Strategia Rusiei în privința alegerilor prezidențiale de la Chișinău a evoluat și s-a transformat în ultimul an, inclusiv în privința referendumului privind integrarea europeană. Acțiunea a fost purtată vizibil, direct pe teritoriul Republicii Moldova, dar numeroase operațiuni acoperite s-au derulat și se derulează și azi pe teritoriul altor state, cu scopul de a obține date și elemente pentru a fi utilizate cu precădere în războiul hibrid de la Moscova dar și de a opri sau diviza susținerea pentru Republica Moldova, pentru drumul său european. O acțiune condamnabilă, împotriva soartei și a fiecărui cetățean din dreapta Prutului.

Strategii timpurii și eșecul în fața realităților

Astfel, primul tip de strategie a vizat capacitarea unui singur actor politic pro-rus sau aparent independent care să câștige alegerile din Republica Moldova. Aici Rusia s-a confruntat cu faptul că multiplele componente de la Chișinău care s-ar fi calificat nu sunt deloc miscibile iar orgoliile personale și rivalitățile politice afectează orice formulă de unitate. Astfel, a aduce cap la cap pe Șor și gruparea sa, cu tot pasivul său criminal și furtul a 15% din PIB-ul Republicii Moldova din bănci, pe Dodon și socialiștii săi alături de o formulă intermediară naționalistă moldovenească pretins europeană s-a dovedit sortită eșecului. Iar identificarea unei persoane cu detentă pentru a prelua ștafeta luptei cu Maia Sandu a eșuat.

A doua abordare a vizat concomitent și referendumul pentru integrarea în Uniunea Europeană. Prima idee a fost aceea a multiplicării candidaturilor pro-ruse și a segmentării publicului în privința opțiunii pro-europene. A fost vorba despre o împărțire între cei declarați pro-europeni și care susțin pe față votarea la referendum cu cei care sunt ambigui în privința referendumului, neasumându-și o anumită poziție și încercând să catalizeze și acest curent, iar a treia categorie să fie cei care să se declare efectiv împotriva referendumului.

Obiectivul a fost multiplicarea țintelor și opțiunilor și de a obține, la momentul potrivit, o asumare în cascadă a respingerii referendumului de către cât mai multe persoane candidați la președinție, pe două considerente – fie opoziția față de aderarea la UE, fie contestarea suprapunerii dintre referendum și alegerile prezidențiale în primul tur, invocând faptul că ar avantaja-o pe Maia Sandu – cu acțiuni de la absenteism și lăsarea buletinului cu referendumul deoparte mergând până la votarea împotrivă. Mișcarea succesivă, zile la rând, a multor candidați împotriva referendumului trebuia să aibă un efect de antrenare care măcar să țină lumea acasă, dacă nu să o convingă să voteze împotrivă.

Și varianta de a invita la absenteism a fost evaluată, însă ea crea o dificultate în alegerile prezidențiale, odată ce presupunea că nici candidații care se opun să nu aibă voturi contra Maiei Sandu. Varianta a revenit astăzi prin evoluția situației și evaluarea clară că atât Maia Sandu câștigă alegerile prezidențiale, cât și referendumul trece la distanță. Zona de dezinformare și atac a fost elaborată mai subtil și s-a transformat în a nu lăsa ca Maia Sandu să câștige din primul tur, respectiv de a sublinia această perspectivă drept o înfrângere, și de a obține o slabă prezență la referendum, eventual o victorie cumva la limită, fără o diferență majoră pentru pasul spre înscrierea în Constituție a integrării, o variantă care ar fi permis ca optiunea să poată fi contestată.

Desigur nu am inclus aici variantele violente de proteste, răsturnare de guvern sau de regim care au trecut și ele prin planurile responsabililor de la Kremlin. Au fost abandonate urmare a cooperării între serviciile de la Chișinău și cele occidentale și a primirii datelor necesare inclusiv de la partenerii de la Kiev. Unitatea de efort este salvatoare și soluția contracarării cât mai puternică a strategiilor ruse de subminare a alegerilor prezidențiale și a votului la referendum.

Strategia de dezinformare actuală: demobilizarea și suficiența în privința votului

În momentul de față, Rusia a realizat că nu are cum câștiga nici unul dintre cele două scrutinuri și că nu sunt valabile nici una dintre opțiuni. Că Maia Sandu va câștiga, probabil din turul doi, dar cu un scor substanțial. E puțin probabil să vedem o mobilizare care să atingă un maximum de 270.000 de voturi din diaspora prezență la vot, voturi venite din Găgăuzia și Transnistria pentru Maia sau câștiguri surpriză în raioane din Nord.

