Joi noaptea am stat să urmăresc dezbaterea unică a doi președinți – unul fost, altul în funcție – ambii aspirând la funcția supremă în Statele Unite pentru un al doilea mandat. Acum 4 ani am urmărit și comentat public toate dezbaterile. Comparația este cu atât mai dureroasă pentru o dezbatere în care tușa dominantă a fost cea a unui Biden bătrân și cu probleme de cogniție și vivacitate în fața unui Trump care a profitat spre a lansa nenumărate falsuri care nu au fost contrate de nimeni în dezbaterea cu 51 milioane de telespectatori – spre deosebire de emisiunile fact checking ce au urmat, cu audiențe o fracțiune din acest număr. Dar ceea ce lipsește din dezbaterea publică actuală este ceea ce nu s-a văzut, ceea ce s-a spus despre ce ne interesează – politică externă, securitate și apărare – și ceea ce urmează, ca variante de scenarii pentru componenta democrată a spectului politic american. Pentru că, pentru România, ca pentru orice alt stat, va trebui să ne raportăm la orice președinte ales democratic în America drept crucial pentru securitatea noastră și la perspectivele de descurajare credibilă a amenințărilor venite dinspre războiul de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina.

O dezbatere fără istoric

Sistemul de dezbatere, pus la punct impecabil de către CNN și moderat fără pată și fără partis pris-uri, a blocat, în fapt, dezbaterea și a interzis moderatorilor să preia idei pe care le-au emis candidații și să le clarifice până la ultima consecință. Astfel că, dacă unul dintre candidați, cel mai adesea Biden, nu reușea să-și precizeze ideile, chiar pe punctele tari, nimeni nu putea interveni pentru a-l dirija spre clarificare, așa cum Trump putea lansa falsuri, exagerări, minciuni – a făcut-o de 30 de ori, potrivit fact checking-ului de după dezbatere – iar lipsa acuității și reacției prompte a lui Biden nu a mai putut să fie corectată de moderator și să schimbe mesajul transmis către public.

Faptul că avem de a face cu cei doi cei mai în vârstă candidați la președinția Statelor Unite din istorie e un amănunt care s-a adăugat unei dezbateri în care prestația lui Joe Biden a fost neconcludentă, cel puțin. Dacă scopul inițial al dezbaterii era să dovedească vigoare și capacitatea de a duce la bun sfârșit un nou mandat de 4 ani, obiectivul a fost ratat de către președintele în funcție. Problemele sale de pierdere a șirului ideilor, de uitare a unor cuvinte și puncte cheie sau mormăiala neinteligibilă din timpul răspunsurilor a fost un dezastru care a acoperit complet prestația complet nepotrivită, falsurile și lipsa de corectitudine a lui Trump. Dar cu Trump histrionic, exagerat, incapabil să răspundă direct și corect unei întrebări cu care America s-a obișnuit deja. Iar acest lucru nu schimbă impresia dezbaterii: Biden a pierdut, dar Trump nu a câștigat dezbaterea.

Momentele de neconceput ale dezbaterii au fost două, ambele pe puncte cheie ale democraților: dreptul la avort și tăierea taxelor pentru cei foarte bogați din programul lui Trump. Biden a dorit să contreze politica lui Trump asupra avorturilor, permise doar la început sarcinii pentru cazul violurilor, a incestului sau a bolii mamei, altfel interzise, ca și transferul de la nivel federal către state a deciziei – adică crearea diferențelor de drepturi fundamentale între cetățeni în funcție de locul unde trăiesc în cele 50 de state americane, inclusiv asupra poveștii lui Trump relativă la violul de către migranți a femeilor americane.

