Alegerile americane au trecut prin două săptămâni de foc care au schimbat dramatic fața campaniei și imaginea Statelor Unite în lume. Și totul la doar o lună după dezbaterea dezastruoasă Biden-Trump, la 28 iunie, care a marcat finalul și retragerea actualului președinte din cursa electorală. Am trecut prin frământările tectonice democrate pentru a schimba candidatul, prin tentativa de asasinare a președintelui Trump, la 13 iulie și prin Convenția Republicană din 15-18 iulie, pentru a ajunge la anunțul de retragere din cursă a lui Biden, din 21 iulie, susținerea Kamalei Harris, preluarea campaniei în 36 de ore și discursul de retragere a lui Biden, din 24 iulie. Două săptămâni ca niciunele altele, în plină campanie prezidențială, în care Donald Trump a rămas fără dușman și trebuie să-și reconfigureze campania din mers iar Kamala Harris a reușit să coaguleze și să strârnească valul de emoție necesar și impulsul pentru o posibilă redesenare a finalului care nu mai este neapărat o victorie fără istoric a lui Donald Trump.

Momentumul Kamala Harris: schimbarea șanselor de victorie

Campania electorală a avut deja de toate. A început cu cei doi cei mai în vârstă candidați din istorie, după ce precedentul record fusese atins în urmă cu 4 ani între aceiași competitori. S-a schimbat doar statutul celui care era președinte în funcție și celui care aspira la funcție. Se putea naște un alt precedent, acela al revenirii unui candidat într-o cursă similară cu cea pierdută în urmă cu un an și un al doilea mandat făcut după o pauză de 4 ani. Un președinte cu un mandat, perdant la realegere, dar revenit la un al doilea mandat cu pauză. Această variantă a rămas, doar contracandidatul în funcție a dispărut deja.

Donald Trump și Republicanii s-au pregătit de această cursă în care tema vârstei și capacității cognitive a fost adusă în prim plan. Încă din primare, contracandidatul cel mai vivace și longeviv a lui Trump, Niki Halley, ceruse control și stabilirea calității pentru a deveni candidat. Tema a fost predilectă în campania lui Trump, iar prestația președintelui în exercițiu Biden la dezbaterea din 28 iunie a amplificat și mai mult presiunea pe acest subiect și a consumat și mai multe resurse pentru a-l menține în atenția publică. Paradoxal, după schimbarea lui Biden cu Kamala Harris, tema ar putea să creeze efecte secundare chiar în tabăra care a produs-o: și Trump își are propriile confuzii și uitări, și tema este pe masă, dar ținta s-a schimbat, iar candidatul Republican este cel mai în vârstă candidat la alegerile prezidențiale americane.

Momentul anunțului retragerii lui Joe Biden din cursă i-a salvat mandatul și moștenirea. Iar Președintele democrat, am mai spus-o, nu merita o retragere rușinoasă din istorie, după tot ceea ce a făcut pentru poporul american și pentru lume, în general, Europa Centrală și de Est, în special. A demonstrat că e capabil să renunțe la propriile ambiții și propria devenire în favoarea democrației, a Americii, a poporului american și, de ce nu, a lumii. Un gest salutat unanim la nivel intern și internațional și care cu greu a putut fi bagatelizat sau ridiculizat de către Trump și Republicani.

Dar valoarea de întrebuințare a acestui moment este mult mai mare și, de ce să nu spunem, nescontată: dezbaterea despre vârsta, capacitățile și retragerea lui Biden a acoperit mediatic și în dezbaterea publică, creând așteptare, speranță și emoție, perioada de după dezbatere și până la tentativa de asasinat a lui Trump, astfel că propria sa campanie nu s-a mai văzut dincolo de proprii votanți. 13 iulie și Convenția Republicană au fost momente de triumf și vizibilitate pentru candidatul Republican pentru ca, o săptămână mai târziu, să cadă bomba retragerii lui Biden și a susținerii pentru Kamala Harris, urmată de avalanșa de susțineri anunțate care au acoperit din nou spațiul public. Cum Convenția Democrată vine abia la 19-22 august, luna de miere a vicepreședintelui american, cum au numit-o strategii republicani, se va mai prelungi și o va menține în prim plan.