Contracandidații cu șanse se învârt în jur de 15%: fie Renato Usatâi, renăscut și revigorat; fie Stoianoglu, prost comunicator și lipsit de spontaneitate, citind din hârtii neconvingător, dar purtat de propriul partid către turul doi(soluția lui Dodon față de solicitarea/constrângerea venită de la Moscova de a nu candida el însuși, dar doritor să submineze mutarea atenției, preferințelor și finanțării către Șor și grupările sale vizibile și invizibile), fie Irina Vlah, dacă rușii aparținători și finanțatori și Șor însuși decid să-și retragă toți ceilalți candidați de pe buletinul de vot în favoarea ei. De aceea, turul doi poate fi un scor copleșitor 70-75-80% pentru actualul președinte.

În acest context, strategia adoptată de Rusia este cea a demobilizării și creării dezangajării, a suficienței votului. Nu are sens, vine tot Maia, de ce să mai mergem la vot? Oricum se alege. Cam aceasta este retorica insuflată în rândul celor dezamăgiți, delăsători, nemulțumiți sau mai simplu de convins că e un efort inutil. Această strategie se aplică deopotrivă în țară, în Republica Moldova, ca și peste hotare. Efortul de a lupta cu aceste tendințe este cel mai important astăzi!

Pe același considerent, se încearcă cultivarea unei false victorii și vânzarea unei imagini de paradă care să ajute, eventual, în pregătirea campaniei alegerilor generale de anul viitor. Narațiunea rusă aferentă este că Maia Sandu a încălcat regulile democratice, a blocat candidaturile unor partide, vezi Șor, și nu câștigă nici din turul întâi, fapt ce arată scăderea drastică de susținere publică pentru ea. Ea vine pe linia jurnaliștilor străini și a personalităților capacitate de Moscova din afară, a purtătorilor de mesaj credibili și a conservelor rusești.

Numai că, pe de o parte, comisia Electorală Centrală a prezentat baza pentru care partidele trebuie să aibă condiții egale, legile finanțării partidelor sunt clare și actele criminale de cumpărare de voturi și pervertire a alegerilor, au fost prezentate public, prin probe și acțiuni. Acestea trebuie să continue. Apoi partidul lui Șor e liber să participe la referendum. Asta atacă retorica anterioară a sancționării și începe să creeze mize: pentru a nu pierde lamentabil cursa, partida pro-rusă trebuie să aducă lume la vot și crearea unei mize mobilizează. Sublinierea faptului că există o miză, și mai ales cât este de importantă este această miză este o altă sarcină a actualei administrații și a susținătorilor votului pentru Maia și pentru Refrendum.

Maia Sandu trebuie să arate faptul că ea este candidatul Pentru. Pentru Europa, Pentru Republica Moldova, pentru acțiune, pentru a construi, pentru a realiza, pentru a dezvolta. Și să lase pe toți ceilalți candidați să fie Contra. Împotrivă. Împotriva a orice, dacă se poate. A republicii Moldova, a cetățenilor săi, a securității, a prosperității lor. A participării, a exercitării drepturilor, a votării. Contra și Împotriva dezvoltării, a drumului european spre securitate și prosperitate, a vieții tihnite. Desigur, nenumărate alte proiecte secundare de comunicare abundă, alături de falsuri și atacuri țintite. Și ele trebuie expuse și contracarate cu date și fapte zi de zi, fără a obosi sau a înceta acest efort de explicare.

Confruntarea din 20 octombrie e de primă importanță și definitorie pentru Republica Moldova. Pentru opțiunea sa. Prezența și acțiunea sunt importante, pentru a proba că fiecăruia îi pasă. Pentru ca să nu decidă alții, eventual pe bani, în locul majorității absolute a cetățenilor Republicii Moldova. Pentru ca să demonstreze existența și expresia de conștiință civică și voință de a merge mai departe, înainte, nu înapoi. Nu înapoi în Imperiu, în decrepitudine și întuneric. Înapoi în Siberia și în Gulag. Înapoi în dependența de Rusia și de Putin și alți Tătuci, succesorii săi. Ci de a opta Pentru a-și decide singură soarta. Fără imixtiunea de la Moscova, dacă se poate. Identificându-i și blocându-i pe ostașii lui Putin de pe frontul invizibil al bătăliei pentru imagine și pentru decredibilizarea propriilor forțe, a încrederii să se poate realiza și construi ceva.

Deci să votăm Pentru!