Ce a ieșit a fost o bâiguială neinteligibilă, cu pauze, reveniri și cu trădarea, ba chiar sublinierea nefericită a vârstei și reducerii capacităților cognitive ale lui Biden, ceea ce a determinat caracterizarea drept șoc și preocupare a majorității absolute a publicului extern, neimplicat în alegerile americane:

„Vedeți, sunt prea multe femei tinere care au fost – inclusiv o femeie tânără care tocmai a fost omorâtă, și el .... el a fost la funeralii. Ideea că a fost ucisă de către.... către.... către un imigrant proaspăt venit și că au vorbit despre asta. Dar treaba e că sunt multe femei tinere care sunt violate de către .... de către rudele prin alianță – de către ... de către soții, frați și surori, de ... e drept.... e de-a dreptul... e de-a dreptul ridicol. Și nu pot face nimic cu asta. Și au încercat să îi aresteze când trec frontierele dintre state....”

În ceea ce privește tăierile de taxe ale lui Trump, care au crescut datoria națională și dorința lui Biden de a explica alegătorilor săi creșterile de taxe ale celor mai avuți americani ca să plătească prestații sociale, a fost la fel de greu de înțeles, dezlânat și ininteligibil, trădând pierderea șirului vorbelor și ideilor:

“vom putea reduce datoria. Vom putea să ajutăm să asigurăm că acele lucruri pe care trebuie să le facem – sprijin pentru copii, pentru persoane în vârstă, să fim siguri că întărim sistemul de sănătate, să facem ca fiecare persoană singură eligibilă pentru.... ceea ce .... am putut să facem...cu Covid....Scuza-ți-mă, cu modul în care am gestionat ... orice am facut cu.... uitați-vă, dacă..... am reușit să înfrângem Medicare”.

Reacția lui Trump a fost semnificativă: nu înțeleg ce vrea să zică omul ăsta!

Dezbaterea despre schimbarea candidaturii democrate

Dezbaterea publică, în special în zona democrată, privind incapacitatea lui Biden de a duce la bun sfârșit încă un mandat și, deci, nevoia de a-l înlocui la candidatură a răbufnit chiar de a doua zi. Desigur, tema nu e nouă, iar apropiați ai lui Biden făcuseră deja apeluri singulare în acest sens de mult: în septembrie anul trecut, David Ignatius, un confident al lui Joe Biden care a avut interacțiuni repetate cu actualul președinte, a declarat că președintele trebuie să se retragă din cursă, dacă nu din funcție chiar. Ezra Klein, de la The New York Times a cerut în februarie același lucru, poziția sa publică creând multă zarvă și iritare la Casa Albă.

De această dată, Thomas Friedman a cerut retragerea lui Biden din cursă, în urma prestației sale, subliniind calitățile președintelui, faptul că e un om bun, incomparabil cu Trump, dar care nu-i poate face față în dezbateri și în cursa electorală. Iar vineri dimineață apelul a fost cvasiunanim la nivelul strategilor democrați, analiști, foști oficiali sau susținători obișnuiți: nenumărați analiști, între care Joe Scarborough, realizatorul show-ului politic Morning Joe sau consiliul editorial al The New York Times au cerut, deopotrivă retragerea președintelui și înlocuirea candidatului prezidențial al democraților. Dezbaterea privind înlocuirea lui Biden a fost lansată.

Biden s-a dovedit în vârstă, încet – ca reacție și promptitudine a replicilor, uituc în anumite momente, în orice caz complet neimpresionant, într-o constantă luptă cu capacitățile sale cognitive pentru a mai rămâne în funcție, nu numai pentru a mai lua un mandat de președinte. Dar pus în fața șanselor lui Biden de a continua cursa după dezbaterea de joi noapte, Donald Trump a subliniat că nu poate fi înlocuit deoarece are sondaje mult mai bune decât orice alt contracandidat democrat - cu o semnalare clară asupra preferinței sale pentru actualul președinte ca oponent în această cursă.

Totuși, dacă performanța lui Joe Biden a surprins și a determinat panică, confuzie și chiar păreri de rău la nivelul Partidului Democrat, inclusiv în rândul persoanelor foarte apropiate de președinte, totuși nici o figură de prim plan a partidului, din sfera politică, nu a cerut public retragerea lui Biden, toți rămânând la poziția actuală cu actualul cuplu pe buletinul de vot. Barack Obama, fostul președinte și prieten al lui Biden, a remarcat că a avut loc o dezbatere foarte proastă, dar totuși Biden rămâne alegerea între cel care a luptat întotdeauna pentru oamenii obișnuiți, întreaga viață, și cineva care e preocupat doar de sine însuși. La pariuri, cota lui Biden a scăzut de la 35% șanse de a câștiga președinția la 20% într-o singură noapte.