Candidatul democrat Kamala Harris: schimbarea narațiuni, a demografiei, a perspectivelor electorale

Pe fondul unei așteptări tensionate, retragerea lui Joe Biden și anunțul susținerii vicepreședintelui său a generat un val de ușurare și emoție pozitivă, presă bună, un adevărat momentum al Kamalei Harris. O schimbare și preluare a campaniei existente care a demonstrat un nivel de pregătire și anticipare de partea Democraților care a surprins contra-campania Republicană, chiar dacă se anticipa un asemenea scenariu, dar cu probabilitate redusă. Democrații au dobândit un nou suflu de speranță privind prevenirea unui al doilea mandat Trump, fondurile au început să curgă în valuri – 126 milioane de dolari între duminică 21 iulie după amiaza, ora anunțului retragerii lui Biden și susținerii lui Harris, și marți seara, timp în care 100.000 de oameni s-au înregistrat voluntari în campanie și peste 2000 au aplicat la pozițiile din campanie, iar luni seara Kamala Harris deja avea susținerea numărului necesar de delegați pentru a securiza nominalizarea la Convenție.

De altfel, la o săptămână după acest moment, nu există nici un contracandidat la Convenția Democrată. Doar 36 de ore a durat schimbarea de ștafetă. Valul de simpatie și emoție a fost dominant. Și asta deși la preluarea ștafetei, Kamala Harris avea doar 105 zile de campanie, deci dacă va câștiga, marchează un nou precedent în istoria electorală a prezidențialelor americane. Desigur, Kamala Harris nu a moștenit și preluat doar organizarea de campanie a lui Joe Biden și oamenii, ci și programul, în cea mai mare măsură. Întreaga moștenire pozitivă a reușit să o capitalizeze, ne-o arată deja sondajele de opinie. Dar a venit și cu câteva diferențe specifice care o ajută în plus. Și asta fără a fi nominalizat încă vicepreședintele, în condițiile forcingului lui Trump și al Republicanilor care nu au mai mers pe complementaritate - crezând că se confruntă cu Biden, care pierduse deja cursa - ci pe similitudine, J.D.Vance fiind chiar mai radical decât Trump.

Mesajul campaniei democrate menține temele incluziunii, democrației și politicilor economice echilibrate care au dus la revalorizarea și reașezarea Americii după haosul primului mandat Trump și preeminența marilor contributori la campanie. Harris a adăugat, firește, campania proprie privind libertatea reproductivă a femeilor, dreptul de avort atacat de Trump-Vance și de Curtea Constituțională Republicană. A adăugat apărarea normelor și valorilor democratice – cu accent pe minorități pe care le reprezintă mult mai bine - ca și modelul de succes american pe care-l încarnează: migrantul la a doua generație ajuns președinte american în țara tuturor posibilităților. Un deziderat modern, al unui stat construit pe migrație, care se opune fundamental modelului altui succesor al migranților, Trump, care e ilustrarea mitului cuceririi Vestului Sălbatic, al celei de a doua șansă – după numeroase falimente – și a Americii WASP dominante – albă, anglo-americană, protestantă.

