I-am văzut sărind din beznă, și năpustindu-se spre pod, bălăngănind mitralierele în mâini, ca niște ghioage. Îi lăsam să vină cât mai aproape. Erau la o distanță de vreo două sute de metri de noi, când am înțeles că erau de vreo patru ori mai mulți. Anume din cauza asta, Iurie își abandonă cât colo mitraliera și se aruncă – buf- în apele râului, ca să treacă pe partea cealaltă, înainte ca ei să ajungă acolo.  Iurie nu mai credea că noi o să-i putem împinge înapoi. Intră în panică. Se teamă că o să ne bage pe toți în pământ. Se aruncă în râu ca să-și scape pielea.

Pleosc, pleosc, își împlânta brațele în apa care creștea de peste tot în jurul său, nărăvind să-l tragă la fund sau să-l acopere. Iurie însă nu voia să se întoarcă înapoi.  El continua să avanseze, înfruntând râul turbat.

- Foc, strigă comandantul și eu am apăsat cu degetul pe trăgaci, fără să văd în cine împușc. Nu știu dacă ceilalți vedeau. Eu ținteam doar în picioare. Mă interesa doar un singur lucru, ca să-i dobor la pământ, nu și să-i omor. S-a creat o învălmășeală în rândurile lor. Soldații din spate se împiedicau de soldații răniți sau uciși și se trezeau între sau sub cadavre. Celorlalți le scăpărau călcâiele spre camioanele înțepenite la marginea drumului. Noi îi căsăpeam din spate. Comandantul le găuri roțile. Ștefan ochi în motoare, incendiindu-le. Camioanele lor ardeau și ei mureau ca muștele între ele. Am respins atacul.

Ne-am amintit de Iurie și am coborât spre apă, strigându-l. M-am poticnit de un bolovan și am căzut. Când m-am ridicat din mâl, am văzut că nu era un pietroi, ci era un cadavru. Era cadavrul lui Iurie. I-am strigat și pe ceilalți. Nu a venit doar comandantul, încolo, au venit toți. Comandantul bătea drumul numărând morții lor.

Ne părea rău că a murit.  Cineva a zis că, oricum, ar fi terminat-o rău, fiindcă dezertarea se pedepsea foarte aspru. Iurie era foarte tânăr, nu cred să fi avut mai mult de vreo optsprezece ani. Nimeni nu-l cunoscuse înainte de război.  Se umfla tot mai tare și mai tare cu fiecare clipă care trecea. L-am scos din mâl și l-am culcat pe un loc uscat. Din cap îi curgea sânge. Mi-a căzut fisa că nu a murit înecat, ci ucis de un glonț.  Probabil, de un glonț de-al nostru. Tras de cineva dintre noi. Comandantul încă mai era sus și număra morții lor.

Am apărat podul. Podul acela avea să fie pentru totdeauna al nostru.

Și din piept îi curgea sânge.