Evoluțiile din Ucraina, dar și cele din Statele Unite relative la ajutorul financiar pentru Kiev, postura populiștilor și alegerile europene care vin, poziția unor state europene față de războiul de agresiune al Rusiei, toate converg spre multiple scenarii care au, însă, o tendință în privința pesimismului total. Aici perspectivele scenariilor sunt mai degrabă negative sau, în orice caz, preponderent negative. Această abundență de scenarii cu efecte neplăcute și de rău augur, multe dintre el vizând direct România, obligă la o regândire și adaptare rapidă, timpurie, la perspectiva veștilor proaste și a acțiunilor obligatorii. Chiar dacă este an electoral, unele decizii politice trebuie luate curajos, oricât de inconfortabile sau costisitoare electoral ar fi ele. Iar în perspectiva viitoarei Strategii de Securitate Naționale a României, numită formal Strategia Națională de Apărare a Țătii, trebuie pregătită deja cu un an înainte ca viitorul președinte să o prezinte Parlamentului României.

3+1 condiții pentru evoluția războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina

După cum am prezentat anterior deja, există trei plus una condiții pentru a defini evoluțiile războiului de agresiune pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina:

Mai întâi este vorba despre reziliența Ucraini și a ucrainenilor: capacitatea poporului ucrainean, a autorităților și leadershipului ucrainean, a forțelor armate de a face față presiunii războiului. Și aceasta are două componente (pe lângă cerința unității conducerii ucrainene, elitei și populației): mai întâi reziliența de pe front, capacitatea ucrainenilor de a lupta și a menține și înlocui forțele în linia întâi și reziliența ucrainenilor de acasă de a susține efortul de război și propria lor viață. Și nu este deloc simplu, dincolo de provocările conflictului militar efectiv, din linia întâi: una este să lupți știind că—ți aperi familia și o ții în siguranță, alta este atunci când familia, soția, rudele, prietenii, copii sunt uciși mult în spatele frontului, acasă, pe stradă, la grădiniță, în parcul de joacă, într-o cafenea, oriunde, peste tot. Pentru că asta înseamnă presiunea și loviturile ruse la adresa obiectivelor civile sau alatoriu, prin orașe, adânc, în spatele frontului.

A doua condiție este capacitatea armatei ucrainene de a ține piept presiunii militare ruse. Din nou, nu este simplu, odată ce vorbim despre două state cu potențial demografic distinct, unul democratică, cu democrație imperfectă dar cu o voce importantă a populației, respectând drepturile omului și regulile controlului riscului asumat, altul care nu are această problemă, care trimite la moarte mii și zeci de mii de oameni, care a inventat infanteria dispensabilă și a găsit o formulă de finanțare a războiului folosind deținuții în linia întâi.

A treia condiție este reziliența Occidentului: capacitatea statelor democratice de a menține interesul, înțelegerea nevoii de a sprijini Ucraina, sprijinul financiar, cu ajutor umanitar, cu armamente, antrenament și muniție pentru Ucraina. Aici s-a dovedit că Uniunea Europeană a trecut peste reticențe și a dovenit hotărârea și angajamentul, Marea Britanie este vârf de lance în materie de ajutor, în timp ce Statele Unite au blocat votul pentru ajutor în Camera Reprezentanților din motive electorale. Vom vedea dacă speakerul Mike Johnson va reuși să evite supunerea la vot a legii bipartizane de finanțare care a trecut deja în Senat și care va fi votată majoritar în Cameră. Desigur, aici trebuie să mai adăugăm capacitatea Occidentului de a crește și asigura producție de muniție și armamente de război, în serie mare, în condițiile în care UE este în urmă cu livrările celor 1 milion de lovituri de artilerie de 155 mm.

În fine, mai există și condiția suplimentară, plus 1: capacitatea lui Putin și a Rusiei lui Putin de a susține războiul. Această condiție este considerată îndeplinită de la sine odată ce există verticala puterii, regimul autocratic al lui Putin și mai ales susținerea de către putiniști, propaganda oficială și susținerea genuină a populației, într-o oarecare măsură. Dar și aici există găuri importante: Putin nu e etern, costurile în societate se acumulează iar soarta sistemelor staliniste intrate în ultima fază a represiunii este aceea că sunt în același timp foarte puternice, capabile să mobilizeze resurse și să le dirijeze spre război, dar și foarte fragile, deoarece toate tensiunile se acumulează și pot exploda oricând, la cel mai mic și nesemnificativ declanșator. Putea cineva vreodată să gânească sau să planifice prăbușirea regimului Ceușescu de la un protest pentru evacuarea în locuință obligatorie a pastorului reformat Tokes din Timișoara?