Desigur, e mult prea devreme pentru a trage concluzii asupra campaniei. În peste 100 de zile multe se pot întâmpla. Dar suflul nou e de neignorat, ca și schimbarea tendințelor în sondaje. Construcția clasei de mijloc ca obiectiv al președinției Harris este o reflectare a politicilor economice democrate, dar provocările rămân: spre deosebire de Republicani, în ciuda întâlnirii cu premierul Benjamin Netanyahu, Democrații sunt scindați în privința situației din Gaza, au nevoie de Zidul Albastru al muncitorilor din marile companii manufacturiere americane din  Michigan, Pennsylvania și Wisconsin, vizate deja de Republicanii lui Trump, dar și de statele cruciale ale bătăliei din Centura soarelui - Arizona, Georgia, Nevada și North Carolina. Harris este mai bine plasată în rândul tinerilor, votanților de culoare și latino care pot fi cruciali, chiar dacă se luptă cu imaginea alegerii sale doar pentru că este de culoare, minoritară și femeie. În plus, Federația profesorilor a fost primul sindicat care și-a anunțat susținerea pentru ea.

E de înțeles de ce femeile, populația de culoare și hispanică, minoritățile în general, profesorii și clasa de mijloc sunt țintele campaniei sale. Joi, 25 iulie, Harris a fost deja la Convenția Națională a profesorilor la Huston, iar tema fundamentală a campaniei este Libertate, ea preluând, cu acordul autoarei, și piesa Freedom a lui Beyoncé în clipul său de prezentare. De altfel, Hollywood-ul a îmbrățișat-o imediat iar numărul celebrităților care o susțin a crescut exploziv. Poziția sa de atac este facilitată de nefericita formulare a proiectului Republican al Heritage Foundation, Proiectul Agenda 2025, extrem în pronunțări, respins de Trump din rațiuni electorale deși a fost realizat de către membri ai propriului staff din administrația anterioară și, probabil, viitoare.

Restructurarea liniilor de atac Republicane împotriva Kamalei Harris

Desigur, schimbarea candidatului, și aceasta realizată destul de târziu, când jocurile erau făcute, strategia de campanie lansată, publicitatea electorală și programul candidatului făcut până la ultimul detaliu, au dus la turbulențe substanțiale în cartierul general Republican. În plus, luna de miere a Kamalei Harris care a început cu anunțul de retragere a lui Biden și cu susținerea sa și se va încheia după Convenția Democrată amenință să opacizeze și să oculteze orice tentativă prematură de atacuri sau de definire a narațiunii și imaginii Kamalei de adversar din partea Republicanilor. Desigur că Donald Trump nu a așteptat, dar abordările sunt mai degrabă personale și din panoplia de atacuri la vicepreședinte, preexistente deja, în timp ce postura de candidat la postura de Președinte îi dă o altă anvergură și reclamă alte instrumente de campanie.

Linii de atac republicane vizează tentativa de a lipi etichete și de a da tonul temelor de atac la adresa contra-candidatului democrat. Iar dacă temele sunt încă confuze, deja se decantează liniile de atac. Iar prima și cea mai importantă este faptul că Harris este un candidat radical de stânga. Sunt folosite aici clipuri și poziții din alegerile primare prezidențiale democrate din 2020, acolo unde Kamala Harris era în linie cu stânga din Partidul Democrat pe care o curta pentru voturi contra moderatului centrist Joe Biden. Dar abordările sale nu sunt atât de distructive, până acum, mai ales că vorbim despre un fost procuror al districtului San Francisco și procuror general al Statului California, o poziție de autoritate ce reclamă respectarea legii și lupta cu infracționalitatea, mai degrabă o postură moderată sau chiar având nuanțe de dreapta.

O a doua linie de atac este tentația de a lipi de Harris dosarul lui Biden. Republicanii, era și normal, doresc ca la tranferul de imagine de la actualul președinte către candidatul vicepreședinte să nu lipsească și componentele negative ale administrației. Dar și aici, campania lui Biden reacționase deja, iar atribuțiile ca vicepreședinte nu antrenează automat transferul de responsabilitate pentru eventualele politici mai puțin avantajoase din ultimii 4 ani către vicepreședintele-candidat Harris. A fost motivul pentru care s-a mers pe cea de a treia direcție, cea a activității de procuror prin tentativa de a ataca punctele tari ale Kamalei Harris, definitorii pentru postura sa și definitorii pentru definirea campaniei pregătită de către Democrați: procuror contra infractor.

