Alegerile prezidențiale din Federația Rusă sunt unele fără istoric. Rusia lui Putin a știut să concentreze puterea și controlul pentru a nu avea vreo supriză și a ieși cu o majoritate zdrobitoare favorabilă lui Putin. Totuși tentația unor polit-tehnologi ruși de a testa susținerea rușilor față de războiul din Ucraina era să ducă la surprize mari, de unde anularea urgentă a candidaturii omului pus de sistem să îmbrățișeze o asemenea platformă, Boris Nadejdin, în vârstă de 60 de ani, fost asociat și adjunct al liderului opoziției liberale, Boris Nemtsov, asasinat în urmă cu 9 ani. Cozi lungi la documentele de susținre în toată Rusia, peste 105.000 de semnături depuse și peste 10% susținere publică la depunere au arătat lipsa reală de susținere a războiului din Ucraina de azi în rândul rușilor.

O candidatură nescontată, din vintrele sistemului

În luna decembrie a anului trecut, când data alegerilor din 17 martie era, virtual stabilită, jurnalista Ekaterina Duntsova a încercat să se înscrie drept candidat prezidențial împotriva lui Putin pentru a lupta împotriva războiului și făcând apel la “o Rusie mai umană”. Ea a fost respinsă de Comisia Electorală Centrală rusă pe baza unor neregularități de natură tehnică. Descalificarea femeii de 40 de ani a ridicat însă semne de întrebare strategilor Kremlinului.

Principala miză a alegerilor generale sau prezidențiale în Rusia nu a fost niciodată rezultatul. Sistemul semnăturilor și descalificarea pe diverse motive, la bunul plac arbitrariu al Comisiei Electorale Centrale, au jucat rol de filtru care să nu permită candidaturilor problematice să treacă de validare și să ajungă în buletinele de vot. Dar relevanța prezenței la vot este o miză general acceptată, un fel de referendum de susținere a lui Putin și a pozițiilor oficiale. Și dacă CEC umblă serios la rezultatele finale, avantajând autocratul din sistem, totuși alegerile sunt un test și în varianta realistă de verificare a susținerii publice, chiar și într-un sistem cu candidat pseudo-unic.

E motivul pentru care polit-tehnologii ruși și strategii Kremlinului au considerat necesar să inventeze un om credibil, controlabil de către sistem, pentru a juca rolul de candidat anti-război, pentru a testa, voturile și susținerea publică deschisă pentru un subiect altfel sancționat de legea rusă. Motivația esențială a fost și cea de a crea atractivitate, miză și prezența la vot. Se pare însă că perspectiva a devenit atât de periculoasă încât sistemul a renunțat la a-l avea pe Nadejdin pe buletinul de vot și l-a declarat neeligibil după ce i-a verificat semnătură cu semnătură, invocând date incomplete și chiar prezența unor persoane decedate pe aceste liste de susținători. Suficiente pentru a-l descalifica.

Angajamentul opoziției anti-război, scutită de sancțiuni pentru delict de opinie

Candidatul Boris Nadejdin a depus 105 mii de semnături la 31 ianuarie 2024. Dacă Putin care a depus candidatura anterior a primit acordul în câteva ore, semnăturile lui Nadejdin au fost verificate 8 zile și, la 8 februarie, a fost declarat neeligibil, fiind descalificat. Succesul neașteptat al lui Nadejdin, efervescența pe care a stârnit-o, cozile enorme la semnături în punctele din țară și de peste hotare – acesta a ales să depună doar semnăturile de pe teritoriul național, evitând un alt motiv de descalificare a semnăturilor prin prezența pe listele sale ale unor dușmani ai regimului declarați agenți externi – au arătat că testul este prea periculos iar epopeea contra-candidatului anti-război al lui Putin s-a încheiat brusc, așa cum a fost lansată.

În fapt, emulația și efervescența stârnită natural a creat temeri privind reacțiile post-electorale și mai ales pericolul privind constituirea unui pol de coagulare al multiplelor opoziții anti-Putin și anti-sistem, cu ocazia alegerilor prezidențiale. În plus, miza prezenței la vot a devenit mai puțin importantă decât crearea, cu instrumentarul sistemului, a unei noi figuri a opoziției care să coaguleze motive de protest public și contestare a lui Putin și a putinismului. Mai mult, această mobilizare naturală a demonstrat că alegătorii, nefiind constrânși în vreun punct de sancțiuni, aleg lesne să se exprime anti-război dacă nu riscă închisoarea. Pe un asemenea val, votul devenea periculos. De aceea varianta a fost abandonată iar Nadejdin scos administrativ din cursă.

