La câteva minute după ce șeful lui a plecat cu Jeepul său roșu, Tudor s-a luat după el cu un taxi portocaliu și nu cu Opelul său alb, pe care Goethe îl știa foarte bine, pentru că de atâtea ori după chefuri Tudor l-a cărat acasă cu mașina sa sidefie. Lui Goethe îi cam plăcea din când în când să-și ude măselele și atunci nu risca să urce la volanul Jeepului său roșu,  ci apela la ajutorul lui Tudor, singurul din redacție care nu era prieten cu alcoolul.

A intrat la bănuieli într-o zi când l-a surprins pe Goethe plimbându-se în compania Nataliei Moraru, despre care toată lumea zicea că s-ar află în slujba Kremlinului, prin pădurea de la Durlești singuri, doar ei doi, pe o potecă pustie, printre tei înalți și stejari noduroși și înfoiați. Unde nu prea mergea nimeni să se plimbe, fiind departe de oraș și, tocmai de aia, o prefera Tudor, care se ducea foarte des pe acolo cu bicicleta. Nu l-au văzut și a reușit să se ascundă, împreună cu bicicleta sa, într-un boschet. Cei doi au trecut pe alături gesticulând aprins, dar vorbind în șoaptă. Tudor nu a deslușit niciun cuvânt, cuvintele pe care ei le spuneau păreau a fi niște muște ucise pe pereți.

Pădurea aia de la Durlești se întindea pe coastele unui deal. Cei doi au coborât panta și Tudor a mai putut să vadă doar cum Natalia Moraru i-a transmis lui Goethe un plic alb, după care au dispărut din raza privirii sale.

Goethe o cârni pe lângă televiziune la vale, și taximetristul taciturn o coti și el în aceeași direcție. Lui Tudor îi convenea de minune că acesta era ursuz, pentru că nu avea niciun chef să-i explice de ce-l urmărea pe cel cu Jeepul roșu. Oricum, nu era treaba lui, doar nu-l ducea pe gratis.

Deodată, Jeepul frână în fața Centrului de Cultură Rus, despre care  toată lumea vorbea că ar fi o bază a spionilor ruși. Opri și taxiul portocaliu, la câțiva metri în spatele mașinii șefului. Ascuns în spatele șoferului, pentru a nu fi observat de Goethe, Tudor aștepta cu sufletul la gură să vadă ce o să se întâmple mai departe. Portiera se deschise și ieși afară mai întâi un pantof negru, apoi încă un pantof negru, după care se ridică în picioare  și un domn îmbrăcat într-un costum negru, care nu avea nicio treabă cu șeful său. Era un domn pe care nu-l cunoștea. Iar alți domni în mașina aia nu mai erau. Domnul în costum negru se uită în direcția lui și rânji.

A doua zi, Tudor a fost concediat, fără nicio explicație.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.