Dacă dosarul vârstei înaintate și gafelor formulat de către Republicani este inutil astăzi, și se încearcă ascunderea sau diminuarea lor – clipurile dispărând complet din campanie – pentru a nu se întoarce complet împotriva candidatului Republican - iar tentativa de asasinat care născuse emoție și marca trimiterea la președinție fără contracandidat a lui Trump s-a estompat și nu s-a mai văzut – fiind menținută doar prin activitățile comisiilor de anchetă ale Congresului, chiar dacă informațiile sunt în mâna administrației Biden - rămâne problema migrației ca responsabilitate direct atribuită vicepreședintelui și necunoașterea respectiv o serie de gafe înregistrate în mandat în materie de politică externă. Avantajele rămân apartenența la numeroase minorități a candidatului Democrat, susținerea de către celebrități cunoscute și politica sa privind lupta împotriva legilor anti-avort, o temă spinoasă care are susținere majoritară în societatea americană, motiv pentru care chiar Donald Trump a fost nevoit să respingă Proiectul Agenda 2025 ca extrem pe această temă.

Punctul cel mai important și atuul major este faptul că nici Convenția Democrată nu a avut loc, deci trambulina de imagine rămâne neatinsă, nici vicpreședintele nu a fost ales și anunțat, față de greșeala acțiunii cu risc maxim de alegere a lui JD Vance de către Trump, înainte de a ști sigur cine-i este adversar.  Trumpismul extrem, forcingul lui Trump în contextul prestației neconvingătoare și perdantă a lui Joe Biden au complicat ecuația și e mult mai greu azi de re-echilibrat. A fost anulată și strategia de a anunța în Convenția Republicană deschiderea spre negociere, incluziune, pentru atragerea votului din centrul politic independent sau înclinat spre democrați pentru Trump. Selecția vicepreședintelui Democrat este un instrument foarte important și permite o complementaritate ca în cazul Obama-Biden, prin alegerea unui vicepreședinte cu experiență în politică externă, recunoscut de centru, un Democrat moderat consacrat prin acțiuni bipartizane.

Umbra lui Biden. În campanie.

Președintele Joe Biden s-a retras din cursa prezidențială pentru un nou mandat. A rostit un discurs de la biroul său prezidențial și a rămas Președintele Americii, cel mai puternic om al lumii. A apărut audio la reuniunea de la sediul campaniei când Kamala Harris a preluat echipa, și a susținut-o. O va face și în campanie, urmând să aibă un rol activ în continuare. Ceea ce nu este de neglijat. Mai mult, gestul său de retragere din cursă și reverența făcută de către ceilalți democrați, de către oficiali, personalități și parteneri internaționali a adus o creștere de vizibilitate, prestigiu și imagine care se transferă, și ea, campaniei Kamalei Harris. Cel puțin impactul lui Joe Biden asupra campaniei nu poate fi ignorat.

Discursul lui Joe Biden a fost un monument de altruism. Mai întâi, pentru că a renunțat la o candidatură la îndemână, pe care o putea duce până la capăt dacă-și dorea și se încăpățâna, dar pe care a preferat să o abandoneze unor cauze mai bune: America și devenirea ei, un candidat Democrat cu mai multe șanse, susținerea propriului vicepreședinte, Kamala Harris, pentru funcția supremă în stat. Un gest de altruism care nu avea cum să treacă neobservat atât prin raritatea sa, cât și prin contrapunerea antonimică față de comportamentul histrionic și egolatru al lui Donald Trump. Deși nu a făcut nici o referire la boală sau incapacitatea de a îndeplini funcția încă un mandat, Joe Biden a fost imediat atacat prin cereri să-și dea demisia din funcție de către Republicani, dar acestea s-au estompat repede din lipsa tracțiunii. Iar aici, Republicanii trebuie să aibă grijă ce-și doresc: dacă la un moment dat, în cursul campaniei, există premisele ca un asemenea gest și pasarea ștafetei Executive către vicepreședintele său să ajute alegerea Kamalei Harris, Joe Biden poate chiar să o facă.

