România a traversat în ultima săptămână un episod de război informaţional îndreptat împotriva sa. Un post de televiziune britanic, SKYNEWS – cu o audienţă europeană de aproape 100 de milioane de telespectatori şi cu alta, globală, enormă – a difuzat un reportaj filmat în România, în care au fost angajaţi nişte actori pentru a juca o scenetă menită să inducă publicului ideea că traficanţi români de arme aduse din Ucraina le trimit teroriştilor ISIS ce acţionează în Vestul Europei.

România a traversat în ultima săptămână un episod de război informaţional îndreptat împotriva sa. Un post de televiziune britanic, SKYNEWS – cu o audienţă europeană de aproape 100 de milioane de telespectatori şi cu alta, globală, enormă – a difuzat un reportaj filmat în România, în care au fost angajaţi nişte actori pentru a juca o scenetă menită să inducă publicului ideea că traficanţi români de arme aduse din Ucraina le trimit teroriştilor ISIS ce acţionează în Vestul Europei.

Am fost între cei care au remarcat, primii, enormitatea afirmaţiilor din ştire şi aberaţiile din filmuleţul difuzat de televiziunea britanică. Însă, cum am ochiul format după studiul aprofundat şi scrierea cărţii Războiul informaţional. Tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse, împreună cu colegii din România şi Republica Moldova, am putut identifica episodul de război informaţional, care era prezentat publicului. Deci, nu e vorba doar despre o banală făcătură ziaristică de toată jena, cu parfum de credibilitate şi aere de supererou călit în conflictele lumii (apropo, cum o fi realizat şeful corespondenţilor SKYNEWS celelalte pretinse reportaje ale sale?), ci este vorba despre un episod cu scenariul pentru ştire, scris din afara presei şi cu plata făcută pentru apariţia ştirii respective la televiziunea britanică, de uriaşă audienţă, cum arătam.

Argumentele mele pentru acest pas mai important şi care deja priveşte securitatea naţională sunt: autorii au fost puşi să răspundă la întrebarea: „şi dacă armele ajung la terorişti?”, cu vorba că nu-i interesează unde ajung, cât timp cei ce cumpără le plătesc preţul cerut.

Este o clară dirijare a ştirii pentru a sublinia că nu e vorba despre un banal trafic de arme, ci despre arme destinate teroriştilor.

În al doilea rând, la difuzare, reportajul era asezonat cu imaginile atacului de la Bataclan - Saint Denis, din Franţa, acolo unde atacatorii au tras din arme automate fără discernământ în oamenii ce se aflau la terase. Cu alte cuvinte, s-a indus ideea că este vorba despre implicarea în ACELE atacuri, cu accesarea emoţiilor fundamentale – frică, ură – ale publicului, pentru a stârni oprobiul public la adresa ţării de unde erau cumpărate armele: România.

În al treilea rând, armele proveneau nu din România sau din spaţiile de operaţiuni din Balcanii de Vest ori din Orientul Mijlociu; ci musai DIN UCRAINA. Care devine astfel a doua ţintă a războiului informaţional ilustrat de această ştire!

DIICOT – Parchetul specializat în anchetarea crimei organizate şi terorismului din România, a identificat oamenii implicaţi, locurile, armele şi scenariul derulat în România, iar românii (toţi – minoritari unguri) şi intermediarul care a aranjat distribuţia filmului şi butaforia (tot un cetăţean român, etnic ungur) sunt chemaţi să răspundă pentru infracţiuni la adresa securităţii naţionale prin difuzarea de informaţii false şi încălcarea regimului armelor şi muniţiilor – care nu presupun utilizarea puştilor de vânătoare personale, fie şi deţinute legal, pentru plăsmuiri şi filme ca cel montat de televiziunea britanică şi difuzat, încă o dată, drept ştire reală.

O comisie rogatorie va fi formată pentru a investiga în Marea Britanie pe ceilalţi protagonişti, pseudo-jurnaliştii britanici, care au realizat filmul şi difuzat ştirea. Rezultatul ar trebui să fie identificarea celui care a dictat scenariul şi a celui care a plătit realizarea şi difuzarea ştirii la televiziunea britanică (cu iz de veridicitate maximă, cum spuneam, preluată de presa română ca şi cum era un reportaj real!).

Identificarea instituţiei, a persoanelor sau statului implicat în generarea acestui episod de război informaţional este de primă importanţă astăzi şi e realmente miza actualului proces judiciar început în România. Fără a specula, tare mi se pare că vorbim acum despre un procedeu cunoscut deja, de la  „soldat American împuşcând Coranul” la „fetiţă germană de origine rusă, violată de refugiaţi în Germania” şi, mai nou, la implicarea trolilor în campania electorală americană manevrând o parte din electoratul lui Donald Trump şi a hackerilor ruşi în spargerea corespondenţei doamnei Hillary Clinton; sau alte asemenea. Niciun stat nu a fost scutit, dar lucrurile au ajuns prea departe, iar identificarea acestui procedeu de schimbare a ficţiunii şi falsului cu scenariu prestabilit pe realitate şi adevăr am văzut-o peste tot.

Cred că este o lecţie de învăţat şi pentru Republica Moldova – ţinta zilnică a acestui tip de acţiune şi agresiune în spaţiul informaţional dominat de către Rusia în stânga Prutului, din punct de vedere al informaţiei şi audienţei livrate. În acest spaţiu e lesne de schimbat realităţile pe falsuri, iar pe hoţii la drumul mare, în personaje providenţiale; e greu să distingi victima de călău, realitatea de impresie şi fals, populaţia Republicii Moldova fiind manevrată în direcţia interesellor Moscovei, nu a opţiunilor şi alegerilor proprii.