Norii negri ai perspectivelor de război

Războiul este o prezență constantă și indiscutabilă, iar ele merge azi foarte prost. Partea ucraineană nu a pierut războiul, dar se află în defensivă pe frontul terestru și are resurse și muniție reduse pentru a se apăra. Perspectivele livrărilor rapide și complete a armamentelor și muniției măcar pentru a se apăra sunt reduse, iar perspectivele afectează planificarea pe frontul larg al liniei de contact în Est și sud.

E adevărat, pe de alăt parte, că Ucraina a reușit să preia controlul, sau măcar să nege convingător prezența flotei Mării Negre în Vestul Mării Negre, și a gănit flota spre Novorosiisk. Și asta fără o flotă proprie, schimbând regulile războiului, desigur că e mult până la control real dar coridoarele de export funcționează și împotriva și fără acordul Rusiei. Cam același lucru se întâmplă în privința spațiului aerian, acolo unde orice avion care dorește să se implice în luptă ca acoperire aeriană își asumă perspectiva de a fi doborât. Și asta fără oa apărare aeriană completă și eficientă la nivelul teritoriului Ucrainei, penetrat regulat de drone și rachete lansate de pe diferite platforme, de la distanță.

Mai adăugăm aici abilitățile probate ale Ucrainei de a acționa în peninsula Crimeea, de a distruge elemente de infrastructură, de a descinde terestru, de a distruge depozite de carburanți și muniție în zona ocupată dar, mai nou, peste tot în profunzimea Rusiei. Acest lucru subiniază forța elementelor de rezistență și a oamenilor în spatele frontului, inclusiv capabilitățile humint ale Ucrainei în Rusia însăși. Iar această perspectivă oferă argumente și pârghii de negociere serioase, chiar dacă nu asigură victoria și menținerea unor capete de pod în Rusia însăși.

Scenarii negative cu amenințări directe la adresa NATO, a Occidentului și a României

Desigur, cea mai importantă parte este cea a scenariilor, care vizează perspectivele evoluțiilor războiului. Marea Neagră rămâne fragilă, în contextul în care Marea Baltică, după accesul Suediei și Finlandei în NATO, pare a fi o mare controlată. Nu înseamnă că Rusia nu poate determina acțiuni hibride și provocări, sub nivelul articolului 5 aici, așa cum le așteptăm foarte probabile și în Marea Neagră. Așa ar putea fi în partea baltică mutarea frontierei cu statele baltice cu 100 m sau instrumentalizarea apatrizilor ruși, dau alte și alte provocări. Dar controlul militar e mai bine stabilit, în ciuda vulnerabilității coridorului Suwalki dintre Polonia și statele baltice, din cauza exclavei Kaliningrad.

Pentru Marea Neagră, preluarea controlului sau măcar creșterea presiunii asupra zonei economice exclusive a statelor membre NATO, blocarea tranzitului Est- Vest și blocarea navelor strict în zona frontierei maritime poate deveni un fapt. Probabilitatea este substanțială aici. Lipsa misiunilor și navelor statelor NATO în Marea Neagră încă din 2021 nu sunt vești bune, în contextul unor asemenea scenarii, chiar cu probabilitate încă redusă, care vizează derutarea investitorilor sau alungarea lor, preluarea sau distrugerea capacității de utilizare a resursele off shore, exploatările din acele zone și platformele de foraj, deopotrivă. Aici nu avem reguli și formule asumate de intervenție sub regulile articolului 5 al apărării colective a Alianței.

Desigur, există și alte scenarii negative, precum cel al sosirii Rusiei pe Prut și la Gurile Dunării, cu înghițirea Republicii Moldova și schimbarea de regim. Sigur, aici probabilitatea este și mai mică, dar perspectiva posturii României și a recțiilor sale dacă trupele ruse reușesc să treacă de Odessa și pătrund în Republica Moldova ar trebui stablite, ca și regulile de angajare eventuală a trupelor ruse, în contextul descurajării prin negarea accesului, respectiv a apărării înaintate a NATO. Operaționalizarea nu e ușoară și reclamă, acum sau peste 5-7 ani, o serie de capabilități, oameni, doctrine schimbate și capacități de reacție superioare resurselor și capabilităților care sunt azi la dispoziția Armatei române sau sunt planificate să intre în serviciu și să fie operaționale peste 5-7 ani. Cam cât are nevoie Putin pentru a-și reface armata la nivelul de a fi capabilă să amenințe credibil Alianța.