Mesajul principal al luării de cuvânt prezidențiale, de la înălțimea cea mai autoritară a imaginii, la biroul Președinților din Casa Albă, a fost decizia de retragere ca serviciu pentru națiune. De altfel, întreaga ieșire publică a vizat responsabilitatea funcției și preeminența jurământului față de americani și statul American față de propriile ambiții, dorințe, aspirații umane. Ieșirea din scenă s-a făcut ca un sacrificiu și serviciu adus națiuni și democrației, urmând ca Joe Biden să rețină responsabilitatea pacea în Orientul Mijlociu, pentru a lăsa viitorului președinte – și să-și lege implicit numele – o soluție justă și durabilă. Iar acest anunț s-a petecut în ajunul călătoriei la Washington a premierului israelian, Benjamin Netanyahu, o altă acțiune de detonare controlată a unei teme care divide Partidul Democrat și grevează, natural, și asupra candidaturii Kamalei Harris. Tema a fost preluată de președinte pentru a ușura pasivul sau măcar momentele delicate de politică externă ce pot fi plasate în sarcina vicepreședintelui său, devenit candidat prezidențial.

Dar ocazia a fost numai bună și pentru acuzarea directă a lui Donald Trump pentru comportamentul neadecvat, abordările extreme și neadecvarea proprie pe scena internațională, inclusiv prin discusuri de campanie care, subliniate din această postură, de președinte, dobândesc mult mai multă greutate pe o audiență enormă. Renunțarea la campania de realegere a fost pusă în contrast izbitor cu agățarea de scaun a lui Trump prin refuzul de a recunoaște rezultatul alegerilor și tentativa susținătorilor MAGA, inclusiv violentă, de a prelua funcția prin schimbarea delegaților, dublarea acestora în unele state și mai ales prin insurecția din 6 ianuarie 2021. Iar recursul la patriotismul real și iubirea de țară din discursul lui Biden a atacat fundamental unul dintre pilonii campaniei Republicane Trump.

Astfel, președintele Joe Biden și-a făcut ieșirea din campanie și intrarea în istoria alegerilor americane. Decizia nu a fost ușoară, și acest lucru a fost evident. Cum a fost clar, atât la nivel intern, cât și extern, faptul că, dacă nu făcea singur acest gest, perspectivele Democraților erau compromise total iar perspectivele alegerilor cu câștigul Republican - nu numai al președinției, ci și a celor două camera ale Congresului - părea cert. Iar astăzi, chiar dacă Trump ar învinge, mult mai greu, cîștigând un nou mandat la Casa Albă, situația din Cameră sigur, poate și cea din Senat, ar putea fi diferită: și pe temele izolaționismului, al ajutorului pentru Ucraina, Congresul are pârghiile necesare pentru a merge mai departe și chiar a trece peste un veto prezidențial, mai ales că în Senat mai există Republicani care își mențin moderația și abordarea internaționalistă în politica externă respinsă de Trump în primul său mandat.

Sondajele Kamala Harris versus Donald Trump: schimbare de ton, de tendință și direcție de evoluție

Schimbarea campaniei electorale și a candidatului Democrat a determinat cea mai rapidă modificare de tendință și direcție electorală, chiar dacă doar câteva sondaje de opinie încep să o dea câștigătoare și pe vicepreședinta Democrată, față de cvasi-totalitatea ce dădea înfrângerea lui Biden. În orice caz, apropierea pozițiilor este evidentă în fiecare sondaj, în favoarea candidatului Democrat. Astfel, astăzi se poate spune că această nouă campanie prezidențială 2024 a plecat la drum fără un lider clar: Trump conduce cu 49% la 46% pe publicul general în sondajul sondajelor, în limita marjei de eroare, față de 6% cu cât domina constant sondajele împotriva președintelui Joe Biden.