În fapt, pentru că primarele au fost depășite deja iar Biden a câștigat aceste alegeri interne, trimițând la Congresul din august de la Chicago al partidului susținătorii săi în cvsi-totalitate, schimbarea nu poate veni decât de la președinte. Prin persuasiune, prin reflecția asupra propriei prestației, prin consultare cu cei apropiați, prin nevoia de a-l înfrânge pe Donald Trump, prin rezultatul sondajelor și susținerea finanțatorilor în următoarea săptămână, o schimbare mai poate interveni, dacă ea apare rapid, pentru a mai da șanse unui alt candidat. Altfel, Biden este candidatul democrat care îl va confrunta pe Trump în noiembrie.

De notat totuși că, între votanții independenți, Biden a fost privit mai favorabil decât Trump, principalii șocați fiind cei din propria sa tabără. Dar dacă democrații consideră că Joe Biden este singura persoană care-l poate învinge pe Donald Trump, el va fi candidatul ales, indiferent de prestația sa de joi noapte sau care va fi la 10 septembrie, la cea de a doua confruntare cu Trump.

Spațiul lăsat lui Biden pentru reflecția internă. Opțiuni și perspective.

În fapt, democrații și-au luat un timp (relativ scurt, e adevărat) de evaluare. Și i-au oferit, în același timp candidatului lor același timp de revenire. Pe care Joe Biden l-a folosit pentru a arăta că poate să-l învingă pe Trump, și poate avea alte prestații decât cea de joi noapte, prin speech-ul său de la Raleigh, Carolina de nord de vineri și întâlnirea sa cu finanțatorii campaniei la New York, sâmbătă. Au fost două teste succesive în privința modului în care președintele în funcție poate convinge că poate repeta performanța din 2020 de a-l înfrânge pe Donald Trump, că poate fi un candidat viabil și poate atrage, în continuare, finanțarea pentru campanie. Desigur, acestor elemente li se vor adăuga sondajele de după prima săptămână după dezbatere și discuțiile private din cercul imediat din jurul lui Biden și de la conducerea patidului.

Pentru a repara imaginea lăsată după dezbatere, Biden a abordat la Raleigh frontal tema formei slabe, a reacțiilor sale întârziate și a vârstei sale. "Nu mai merg atât de ușor precum o făceam. Nu mai vorbesc atât de lejer precum o făceam. Nu mai dezbat atât de bine ca altădată. Dar știu să spun adevărul și știu cum să fac această meserie(de președinte)", a spus el, adăugând că "atunci când cazi, trebuie să te ridici" și să mergi mai departe.

În același timp, și democrații au intrat într-o variantă de damage control, de limitare a costurilor electorale a dezbaterii slabe a lui Biden și de evitare a exacerbării fricii privind incapacitatea lui Biden de a mai exercita un mandat în funcția de Președinte. Desigur, prestația sa la raliul electoral de vineri a fost pe deplin convingătoare, cu o voce puternică, semne de umor și întărire a mesajelor, elemente de putere pe care le-a transmis contrare imaginii din ajun. Totuși textul a fost citit de pe un prompter și nu spus, 90 de minute, din memorie sau ca reacție directă la afirmațiile contracandidatului său. Iar discursul a avut loc la mijlocul zilei, după o noapte de odihnă, nicidecum la 9 seara, când Biden a părut complet epuizat.

"Donald Trump este o amenințare la adresa națiunii și a democrației. Este o amenințare la adresa libertății noastre. E o amenințare pentru tot ceea ce America reprezintă și apără", a spus Biden, subliniind principala linie de dirijare a campaniei de aici înainte. Trump este o amenințare fundamentală, fiind neclar în ceea ce privește chiar recunoașterea rezultatelor alegerilor democratice așa cum refuză să retracteze că ar fi pierdut în 2020. De aceea trebuie contrat și combătut, iar singura șansă astăzi – formula nepronunțată, totuși – este de a vota cu Biden. O definiție clară a victoriei lui Biden din primul mandat, când a câștigat în primul rând pentru că nu era Trump. Frica de Trump este principala temă a campaniei pentru viitor.

