Cei șase frați, frații Ciobanu  l-au prins pe tata la marginea pădurii de la Cantea  și l-au apucat de picioare și de mâini și l-au cărat pe sus în inima hățișului, unde nici picior de om nu călca la ora aia de noapte. Doi îl țineau de picioare și patru de mâini. Tata se zbătea ca o frunză bătută de vânt. Cărarea pe care mergea îi ducea la o fântână din inima pădurii. Acolo s-au oprit și l-au aruncat cu capul în jos în întunecimea fântânii. Erau siguri că de acolo nu va mai ieși niciodată, mai ales că fântâna aia era extrem de adâncă. Credeau că îi va crăpa inima în el înainte de-a se lovi de apă. De aia, au și spălat putina imediat cum l-au împins în fântână, ca nimeni să nu-i vadă prin preajmă, cu toate că cine i-ar fi putut vedea la ora aia de noapte în mijlocul pădurii? Pur și simplu n-avea cine. Niciun om normal nu bântuia prin pădure noaptea, în afara duhurilor necurate, dar nici alea nu se zăreau pe acolo. Erau și ele la hramul Fluturii.

Tata s-a apropiat de Ileana, cea mai frumoasă femeie din Flutura, și frații Ciobanu nu i-au permit s-o invite la dans. Stăteau ciucure în jurul tatei ca să nu-i permită să danseze sau să vorbească cu ea. Ei aveau alte planuri în privința ei. Voiau s-o mărite cu un tip de la KGB.

Se spunea că fântâna aia era blestemată. Era o fântână mâncătoare de oameni. Au mai fost aruncați și alți flăcăi în fântâna aia, iar cadavrele unora dintre ei le-a scos la suprafață chiar tata. Niciunul dintre cei aruncați în fântâna aia ucigașă n-a scăpat cu viața.  De sus nu i se vedea fundul. Dacă strigai, îți auzeai ecoul.

Tata și-a satisfăcut serviciul militar pe un vas din Marea Nordului. Era un mare cufundător. Asta nu știau frații Ciobanu, care o păzeau pe Ileana ca pe ochii din cap, nelăsându-l pe tata să se apropie de ea. Când i-au făcut vânt în fântână, tata nu s-a împotrivit deloc. Dacă s-ar fi opus, asta i-ar fi putut cășuna moartea. Zbura spre hăul din fundul fântânii cu mâinile lipite una de alta ca o săgeată. Important era să zboare vertical și să nu se izbească în căderea de pietrele colțuroase din ghizd, care l-ar fi putut prăpădi. Norocul lui că fântâna aia era adâncă și el a plonjat câțiva metri buni cu mâinile înainte în apă, iar când palmele i-au atins fundul, s-a dat de-a berbeleacul peste cap și a revenit la suprafața apei, dar nu și a fântânii. Atunci s-a trezit din beție. Greșeala lor a fost că au mai aruncat și cu o căldare în tata, vrând să-l termine cu totul, în caz că ar mai fi rămas în viață. Auzind vâjâitul căldării, tata s-a scufundat din nou, așteptând ca aceasta – bâldâbâc- să se izbească în apă. Se izbi doar la câțiva centimetri de capul său. Căldarea aia avea să-i salveze viața.

Ciobanii s-au întors la petrecerea din centrul satului, unde muzicanții cântau și flăcăii și fetele dansau hore. Nimeni nu i-a văzut când l-au scos din mulțime pe tata. L-au plătit pe un pici ca să-i spună că Ileana îl așteaptă la marginea pădurii, iar acolo l-au prins și l-au aruncat în fântână. Erau siguri că l-au omorât și că nimeni nu o să mai audă niciodată de tata.

Ileana stătea lipită de peretele  clubului și se uita cu pizmă și tristețe la dansatori. Având asemenea frați, nimeni nu îndrăznea s-o invite la dans.

Tata se apucă cu mâinile de lanțul algid și se trase când cu o mână când cu cealaltă în sus. Obosi pe la mijlocul fântânii. Știa că dacă va cădea, nu o să mai iasă niciodată de acolo. Își rășchiră picioarele și le propti de pietrele înfipte în pereții fântânii. Cu mâinile se ținea de lanț. Răsufla zgomotos. Auzea apa cum gemea sub el și niște porumbei uguind afară. Auzi râsetul unei cucuvele. Știa că aceasta îi prevestește moartea. Tata începu iar să-și înlănțuie mâinile de lanțul fântânii și să se tragă în sus până ieși afară. Se lipi cu tălpile picioarelor de colacul fântânii și sări pe pământ. Hainele îi erau zdrențuite și ude. Părul îi era năclăit de alge. Gâfâind, merse la hramul satului.

Ileana stătea lipită cu spatele de peretele clubului și-i urmărea cu ochii în lacrimi pe cei care dansau. Muzicanții au înghețat când l-au văzut pe tata aproape gol. Dansatorii au încremenit înfricoșați. Iar frații Ciobanu pur și simplu au rupt-o la fugă. Unul dintre ei a murit în timp ce alerga, iar cel mai mare dintre ei a înnebunit și s-a aruncat sub o mașină. Mezinul a căzut în genunchi în fața tatei, se bătea cu fruntea de pământ și-i cerea iertare. Tata nu i-a făcut nimic și a trecut pe lângă el, îndreptându-se spre Ileana, sora lor, de care nimeni nu îndrăznea să se apropie. Frații ei care au rămas în viața și-au luat tălpășița din sat chiar în seara aia, doar cu ce aveau pe ei. Nimeni nu știa unde. Nu s-au mai întors în Flutura niciodată. Tata s-a apropiat de Ileana și  aceasta a primit să danseze cu el. Muzicanții au reînceput să cânte.

Era primul dans pe care-l dansa la hramul ăla. Cea care peste nouă luni avea să mă nască pe mine, a dansat toată noaptea cu tata, în mijlocul consătenilor ei din Flutura, care nu se mai opreau din dansat. Pe unchii mei din partea mamei nu i-am cunoscut niciodată.