De la începutul invaziei masive a Ucrainei au trecut 815 de zile. Războiul a căpătat dimensiuni pre-apocaliptice... Nu cred că ar trebui să explic ce ar însemna dispariția prepoziției. Deși... pentru locuitorii orașelor rase de pe fața pământului, pentru acei care și-au pierdut oamenii apropiați, prepoziția nu a dispărut ci și-a schimbat sensul: din „pre” a devenit „post”...

Cititorii editorialelor de sâmbătă (dacă există și din acei fideli) au remarcat, sper, absența lor și a umilului Domniilor Voastre servitor timp de câteva săptămâni. Dar titlul de astăzi nu se referă la autorul acestor rânduri, chiar dacă excesul de modestie nu face parte din colecția de virtuți de care suferă. Și forma verbala folosită, omonimică, nu se referă la persoana întâi singular, ci la plural.

Adevărul e că în aceste săptămâni de „absență” a încăput o vizită în Republica Moldova. Nu am mai fost primăvara în Republica Moldova din 1999... O eternitate... După ce treci peste emoția năucitoare pe care doar copacii și liliacul în floare ți-o poate procura, începi să percepi realitatea și prin prisma rațiunii.

Textul de astăzi nu va fi o trecere în revistă a evenimentelor din ultima săptămână, deși în această lună multe s-au întâmplat din care ar merita pomenite și tălmăcite: delegația cu Șor și Guțul la Moscova, interviul Maiei Sandu acordat celebrului youtuber rus Iuri Dudi, 9 mai la Chișinău și reapariția indivizilor cu simbolică militaristă interzisă, dezvăluirile lui Drăgălin referitoare la o presupusă legătură a dnei Răducanu cu Platon... Fiecare din aceste evenimente merită rumegate bine și asimilate cu grijă, altfel ne putem alege cu o indigestie de proporții.

Mă voi referi la o serie de impresii asezoniere despre Republica Moldova pe urma acestei călătorii.

Vom începe cu o veste bună pentru toată lumea: Moldova arată din ce în ce mai bine! Nu exagerez. A fost o perioadă când insule de proprietate apăreau doar unde și unde și țineau de domeniul privat. Acum însă și la nivel de infrastructură publică lucrurile par a căpăta o anumită coerență. Investițiile masive occidentale devin vizibile.

Să revenim imediat și la partea tristă. Niciodată Republica Moldova nu mi-a părut mai pustie... RM e demult o țară balneară. Vara e plină de vacanțieri și această „pustietate” pare mai puțin flagrantă.

Și iată acest decalaj dintre o expresie vizibilă a unui efort investițional considerabil și o criză demografică nu mai puțin vizibilă și palpabilă, odată conștientizat, creează un sentiment de anxietate teribil.

Republica Moldova nu este un proiect sustenabil. Mai acut decât acum nu am simțit-o vreodată.