După ce securiștii transnistreni ne-au  expulzat din Transnistria, împiedicându-ne să ajungem la o întâlnire cu elevii singurului liceu cu predare în limba română din orașul Tighina ( despre ce ni s-a întâmplat, am povestitit pe larg AICI), m-am gândit foarte mult ce au urmărit prin această acțiune provocatoare și umilitoare. Primul răspuns pe care l-am găsit a fost să ne descurajeze de-a ne mai întoarce vreodată în Transnistria.  Să ne descurajeze pe noi, cei trei scriitori expluzați, să mai revenim la întâlniri similare cu elevii transnistreni. Până la acest incident înjositor, în acest an, am mai fost de două ori în la Tighina ( Bender) și Tiraspol, și nimeni nu ne-a întors din drum. Discuțiile cu elvii s-au legat și s-au transformat într-un dialog viu și pasionant. De fiecare dată, am ținut și ateliere de scris, în timpul cărora liceenii transnistreni au scris poezie sau proză la tema: frica: de ce le e frică, ce frici au, de ce le este cel mai mult și mai mult teamă? Liceenii au scris niște texte zguduitoare, pe care le-am publicat în revista TIMPUL DIN ROMÂNIA.

Așadar, acum mergeam pentru a treia oară la o întâlnire cu elevii transnistreni, la care securiștii din Tirpasol nu ne-au lăsat să ajungem, iar eu, așa cum v-am mărturisit mai la deal, m-am întrebat de ce, iar răspunsul pe care l-am găsit a fost de-a ne descuraja să mai revenim în Transnistria, pentru că lor li s-a părut că venim prea des.  Asta li s-a părut suspect și ne-au întors din drum. Întrebându-i când am putea să revenim, securiștii ne-au dat un răspuns dezarmant: niciodată. Să însemne asta că ne-au trecut într-o listă neagră de persoane indezirabile? Dar oare au vreun motiv pentru asta?

Bănuiala mea e că ei, dându-ne acest răspuns, au încercat să bage frica în noi, pentru ca noi de bunăvoie și nesiliți de nimeni să renunțăm să mai venim în Transnistria, temându-ne că vom fi din nou expulzați sau, poate, de ce nu?, arestați, dacă am încerca să intrăm pe teritoriul așa-zisei vame transnistrene, instalate ilegal acolo unde ar fi trebuit să fie un post al pacificatorilor.

Descurajându-ne pe noi, ei încearcă să-i descurajeze și pe alți scriitori sau oameni de cultură să mai mențină un contact viu cu colegii lor din partea aia de lume sau cu publicul.

După întâlnirea pe care am avut-o cu domnul Oleg Serebrian, Viceprim-ministru pentru Reintegrare al Republicii Moldova, am decis să revenim. Să revenim pe 21 octombrie, la o întâlnire cu elevii Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, eveniment planificat să aibă loc în această vară. După care vom merge și la liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina. La ambele întâlniri va veni cu noi domnul Oleg Serebrian, în calitate de scriitor.

Amintindu-ne de tema pe care le-am propus-o la atelierele anterioare elevilor din Transnistria- frica- ne dăm seama că noi înșine acum va trebui o înfruntăm. Să înfruntăm frica de-a fi expulzați sau arestați. Frica de-a fi întorși din drum. Frica de-a fi din nou umiliți.

Noi ne vom întoarce în Transnistria, iar prin asta vrem să demonstrăm că ei nu ne-au înfrânt.

Nu ne vor putea niciodată izola unii de alții, asta ar trebui să înțeleagă.

Veniți și voi în Transnistria. Oamenii de acolo ne așteaptă!!!