Apariția lui Nadejdin nu era posibilă dacă nu se petrecea de către Kremlin, de către sistem sau măcar în deplină coordonare cu Putin. Cunoscătorii sistemului rus și a personalității lui Nadejdin nu ridică semne de întrebare, totuși opoziția externă și figurile legate de Navalnîi și de Hodorkovski au ales să-l susțină tocmai pentru a-i crea probleme lui Putin și pentru a-și apăra ideea că Rusia nu e Putin, că există opoziție în Rusia, că nu toți rușii sunt vinovați de războiul de agresiune din Ucraina, ci doar Președintele și acoliții săi din sfera puterii. Acest tip de abordare este foarte necesar, spune opoziția rusă, pentru a evita costurile post-război care vor vecin drept despăgubiri și mai ales perspectiva unui proces tip Nurenberg la Moscova.

Alegeri fără istoric: suspecții de serviciu de pe buletinul de vot

Comisia Electorală Centrală are un istoric complet de excludere arbitrară de candidați încă de la revenirea lui Putin la președinție, în 2012, după un mandat lăsat lui Medvedev, timp în care Vladimir Putin a fost premier. De altfel, alegerile ruse sunt o formalitate de cele mai multe ori, cu excepția celor locale, acolo unde se manifestă totuși nu rareori ingerințe de la Centru pentru excluderea candidaților, intimidarea votanților, aruncarea de voturi pre-aranjate în urne, manipularea și canalizarea voturilor către candidații favoriți.

În plus, amendamentele lui Putin la legea alegerilor prezidențiale din noiembrie au introdus noi restricții în privința transparenței și a sondajelor de opinie, lăsând la dispoziția Comisiei Electorale Centrale și libertatea modificării regulilor în teritoriile în care se aplică Legea Marțială. De altfel, Rusia folosește mai toate mijloacele la îndemâna autorităților pentru a controla mass media, clasa politică, instrumentele de aplicare a legii și alte pârghii la nivel național, toate utilizate pentru a obține rezultatul convenit înainte de scrutin, la masa verde. De aici susprinderea pentru candidatura unui foarte puțin cunoscut Nadejdin, apărut din neant în cursă și retras ulterior intempestiv.

Pe buletinul de vot figurează Vladimir Putin drept independent, pentru a marca poziția sa deasupra partidelor și inclusivitatea acțiunilor sale. Mai sunt înregistrați Vladislav Davanov, vicepreședinte al Dumei de Stat, Leonid Slutsky, liderul Partidului Liberal Democrat(altădată al lui Jirinovski, dar la fel de loial Kremlinului) și Nikolai Kharitonov, candidatul Partidului Comunist(fost al lui Ziuganov, alt loialist al lui Putin). Cele trei candidaturi benigne sunt făcute să strângă voturi și să arate explicit o formă de aparență democratică a alegerilor, cu alternative la vot, dar fără nici o legătură cu vreo perspectivă reală a alegătorilor de a avea un cuvânt de spus despre viitorul lor președinte.

Butaforia alegerilor prezidențiale este, astfel, completă și totală și-i permite lui Putin să se declare primul președinte ales inclusiv în teritoriile noi cucerite și anexate ilegal din Ucraina, în regiunile Lughansk, Donetsk, Zaporoje și Kherson. Oricum aspirația sa și nivelul de ambiție, la 71 de ani, este să-l depășească pe Stalin ca longevitate la conducerea statului rus/țarist/sovietic, adică cei 29 de ani în care liderul sovietic a condus URSS din 1924 când a preluat puterea până în 1953, la moartea sa. Putin conduce Rusia din 1999 ca premier, din 2000 ca președinte, cu o pauză 2008-2012 ca premier, deci are deja 25 de ani la cârma statului rus, în diferite ipostaze, dintre care 24 drept principal responsabil și punct de referință și putere la Moscova.