De la începutul invaziei masive a Ucrainei de către hoardele putleriste au trecut 822 de zile. Militarii ucraineni au publicat filmări aeriene cu Vovceansk. Încă un oraș distrus... Câte au fost în ceva mai mult de doi ani? Le pierdem și numărul...

Harkiv este bombardat zilnic. Zilnic civili sunt omorâți de armata rusă...

Pare-se că noua ofensivă a putleriștilor, inclusiv pe direcția Harkiv, s-a înăbușit. Sistările livrărilor de muniții au costat enorm de mult: ucrainenii au pierdut Mariynka și Avdiivka; rușii au profitat de deficitul mijloacelor de apărare aeriană și au continuat atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene, cu destul succes, din păcate; armata putleristă a deschis o nouă direcție spre Harkiv și Vovceansk... Dar mai cu seamă această tergiversare criminală a însemnat vieți omenești.

Reluarea livrărilor de echipamente și muniții militare începe să se simtă abia acum, chiar dacă numeroși experți militari afirmau că efectul se va simți abia prin iunie. Dar poți oare calcula curajul și disperarea cu care luptă soldații ucraineni?

Între timp, lucruri stranii se întâmplă la Moscova, unde mai mulți generali de cel mai înalt rang au fost arestați sau demiși. Putler, la rându-i, după vizita în China a plecat grăbit în Belorusia, în timp ce zbirii săi au început exerciții nu departe de frontiera ucraineană cu arme nucleare tactice...

Să revenim însă și în Republica Moldova, unde, de fapt, nimic nu s-a întâmplat. Mai bine zis, cele mai importante lucruri referitoare la Republica Moldova s-au întâmplat departe de Republica Moldova, la Bruxelles, unde merg pregătiri intense pentru demararea negocierilor de aderare la UE. Presa scrie că e deja fixată și o dată: 25 iunie. Între timp, lucru inedit, a fost semnat un Parteneriat în domeniul Securității și Apărării cu Uniunea Europeană. Tot săptămâna trecută România și R. Moldova au semnat cel de-al doilea Protocol de amendare a Acordului între guvernele celor două state privind cooperarea în domeniul militar, semnat inițial la Chișinău, la 20 aprilie 2012.

Fără a cunoaște detaliat conținutul acestor documente, nu voi exagera dacă voi afirma că la momentul actual mă interesează răspunsul la o singură întrebare: în cazul în care suntem atacați, cine ne apără? UE? România? NATO? Americanii? Poate de aia vine Blinken la Chișinău, să ne spună clar, ca „bună ziua”: „Frați moldoveni, în pofida faptului că nu ne vreți (doar 1/3 din moldoveni cică ar vrea să fie parte a NATO), ne sunteți într-atât de dragi, că ne vom arunca cu toții să vă apăram în cazul în care o ciubotă străină vă va călca solul, fix așa că-n 1992, parol!”

Apropo, despre securitate: BNS s-a plâns săptămâna trecută că "Komsomolskaia Pravda", armă propagandistică a Kremlinului, scrie articole false pentru a discredita recensământul în Republica Moldova. Despre faptul că TOATE media finanțate de Kremlin trebuie interzise, fără excepție, autorul acestor rânduri vă scrie de... 822 de zile. Iată în UE, spre exemplu, încep să înțeleagă câte ceva: Uniunea Europeană a declarat că suspendă distribuirea „Voice of Europe”, a agenţiei de presă „RIA Novosti” şi a ziarelor „Izvestia” şi „Rossiyskaya Gazeta”, pe motiv că „au fost esenţiale în promovarea şi sprijinirea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei”. Sunt curios dacă acordul semnat cu UE prevede și securitate informațională și cum anume trebuie ea apărată.

Vă aduceți aminte de „echipa de șoc” cu Şor și cu Guțul în postură de aliniere / drepți la Kremlin în fața criminalului internațional, putler? Naivul de mine spera că această aliniere colectivă și ostentatorie va fi suficientă pentru o inculpare și o reținere în toată legea. Și părea că așa și era prevăzut, dar... Duduia de Evghenia Guțul, nu doar că s-a întors nestingherită în Republica Moldova, ci mai și vine la... Guvern! Faptul că nu a fost lăsată să intre nu e semnificativ.

Uite-așa participăm noi la efortul colectiv de securitate europeană!

No, fraților, eu chiar sunt foarte curios: oare ce prevede anume acel „Parteneriat în domeniul Securității și Apărării cu Uniunea Europeană”?