Desigur, probabilitatea cea mai mare este cea a unui război de uzură prin câmpurile ucrainene, cu puține posibilități ca Rusia să ajugă la Nipru sau să ocupe stânga Niprului la Kiev, ca să nu vorbim despre alte niveluri de acces, presiune și schimbare de regim. Nu pe termen mediu, cel puțin, așa cum arată astăzi lucrurile. Dar și aici dăinuie o probabilitate redusă include scenariul căderii apărării ucrainene pe baza principiului dominoului, supuse unor presiuni multiple și puternice pe terțe direcții, în condițiile mobilizării totale a Rusiei și a suplimentării substanțiale a resurselor umane pe front.

Variantele pozitive, cu procente de probabilitate substanțiale, vizează stoparea avansului și chiar posibilități de repornire a ofensivei ucrainene în eliberarea propriului teritoriu. Dar lucrurile sunt departe de a fi clarificate, atât timp cât nu avem un format recurent și stabil de finanțare transatlantic al efortului de război ucrainean, fapt ce presupune continuitate a administrației americane și control democrat și pro-ucrainean al camerelor Congresului. Și cama același lucru în ceea ce privește statele europene. după euro-parlamentare și alegerile naționale din acest an. Deci asta presupune înfrângerea populiștilor și extremiștilor „tradiționaliști”, cei care nu înțeleg că ideile sunt pachetul actual al ideologiei de export de influență al lui Putin.

Perspectiva victoriei: Preluarea solidă a inițiativei ucrainene în Crimeea și în Marea Neagră

Desigur, există criterii și condiții pentru a deplasa greutatea viitorului alternativ spre partea bună a spectrului. Din păcate, condițiile concomitente trec prin foarte multe jurisdicții și procese democratice, prin criterii stricte și cu probabilitate decentă, dar totuși redusă. Totuși, pe un scenariu pozitiv, principala țintă a Ucrainei și a lumii occidentale, în afara elementelor pozitive deja menționate și a celor realizate de Ucraina până acum, care trebuie să continue, trebuie să fie Crimeea. Distrugerea podului Kerci și incapacitatea transportării de material militar din Rusia spre teritoriile ocupate, sau măcar menținrea acestuia sub foc și control, poate o fi o bună premiză.

Apoi acțiunile în stânga Niprului, în Kerson și Zaporoje, ca și desantul și capete de pod viabile și sustenabile în Crimeea pot fi un alt argument important. Izolarea Crimeii ar putea fi un punct credibil în această perspectivă și ar crea avantaje și condiții pentru negocieri reale cu Rusia în condiții mult mai echilibrate și avantajoase Kievului. Desigur, o asemenea eventualitate merită ridicată atunci când condițiile sunt clare și abordarea rusă iese din canonul actual al respectării câștigurilor deja obținute. Cel mai probabil o realitate post Putin, sau măcar post-Putin la putere.

Desigur, rămâne spectrul amenințării cu utilizarea armei nucleare tactice. Nu există nici un argument că ar fi un asemenea plan real de recurs la arma nucleară, iar curajul ar trebui să fie definitoriu în abordarea ofensivei în Crimeea, dacă ea se poate face în condiții rezonabile. Desigur, nimeni nu poate exclude elementul Putin și posibilitatea ca el să decidă și o asemenea manifestare de forță și hotărâre, chiar dacă nu va avea nici un efect pe front și va îndepărta mulți dintre cei care, conjunctural sau din interes, sunt încă alături de el. Altfel, militar, opțiunea nu este justificată și poate antrena nu procesul de tip escaladare pentru a dezescalada, ci explozia propriu-zisă a lumii împotriva actorului care recurge la asemenea acțiuni. Iar Putin o știe cel puțin din forma apăsată prin care Xi Jinping i-a comunicat propriile sale limite de acceptabilitate a acțiunilor aggressive ruse.

Perspectivele Ucrainei sunt astăzi mai puțin favorabile. O evaluare realistă va putea veni la deblocarea eventuală a ajutorului militar american sau la reașezarea industriei de apărare europene cu noi capacități care vor putea produce și, eventual, pe baza deciziei colective, va putea livra substanțial către Kiev. Apărarea antiaeriană a Ucrainei, cel puțin cea până la distanță rezonabilă de linia de contact, este la fel de importantă. Ca și acoperirea aeriană pentru a putea ridica capabilități de producție de arme și muniție comune cu Ucraina pe teritoriul său. Aceste evoluții vor fi semnale consistente a unei evoluții în partea pozitivă a războiului pentru Kiev și poate anunța perspective reale de a soluționa războiul în limita lumii bazate pe reguli.