Primul sondaj de după lansarea campaniei Harris, făcut la 22 – 23 iulie și comparat cu cele din aprilie și iunie, arată o Kamala Harris care a preluat 95% dintre votanții lui Biden față de un Donald Trump care are doar 92% din proprii votanți din 2020. Între nehotărâți, 30% o susțin acum pe Harris față de 27% cu Trump. La fel de interesant este raportul votului pozitiv – negativ: vot pentru candidat sau împotriva oponentului său. Aici Harris are 50% din voturi pentru sine față de 27% Biden, comparativ cu diferența pentru oprirea/împotriva lui Trump. La Trump, 74% îl votează pentru el și fără nici o reacție față de Harris, față de 66% când oponentul era Joe Biden.

La nivelul demografiilor, Trump este dominant în privința votanților albi – 67% din voturi față de 66% când oponent era Biden. Majoritatea bărbaților votează cu Trump 53% contra lui Harris față de 54% contra lui Biden. Votanții Republicani sau mai degrabă Republicani votează 90% cu Trump în fața lui Harris față de 89% în fața lui Biden. Altfel, tinerii sub 45 de ani o susțin în proporție de 43% pe Harris împotriva lui Trump față de 28% în favoarea lui Biden. Votanții de culoare o susțin pe Harris – 57% față de 48% cu Biden – ca și 54% dintre femei comparativ cu 43% pentru Biden.

La votanții foarte tineri, până în 35 de ani, dacă în aprilie și iunie 49% îl susținea pe Trump contra 42% Biden, acum situația s-a inversat, 47% o susțin pe Harris contra 43% Trump. Votanții de culoare, care erau 70% pentru Biden față de 23% pentru Trump și au ajuns la o proporție de 78% pentru Harris versus doar 15% pentru Trump. Și la hispanici, Biden era în spatele lui Trump cu 41% față de 50%, iar acum Harris conduce cu 47% față de 45% pentru Trump. În votul feminin, Biden era la egalitate cu Trump, la 46%, acum Harris are 50% față de 45% Trump. Favorabilitatea democraților este de 91% pentru Harris față de 80% pentru Biden.

De asemenea, avem în premieră sondaje care au apărut deja cu Harris câștigând votul popular în fața lui Trump, un lucru care nu mai avusese loc de la celebra dezbatere Biden-Trump pentru candidatul Democrat. Într-un sondaj Reuters-Ipsos, Harris conduce cu 44% în fața lui Trump-42% din voturi. Cu marja de eroare fiind de 3%. Aici apare și tema acuității intelectuale, în care 56% susțin că Harris, la 59 de ani ai săi, e mai capabilă să se confrunte cu provocările prin reacție și acuitate intelectuală față de 49% pentru Trump, la 78 de ani. Anterior, Biden avea doar 22% în favoarea sa în raport cu Trump, iar în cazul existenței celui de-al treilea candidat, independentul Robert F. Jennedy Jr, repartiția ar fi Harris 42%, Trump 38%, cu 8% Kennedy, deci ieșirea din marja de eroare. Aceste date arată că introducerea temei vârstei și capacităților cognitive de către Republicani în campanie a prins puternic și e un subiect greu de îndepărtat în care candidatul Republican Donald Trump are de pierdut.

Totuși vorbim despre sondaje inițiale de campanie, și pe fondul momentului emoțional al retagerii lui Biden și pasării ștafetei. Relevante vor fi rezultatele de la momentul calmării valului de entuziasm Democrat de după Convenția de la Chicago, la sfârșitul lui august, când rezultatele vor fi mai aproape de sensul și tendința finală a campaniei. Asta până la prima dezbatere Kamala Harris – Donald Trump din 8 septembrie, cel mai probabil, dacă angajamentul cu ABC făcut în perioada candidaturii Biden rămâne în vigoare.