Desigur, tema poate supraviețui atât timp când sondajele de opinie arată că există o șansă ca Biden să-l înfrângă pe Trump și atât timp cât poate convinge că nici un alt candidat democrat nu o poate face. Dar abordarea nu soluționează problemele fundamentale pe care le are în perspectiva de a rămâne încă 4 ani la Casa Albă. Republicanii au dezbaterile în spatele ușilor închise, cu afirmații publice de susținere din partea potențialilor candidați ce-i pot lua locul în cursă. Politicienii așteaptă mai întâi datele din sondaje, o reflecție aprofundată a lui Biden însuși nu numai relativ la dezbatere, ci și la candidatură, urmând să ia o decizie în săptămâna ce vine. Totuși, dacă Biden nu dorește să se retragă, el va fi candidatul democrat.

De parte celaltă, Republicanii au folosit momentul pentru a evita tema vârstei. Trump a declarat a doua zi că nu vârsta e o problemă sau încetineala, cât incompetența – deși acestea fuseseră principalele sale teme de atac până astăzi, în timp ce republicanii au început să pună sub semnul întrebării capacitatea cognitivă a lui Biden și dacă mai poate exercita acest mandat, nu să mai și câștige un nou mandat de președinte american. Trump este cu doar 3 ani mai tânăr, mai bun combatant și vorbitor, dar și un mare mincinos. Pe vorbele sale nu te poți baza, mai ales că este plin de exagerări și superlative la adresa propriei persoane și propriilor realizări, fără a-și asuma elementele negative, fără a-și recunoaște vreo greșeală sau eșecul în nici un punct. Inclusiv relativ la pierderea alegerilor din 2020.

Teme relevante și abordări preocupante: Ucraina, Orientul Mijlociu, NATO

Dacă problemele acute și extrem de vizibile ale lui Joe Biden au ocupat spațiul public, puțină atenție a mai rămas pentru a urmări și analiza și conținutul dezbaterii, mai ales pe temele absolut utile și importante pentru statele terțe, cu precădere cele pe subiectele legate de securitate, apărare sau politică externă americană. Iar aici evoluțiile s-au putut vedea lesne. Există puncte comune și poziționări mai degrabă bipartizane, care se relevă astăzi, așa cum acum există și diferențe substanțiale de poziții - și nu numai la nuanțe, așa cum era înainte ca Trump să apară în dezbaterile prezidențiale americane.

Trebuie spus că, obiectiv, democrații au avut o foarte bună conjunctură și pornire la drum în campanie. La nivel intern economia merge bine iar Inflation Reduction Act a făcut minuni în privința inflației și susținerii locurilor de muncă, în timp ce Biden a redus creșterea datoriei și dispariția locurilor de muncă, revenind la cifre încurajatoare. Totuși modul de comunicare este evident defectuos, iar dividendele electorale nu sunt atât de importante cum ar fi fost normal pentru Biden, așa cum nici politicile sale în domeniul migrației nu reușesc să aducă puncte importante în plus în sondaje iar poziția privind liberul acces la avort rămâne o temă extrem de populară în America, dar care nu reușește nici ea să facă diferența în favoarea lui Biden așa cum ar fi de așteptat.

Principalele teme de interes au fost războiul de agresiune al Rusiei și sprijinul pentru Ucraina, raportarea la NATO, deficitul comercial cu China, dar și practicile comerciale cu statele europene sau Acordul de la Paris de combatere a încălzirii globale. Dacă Trump a pus sub semnul întrebării finanțarea războiului Ucrainei împotriva Rusiei, condiționând de începerea negocierilor sau de plata corectă de către europeni, chiar invocând în mod fals că SUA dă mai mult ajutor decât europenii, Biden a subliniat că e vorba despre bani ce intră în economia americană și că sprijinirea Ucrainei e crucială pentru lumea bazată pe reguli. Totuși Trump a nuanțat tăierea finanțărilor a doua zi după preluarea mandatului, insistând că va reuși oprirea războiului până la preluarea mandatului, după ce va fi ales, prin simpla sa preluare a fotoliului de la Casa Albă.

