Când toţi își făceau patul și se culcau, eu ieșeam din camera mea de cămin cu un teanc de cărți sub braț, urcând scările care duceau spre sala de lectură de la etajul patru, din care plecau tinerii studioși, căscând somnoros. Mă priveau cu admirație și cu invidie. Ar fi vrut și ei să mai rămână ca să-și pregătească temele pentru a doua zi, pentru a-I impresiona pe profesori și profesoare cu cunoștințele lor, dar picau din picioare de somn.

După miezul nopții practic doar pentru mine mai ardea lumina în sala aia de lectură pustie, unde eu citeam cărți de poezie de Geo Dumitrescu și de Constant Tonegaru, deseori, cu glas tare. Pe la unu sau două noaptea, ea împingea ușa încetișor, și eu îmi strângeam cărțile de pe masă și o urmam. Ea sosea doar atunci când fetele ei se culcau și adormeau tun.

Intram în camera ei pe întuneric și ea mă conducea de mână, ca pe un orb, spre patul ei, de lângă fereastră. Înainte să intrăm, îmi sugera să mă dezbrac de haine în coridor ca să nu fac gălăgie în camera ei, iar ea stătea cu un cearceaf ridicat în dreptul meu ca să nu mă vadă stafiile din hol. Intram pe ușă cu hainele mele adunate grămăjoară sub braț. Ea își scotea halatul și rămânea goală.

Și l-ar fi putut scoate și în sala de lectură și ar fi fost la fel de goală, dar acolo ne temeam să nu ne surprindă portarii sau șeful de cămin, care, din când în când, mai dădeau raită pe sus pentru a vedea ce cărți citesc studenții sau ce fac în sala de lectură. Pe un oarecare Dumitru Crudu l-au prins fumând și i-au luat camera de cămin, aruncându-l în stradă. I-au exmatriculat și pe Ion și Era care făceau dragoste pe masa de brad. O altă preocupare de-a lor era ca studenții să nu uite lumina aprinsă. Controlau dacă au stins-o.

Liza mă împingea în patul ei ca în bulboana unui lac. Iar ea mă acoperea precum apa care acoperă câmpia, după ploaie. O căutam sub apă. O îmbrățișam și o strigam sub apa aia, rece și adâncă. Cred că unele dintre colegele ei simulau că dorm, ca să audă cum facem noi sex, mai ales fetele virgine sau singure. Îmi dădeam seama despre asta după felul cum respirau. Sau, mai degrabă, după cum nu respirau.

Liza mă conducea ca pe un orb și în pat, fiind totuși foarte atentă ca să nu geamă sau să nu urle, trezindu-și din somn colegele ei, în caz că ele ar fi dormit, sau speriindu-le, dacă se prefăceau că dorm. Se temea să nu creadă că o bat și să-l cheme pe șeful de cămin. Se mai temea ca vreuna dintre ele să nu ne pârască la decanat sau la comitetul comsomolist, dar asta nu s-a întâmplat niciodată.

Dimineață, când fetele se trezeau, Liza îmi punea plapuma în cap, ca să nu mă vadă colegele ei. De asta, și prefera ca ele să plece primele. Nu de colegele ei se ferea însă Liza, ci de comsomoliștii din cămin. Important era să nu mă vadă vreunul dintre ei că ies dintr-o cameră de fete. Deschidea ea întâi ușa ca să se convingă că holul e pustiu după care mă împingea și pe mine în mațele coridorului și eu o luam la fugă la dreapta, spre scările, care coborau la parter și nu mă mai opream din alergat decât în stradă.

Iată de ce Liza și eu întârziam mai tot timpul la prima lecție și nu aveam necazuri din cauza asta, doar de acea că nu numai noi întârziam, ci jumătate din grupa noastră.

Unele dintre colegele Lizei au prins și ele să lipsească nopțile. Bănuiam că înnoptau la băieți.  Au fost și nopți când au lipsit toate și în nopțile alea am făcut dragoste până în zori.

Totuși, ne străduiam să fim foarte prudenți. În cămin, în oraş, sau la facultate ne făceam că nu ne știm. Nu stăteam niciodată în aceeași bancă, pentru a nu le da nimănui de bănuit că ar fi ceva între noi. Iar când ne întâlneam pe coridor, treceam unul pe lângă celălalt ca niște străini. Nu ne-am îmbrățișat, pupat, ținut de mâini niciodată în văzul lumii, temându-ne să nu fim luați la ochi și să fim spionați.

Într-o noapte,  mă aflam în patul Lizei, mângâindu-ne generos, când cineva a descuiat ușa pe dinafară. Nu știam că șeful căminului avea dubluri de chei de la toate camerele noastre. Înăuntru au intrat el și tata Lizei,  care a venit tocmai din Bălți, la vreme de seară, imediat cum a aflat de relația noastră.

Cu mine nici n-au vrut să stea de vorbă. Mi-a lăsat doar trei minute ca să dispar. Nu m-a lăsat nici măcar să-mi iau hainele mele. M-a gonit din patul ei așa gol cum eram. Ascuns după un copac, am văzut cum tatăl ei a scos-o pe Liza de păr în curte, iar șeful căminului a încuiat ușa, urmărindu-i prin geam cum tata o târa pe sus prin ogradă pe fiică, băgând-o cu forța în mașină, și demarând în mare trombă, la trei noaptea,  probabil,  spre casă. Fetele din camera Lizei au deschis fereastra și mi-au aruncat în curte, pantofii, pantalonii și cămașa mea.