. Nici ei nu știau că pe locul ăla a fost cândva un hotel pentru boși și nababi. Respectiv, niciunul dintre ei nu auziseră în viața lor de sora ei, Natalia. Au plecat, dându-și seama că nici n-aveau pe cine să întrebe.

Mătușa Aliona i-a luat la ea pe Tolea și pe Sașa. Între timp, a fost înștiințată că și cumnatul ei, Anton, a fost ucis sub Avdiivka.

Singura veste despre sora ei a primit-o peste un an. Scrisoarea nu avea expeditor. I se spunea că sora ei a murit, dar se trecea sub tăcere în ce împrejurări  și unde a fost înmormântată. Și nici n-avea pe cine să întrebe. S-a întors în pădure, acolo unde cândva se înălțase hotelul ăla secret.

În locul fostului hotel fusese construită o pușcărie. Privirile îi alunecau peste zidurile gri ale închisorii și nu știu de ce avea impresia că toate răspunsurile la întrebările ei se ascundea în spatele acelor ferestre cu gratii.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.