Trump a mai subliniat că intenția lui Putin de a păstra teritoriul invadat de la Ucraina e inacceptabilă. Totuși a insistat că SUA a cheltuit prea mulți bani ajutând Ucraina. Iar atunci când s-a vorbit despre cine va face treabă mai bună la Casa Albă, Trump a criticat NATO despre cum e finanțată de membrii săi, insistând, în mod incorect, că SUA plătește aproape 100% din costuri. Or în 2016, SUA plătea 22% din buget și cheltuia 71% din cheltuielile militare ale Alianței, iar în 2023, cheltuielile militare au scăzut la 65% iar contribuția directă este de 16% la fel ca Germania, de exemplu. Totuși ambii candidați au fost de acord de utilitatea NATO și necesitatea de a fi o organizație puternică pentru că ajută politicii externe și posturii Statelor Unite.

Deficitele comerciale cu China sunt în atenția ambilor candidați. Dacă Trump susține că acum SUA are cel mai mare deficit cu China, Biden are de partea sa cifrele care arată un vârf în 2018, sub Trump, care a scăzut ulterior de la 418 la sub 400 miliarde dolari. Despre Gaza, Trump susține că-l va lăsa pe Netanyahu să termine treaba, acuzându-l pe Biden că este un prost Palestinian pentru că a adoptat jumătăți de măsură, care nu ajută nici una dintre părți. Întrebat despre soluția a două state, Trump s-a eschivat. Biden a explicat nuanțele din abordarea sa de susținere a statului Israel dar pe o pace durabilă, care conține soluția celor două state.

În schimb Trump are trei minciuni fundamentale, prost contrate de Biden în dezbatere: mai întâi, privind practicile comerciale ale UE, Trump se plânge că UE nu acceptă produse americane, inclusiv mașini americane, atacând mașinile, produsele alimentare și agricole europene. În fapt, acest lucru nu e adevărat, chiar dacă acceptarea mașinilor americane în Europa ține de regulile emisiilor și de popularitatea redusă a acestora(cu precădere prin prisma consumului). Totuși SUA exportă de 368 miliarde și importă de 576 miliarde dolari pe an din UE.

Apoi Trump a lăudat faptul că a blocat comerțul cu Iranul în perioada sa din cauza amenințării sancțiunilor secundare. O susținere complet falsă, în 2019 fiind un minim dar reluat și crescând dramatic în ultimii doi ani ai președinției sale. În fine, în privința încălzirii globale și Acordului de la Paris, el susține că acest acord a costat SUA 1 trilion de dolari, în fapt el a costat un miliard pe an în timpul lui Obama și 11,4 miliarde de la revenirea lui Biden în acord. Totuși Trump nu a mai angajat retragerea din Acordul de la Paris după preluarea puterii, în schimb a fost de acord cu explorarea și exploatarea hidrocarburilor fără nici o opreliște.

Dacă Trump a folosit ocazia dezbaterii pentru a calma temerile internaționale privind politicile sale, cu precădere în privința NATO, Ucrainei și încălzirii globale, nu e mai puțin adevărat că e puțin credibilă această asigurare de la un candidat care are obiceiul de a exagera sau de a spune ce-i nevoie pentru voturi, pentru a reveni și a întoarce opțiunile odată ajuns în funcție. În privința politicilor vizând Israelul, poziția sa va afecta eforturile lui Biden de a obține un acord de încetare a focului, dându-i mână liberă lui Netanyahu, care oricum va vorbi la 24 iulie în Congres și ar putea ca discursul său să aibă impact electoral. Însă unele asigurări pot să liniștească perspectiva celui de-al doilea mandat Trump prin temele comune îmbrățișate. Nici măcar blocarea sau sancționarea comerțului cu UE nu a mai apărut în discursul său.